Cărți dragi

Cele mai bune cărți citite în 2017

Nu cred în topuri. Uneori, încerc să le întocmesc, dar prefer oricând listele în locul lor. Anul ăsta nu o să fac un top cu cele mai bune cărți citite. În primul rând, pentru că am citit mai mult de zece cărți bune. În al doilea rând, pentru că mi se pare nefiresc să includ în același top romane și non-ficțiune, proză scurtă și poezie.

Unele cărți despre care o să vă vorbesc mi-au fost mai degrabă pretext de reflecție la propria persoană. Altele m-au prins în acțiunea lor și nu mi-au mai dat drumul. Câteva mi-au fost foarte utile. Ce au în comun toate acestea este că fiecare dintre ele își merită locul într-un articol intitulat cele mai bune cărți citite.

Care sunt cele mai bune cărți citite în 2017?

Înainte să vă spun care sunt cele mai bune cărți citite în 2017, am să fac o scurtă trecere în revistă, ca să vedeți și voi ce și cum am citit în acest an. M-am ajutat de goodreads pentru că n-am cea mai bună memorie când vine vorba de cifre și titluri.

Astea fiind spuse, în 2017, am citit 57 de cărți și peste 11.500 de pagini. Aș putea spune că am avut mână bună, dacă mă uit la ratingurile acordate. Mi-au plăcut mult sau foarte mult 33 dintre cărțile citite. Dar nici alte 14 n-au fost departe de gusturile mele, deși au existat anumite aspecte care mi-au displăcut. Se putea fără dezamăgiri literare? Nu cred. Am avut și 8 cărți care au fost mult sub așteptări. Oricum, numărul e mult mai mic decât în alți ani.

Dincolo de asta, în 2017 am descoperit 35 de autori noi. În multe dintre cazuri, o să mă întorc la ei. Am avut și autori deja citiți în lista de cărți, doar că mai puțini la număr. Opt, mai exact. Nu m-am dezis deloc de la literatura română: și în 2017 am citit 19 cărți scrise de autori români (majoritatea contemporani). Cât despre felul cărților citite, am bifat 5 volume de poezie (o premieră!), 33 de romane, 8 volume de proză scurtă și 10 cărți din categoria „non-ficțiune” (de specialitate sau memorii/biografii).

Romane

În 2017, pot spune că am avut mână bună și am ales câteva romane care mi-au fost tare pe plac. De menționat că toate cărțile din prima parte a listei mi-au plăcut la fel de mult. De aceea nu e un top, ci doar o listă de cărți bune. Ce au în comun toate cărțile astea? Majoritatea își așteptau de mult rândul la citit. De aceea, pentru 2018, mi-am propus să fiu mai atentă la rafturile bibliotecii personale, nu doar în goană după noutăți. În ordine aleatorie, astea sunt câteva dintre cele mai bune cărți citite de mine:

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

Probabil cea mai drăguță descoperire din 2017. Dacă vă învârtiți în aceeași bulă cu a mea, sigur ați văzut-o peste tot: librării online și ofline, conturi de instagram și pagini de facebook. Partea proastă e că mă prinsese într-o perioadă în care nu aveam așa mult chef de citit. Când am făcut eu cunoștință cu Ove, aveam deja trei cărți începute și niciun chef să termin vreuna dintre ele. Dar cartea asta m-a topit instant. Cât despre Ove, îl declar cel mai simpatic personaj masculin de care am dat în 2017. Mai multe despre cartea am scris aici. Iar dacă nu o aveți încă în bibliotecă, zic să nu mai așteptați și să o comandați repejor în română sau în engleză.

Sașenka de Montefiore

Știți romanele acelea foarte voluminoase de care îți e frică să te apuci? Așa a început povestea mea cu Sașenka. O avem de mult în bibliotecă, dar numărul de pagini mă speria tare. Da, și cititorilor pasionați li se întâmpla asta. Poate chiar mai des decât celor care se mulțumesc să citească o carte pe lună sau mai puțin. Fug de cărțile groase pentru că mă gândesc că îmi vor mânca timp prețios. Timp în care aș putea citi alte cărți, firește. Și nu m-am înșelat. Am citit din Sașenka mai bine de o lună, dar nu pentru că se citește greu, ci pentru că nu-mi plăcea să am timp doar de 20 – 30 de pagini zilnic. Așa se face că a ajuns una din cărțile alea pe care le savurezi acasă sau în parc, în sesiuni prelungite de citit. Mi-a plăcut atât de tare, încât am recomandat-o și aici. Iar dacă vă face cu ochiul, o găsiți în format fizic sau pentru kindle.

seria Melania Lupu de Rodica Ojog Brașoveanu

Vă spuneam mai sus că Ove a devenit cel mai simpatic personaj masculin. Am vrut să menționez masculin, pentru că, dacă vorbim de persoane feminine, nimeni nu poate concura cu Melania Lupu. O să merg până acolo încât o să vă zic că a devenit personajul meu preferat din literatura română. Așa se face că am citit pe nerăsuflate Cianură pentru un surâsBună seara, Melania! și 320 de pisici negre. Ironia face că am început cărțile astea doar pentru că mi-am zis „hai să mai citesc și ceva literatură română clasică”. Dacă o aveți cumva în biblioteca de acasă, dați fuga și citiți măcar prima carte. Sunt romane polițiste, dar au un farmec aparte, pe care rar îl regăsești în literatura contemporană. Și, desigur, un personaj delicios.

Nu te mișca de Margaret Mazzantini

Nu te mișca a fost una dintre cărțile începutului de an literar. La fel ca pe Sașenka o aveam în bibliotecă de un an sau doi. Îmi amintesc că am cumpărat-o dintr-un anticariat, pentru că am dat puțin sub 10 lei pe ea. La un moment dat, am dus-o în biblioteca de acasă și acolo a rămas. Până într-o zi de ianuarie, când eram în căutarea unei povești de dragoste ușurele, așa că i-am dat o șansă. E mult mai mult de atât, în orice caz. Și e una dintre cărțile cu ecranizări foarte bune. Am găsit-o aici, la un preț foarte bun. Dacă o vreți pentru kindle, e chiar mai ieftină, aici. Și, desigur, trailerul filmului.

Povestea slujitoarei de Margaret Atwood

Am numit-o o carte din afara zonei mele de confort și am scris despre ea aici. A fost nevoie de un serial mediatizat ca să mă facă să o citesc, deși o pusesem pe lista de citit de un an sau doi. Cu toate că am fost relativ reticentă în privința ei, a fost una dintre cele mai plăcute surprize. Nu pentru că nu aveam încredere în Atwood, ci pentru că am catalogat-o greșit ca sf. Pe parcursul lecturii mi-am dat seama cât de mult se aseamănă cu 1984 a lui Orwell, una dintre cărțile mele favorite. Găsiți Povestea slujitoarei, în ediție tie-in, aici sau în engleză, cu transport gratuit, aici. Iar trailer-ul serialului e aici.

Rămășițele zilei de Kazuo Ishiguro

A fost nevoie de un Nobel ca să-mi reîndrept atenția către Ishiguro. Asta după ce, în primul an de facultate, am citit Să nu mă părăsești și nu m-a impresionat deloc. Pe fondul Premiului Nobel 2017, am purtat ceva discuții la birou, cu o cititoare la fel de împătimită ca mine, și am aflat de Rămășițele zilei. Ecranizarea n-am apucat să o văd încă, dar e pe lista pentru 2018. Cât despre carte, am scris deja aici mai multe. Vă mai zic doar că, dacă n-ar fi fost Ove, simpaticul majordom din Rămășițele zilei ar fi ocupat lejer locul de cel mai simpatic personaj masculin.

Eleganța ariciului de Muriel Barbery

Dacă ați citit și v-a plăcut Un bărbat pe nume OveEleganța ariciului e un must-read. Fac corelația asta pentru că, la fel ca mai sus amintita, Eleganța ariciului e una dintre cărțile alea pe care le-am văzut peste tot pe instagram. Și la oameni faini, pe care mi-e drag să-i urmăresc. Așa de mult am văzut-o, încât mi-au trebuit aproape trei ani să o și citesc. Poate și pentru că nu am găsit acea descriere care să-mi satisfacă interesul pentru ea. Sfatul meu? Nu faceți ca mine. Apropo, o găsiți de cumpărat aici. Și are și ecranizare, dar n-am reușit să o văd încă.

Colecționarul de John Fowles

Vă amintiți ce vă spuneam despre Ishiguro? Povestea e similară și în cazul lui Fowles. Am început Iubita locotenentului francez de două ori și nu am reușit să trec de jumătate în niciunul dintre cazuri. Colecționarul, în schimb, am devorat-o. Și ghiciți ce? Și pe asta o aveam în bibliotecă de cel puțin doi ani. Dacă n-ați făcut ca mine, o găsiți aici.

Scris pe trup de Jeanette Winterson

Dacă celelalte cărți mi-au plăcut pentru acțiune sau personaje, Scris pe trup se află aici pentru scriitură. O poezie în proză și una dintre cele mai frumoase meditații despre iubire pe care le-am citit. Am rămas și cu întrebarea De ce măsura iubirii este pierderea ei? De altfel, și fraza care deschide cartea. Am scris despre ea aici. Iar dacă vreți un pretext să meditați la iubire, îl găsiți aici.

Mi-au plăcut și…

  • Vara în care mama a avut ochii verzi de Tatiana Țibuleac
  • Mătase de Alessandro Baricco
  • Nimeni nu se salvează singur de Margaret Mazzantini
  • Suflete în noapte de Kent Haruf
  • Orbi de Petronela Rotar
  • Așteptându-l pe Bojangles de Olivier Boudearnut

Poezie și proză scurtă

Milk and honey de Rupi Kaur

Dacă vine vorba de poezie, e destul de simplu: Milk & Honey este volumul meu preferat din tot ce am citit anul acesta. Am simțit cartea asta ca pe o călătorie în propria persoană. Ce m-a frapat este că părerile au fost foarte împărțite cu privire la cartea asta. Unii spun că nu e poezie, ci doar o colecție de citate. Eu nu sunt mare cititoare de versuri, dar, atunci când spun despre un astfel de volum că îmi place este pentru că reușește să-mi transmită ceva. Nu-mi pasă neapărat de metafore sau stilistică. De aceea aș recomanda oricând cartea asta. Cu precizările de rigoare, firește. Cartea a fost tradusă și în română, dar v-o recomand din suflet pe cea în engleză, pe care o găsiți aici. Dacă totuși preferați traducerea, o puteți cumpăra de aici.

Niveluri de viață de Julian Barnes

La categoria proză scurtă, vă povestesc despre un scriitor despre care știam deja cât de mult îmi place și anume Julian Barnes. E drept, îmi plăcuse un roman, Sentimentul unui sfârșit. Citisem și Cafe au lait, însă nu ajunsese între favorite. Niveluri de viață m-a sfâșiat de-a dreptul și și-a câștigat locul în raftul cu cele mai bune volume de proză scurtă pe care le-am citit. E de o sensibilitate aparte. Mai multe despre motivele pentru care mi-a plăcut, puteți citi aici. Iar dacă vreți să faceți cunoștință cu Barnes, asta e prima carte pe care aș recomand-o. O puteți cumpăra de aici.

Mi-au plăcut și…

  • Poezii pentru acea necunoscută de Andrei Crăciun
  • The sun and her flowers de Rupi Kaur
  • Sfîrșitul nopții de Petronela Rotar

Non-ficțiune

Viața secretă a marilor scriitori

La categoria non-ficțiune, am un câștigător detașat: Viața secretă a marilor scriitori. Nu mi-a fost deloc greu să aleg, pentru că a fost poate singura carte de non-ficțiune din 2017 pe care am devorat-o. În același timp, îmi doream din suflet să nu se termine curând. Mi-a plăcut totul la ea și am știut de pe la jumătate că o să se regăsească în lista cu cele mai bune cărți citite. De la tonul informal, deloc de manual și până la picantariile aflate. E o carte cu o documentare enormă în spate, însă informația este livrată atât de simplu, încât nu o să simți că ai citit un manual sau o enciclopedie. Cred că aș putea citi zeci de cărți de non-ficțiune scrise în stilul acesta fără să vreau să mă opresc. O găsiți aici sau aici.

Mi-au mai plăcut și…

 

Care sunt cele mai bune cărți citite de voi anul acesta?

 

 

 

sursă foto

 

Arată-le și prietenilor:

12 thoughts on “Cele mai bune cărți citite în 2017”

  1. Mulțumesc pentru lista.Pe unele din ele le-am citit si m-au fascinat, de altele nici nu stiam.Acum e o perioadă buna si lunga pentru citit.Le voi avea in vedere si pe cele recomandate.

  2. Mă bucur așa de mult că am dat peste articolul acesta și, implicit, peste blogul tău. Îmi place de numa modul în care te exprimi și gândești, asta doar din articolul ăsta și, trebuie să spun, că am câteva din cărțile din lista ta și eu începute sau amânate și de care ar trebui să mă apuc…
    Pentru moment, îți doresc mult succes în tot ceea ce faci, lecturi minunate și un 2018 genial! (O sa fac o citire a blogului așa mai cum trebuie în zilele următoare)

    1. Bine te-am găsit! Mă bucur că îți place lista mea și, implicit, blogul. Ăsta e probabil unul dintre cele mai lungi articole, pentru că îmi place să „keep things simple”. Așa cum spuneam și în articol, multe dintre cărțile din lista aia, sunt cărți pe care le aveam de ani buni în bibliotecă. Și eu îți doresc un 2018 fix așa cum ți-l dorești și te mai aștept pe la mine! 🙂

  3. Anuș ăsta, mi-am propus și eu să citesc „Colecționarul”. Îți Mulțumesc pentru această retrospectivă, mi-a oferit posibiliatea de a mai adăuga câteva volume la lista de lectură de anul ăsta. La mulți ani și mult spor în noul an!

  4. Ai citit destul de multe carti – cel putin, clar in comparatie cu mine! 😀
    Eu am citit mai putin, insa am doar 8 carti care mi-au placut mult in 2017.
    Lapte si Miere – am vazut-o prin online si ma atrage datorita titlului! Poate ii voi da o sansa.

    1. Adevărul e că anul ăsta am și reușit să-mi îndeplinesc provocarea de pe goodreads. Dar comparativ cu alți ani (2014 – 2015) am citit mai puțin. Se vede treaba că un job îți modifică mult programul. Dincolo de asta, chiar am nimerit cărți bune. E drept, am abandonat și multe în 2017 pentru că mi-am format obiceiul de a face treaba asta dacă după 50 – 100 de pagini cartea nu mi se pare ieșită din comun. Cât despre „Milk and honey”, chiar ți-o recomand, dar în engleză.

  5. Pentru mine cartea anului a fost fără doar și poate Tetralogia Elenei Ferrante pe care o recomand mereu când am ocazia. În afară de Inocenții (Ioana Pârvulescu) a fost singura care a primit 5 stele în 2017. O să fac și eu o listă cât de curând.

    1. Abia o aștept, Dana! 🙂 Aveam și eu plan teatrologia pentru decembrie, dar iar am amânat-o. Ce-i drept, eu am citit primul volum și nu pot să spun că m-a dat chiar pe spate. Și acum aș vrea să-l reiau, dar tot amân.

      1. Hmmm…dacă nu te-a prins de la primul volum, nu știu dacă o să te prindă. Ce-i drept, volumele 2 și 3 mi-au plăcut cel mai mult. Prin comparație (retrospectiv), aș fi dat să zicem 4* primului volum. Dar, eu am trăit intens alături de Lila și Lenù de la primele pagini, iar la sfârșitul primului volum eram nerăbdătoare să-l încep pe-al doilea.

        1. Ei, nu neapărat că nu m-a prins, i-am dat patru steluțe, dar nu apăruse a doua carte când am citit-o pe prima. Și după vreo câteva luni când am cumpărat-o am zis să o aștept pe a treia și tot așa. Și-au rămas necitite. Chiar vreau să-i mai dau o șansă. 🙂

Comentarii: