Studenție & Carieră

Jurnalism narativ la FJSC și de ce sunt entuziasmată de acest curs

V-am spus deja că nu vreau să fac presă și că nici nu sunt foarte încântată de facultatea pe care am ales-o. O parte din motive sunt expuse, mai detaliat, în articolul mai sus menționat). Cu toate astea, aș fi nedreaptă dacă nu v-aș povesti despre despre cursul de jurnalism narativ care se ține anul ăsta la facultate.

De ce sunt entuziasmată de cursul de jurnalism narativ?

În trei ani de facultate, dai peste fel și fel de profesori. Opinia aproape unamim acceptată este că singurul jurnalism respectabil este cel politic. Păi și ce te faci dacă ai venit acolo entuziasmat, dar fără niciun drag de a relata ce se întâmplă pe scena politică? În cel mai bun caz, te reorientezi. În cel mai rău, blestemi ziua în care ai decis că, atunci când te vei face mare, vei fi jurnalist. Și termini facultatea din varii motive. Precum acela că nu vrei să-ți dezamăgești părinții. Sau pur și simplu nu ai habar ce altceva vrei să faci cu viața ta.

Jurnalismul narativ oferă o alternativă frumoasă de la a scrie știri

Mare parte din cei care ajung la FJSC, aleg această facultate pentru că le place să scrie. Însă, pentru un îndrăgostit de scris (și poate și de literatură), știrile sunt prea seci. Printre primele concluzii pe care le tragi după câteva semestre de FJSC este și aceea că facultatea asta nu-ți va pune deloc la încercare creativitatea.

Dacă voiam creativitate, ar fi trebuit să alegem facultatea de peste drum (n.r. Facultatea de Litere). Ne-ar spune o voce binecunoscută printre studenții la FJSC. Eu totuși aș milita pentru includerea unei mențiuni (oricât de mică, poate chiar la finalul broșurii de admitere frumos colorată). Un fel de warning, în care oamenii de la FJSC să-ți spună sincer că nu te vor creativ, ci mașină de scris știri. 

Decât o revistă – o alternativă la jurnalismul care nu e pe placul tuturor

Întorcându-mă la cursul de  jurnalism narativ, eu am avut norocul să aflu despre el chiar după primul an de facultate. Mi-am dorit un internship la Decât o revistă la acea vreme, după un curs cu Ana Ciobanu la Fundația Calea VictorieiFaptul că era neplătit, iar eu nu prea aveam posibilitatea (și nici dorința, să vă spun adevărul) să rămân în București pe perioada verii, mi-a modificat planurile. Ceva mai târziu deja abansonasem ideea. Deja mă consideram atât de nepotrivită pentru jurnalism încât, în ciuda faptului că jurnalismul narativ spune povești frumoase. Deja decisesem că eu nu îmi doream niciun fel de carieră în presă. 

Ultimul an de facultate a venit cu o minunată surpriză. Cât să îndulcească experiența amară din ceilalți doi ani petrecuți prin facultate. Aici deja aș avea puțin curajul să spun că nu vorbesc doar despre mine. Cursul de jurnalism narativ unde seminariști erau nimeni alții decât reporterii de la Decât o revistă. Și de unde ai putea să afli mai bine despre jurnalism dacă nu chiar de la un om care practică profesia asta cu atâta dragoste?

Ulterior am aflat că ideea nu era chiar nouă, dar a putut fi implementată abia în acest an. A fost un semestru frumos în care ne-am jucat și am învățat să scriem. Sau ne-am perfecționat tehnica de scris, cum îmi place mie să cred.

Ce am învățat la seminarul de jurnalism narativ?

1. că pentru fiecare întrebare trebuie să pun încă 5 dacă vreau să aflu o poveste;

2. că e important să descrii cu toate simțurile (văz, auz, miros și chiar pipăit);

3. că fiecare poveste are la bază trei găleți (una cu informații de bază, una cu date ceva mai exacte, una cool în care intră personajele, dialogul și detaliile, una cu reacții și una cu perspectiva personală).

De fapt, poate că am învățat mai mult decât atât, însă am vrut să notez doar trei idei (ceva ce vreau să citesc cu zâmbetul pe buze peste niște luni). 

Dacă mă întrebați pe mine, seminarul de jurnalism narativ ar trebui să fie ținut încă din anul I și până în anul III. Asta pentru că scriitura se învață și se exersează în mai mult de câteva luni. Și poate, cine știe, pentru cei cu ambiții scriitoricești care nimeresc la FJSC din rațiuni greșite, ar fi un mod frumos să îndulceasă povestea. L-aș vedea, mai degrabă, ca pe un seminar opțional. Chiar în locul opționalelor care, vă spun sincer, nu m-au încântat. Asta ca să fiu rezonabilă și să admit că unii dintre colegii mei chiar au nimerit-o cu alegerea facultății. Poate ei nu au nevoie de cursuri distractive ca să nu simtă că au pierdut trei ani degeaba plimbându-se între etajul 6 de la Leu și Facultatea de Matematică, respectiv Chimie.

 

Arată-le și prietenilor:

Comentarii: