Cărți dragi

Dragă scriitorule, am tot dreptul să nu-mi placă cartea ta

Dragă scriitorule,

Am tot dreptul să nu-mi placă cartea tot. Sau să n-o citesc. Și, mai mult decât atât, n-am obligația să-ți dau un rating. Și nici să-l argumentez, dacă tot fac asta.

Într-o lume ideală, fiecare cititor ar intra pe Goodreads și ar face recenzii cărților tale. Într-o lume ideală, toți cititorii din lume ți-ar citi cartea, iar tu te-ai îmbogăți din scris. Dar în lumea asta, noi, cititorii, nu avem timp. Nici să citim toți debutanții, nici să le dăm încă o șansă autorilor care nu ne-au plăcut. Uneori nici să citim o carte până la capăt, înainte să-i dăm un rating.

Da, nu e neapărat corect. Nici mie nu-mi place că unii cititori vin și îmi dau un rating mic fără să-mi spună de ce. Sunt scriitor și eu și înțeleg. E aproape ca și cum cineva te-ar îmbrânci pe stradă și nu ți-ar spune de ce face asta.

Uneori, nu avem timp să dăm o șansă

Mai știu și că ratingurile alea sunt importante pentru tine. Pentru stima ta de sine, dar mai ales pentru că, review-urile publice determină alți cititori să-ți citească sau nu cartea.

Dragă scriitorule, înțelege că uneori nu avem timp. Nu avem timp să dăm o primă șansă unui autor pe care nu l-am mai citit. Nu avem timp să citim un volum de proză scurtă al cărui prime povestiri nu ne-au plăcut. Nu avem timp să lăsăm un review detaliat sau să-ți scriem un mail cu feedback.

Sunt atât de multe cărți, dragă scriitorule, încât am avea nevoie de câteva vieți ca să citim tot ce ne place. Și nici măcar nu pun la socoteală pe cele de care nici n-am auzit. Pentru că toți avem cariere la care muncim și familii alături de care vrem să ne petrecem timpul. Toți avem perioade în care nu avem poftă să citim. Și e perfect în regulă.

Scrie mai întâi pentru tine și abia apoi pentru mine

Dar, dragă scriitorule, renunță la autosuficiență. Încearcă să nu-ți pese. Dacă un cititor îți acordă un rating mic pentru că s-a trezit cu fața la cearceaf, ia-o ca atare. Și tu faci lucrurile stupide, pun pariu. Poate îi răspunzi răstit vânzătoarei de la magazin sau te uiți urât la un om al străzii. Așa, pur și simplu pentru că te-ai trezit cu fața la cearceaf. Și tu ai zile în care nu ai chef să dai explicații. Și tu ai zile în care ești rău pur și simplu.

Dragă scriitorule, dacă nu poți să treci peste pur și simplu, scrie-i un mesaj omului care te-a nemulțumit și întreabă-l de ce a procedat așa. Poate feedback-ul venit din partea lui o să te ajute. Poate nici măcar nu există motive și atunci e la fel de ok.

Dragă scriitorule, hai să ne acceptăm unii pe alții așa cum suntem. Diferiți, nervoși, indispuși. Hai să înțelegem că marii autori n-au ajuns mari supărându-se pe orice părere negativă, ci încercând să îmbunătățească ce ne-au făcut bine.

Și, nu în ultimul rând, dragă scriitorule, nu încearcă să-i mulțumești pe toți. N-o să reușești niciodată.

Arată-le și prietenilor:

17 thoughts on “Dragă scriitorule, am tot dreptul să nu-mi placă cartea ta”

  1. Foarte elegant și la obiect! Cred că dacă fiecare scriitor ar face ce-ai făcut tu și ar încerca să se pună în „pantofii” unui cititor, atmosfera generală ar fi mult mai liniștită, cu dialog civilizat în loc de acuze și nervi tocați degeaba.

  2. Am scris și eu acum doi ani un articol asemănător: http://www.bookishstyle.ro/draga-scriitorule

    Mai am unul în draft, tot adun idei pentru că primesc destul de multe propuneri de colaborare din partea scriitorilor, sau chiar și să citesc manuscrise.
    Pe mine s-a supărat ff tare o scriitoare că am zis că nu e pe gustul meu cartea ei, deși dădusem rating ok (3 stele) și nu mi s-a părut că am scris nașpa despre carte. A concluzionat că: Este prima recenzie negativa intre altele pozitive (neplatite, neinfluentate), asa ca voi alege sa cred ca nu ai inteles cartea. Și apoi a făcut un articol mascat la adresa mea, super penibil oricum. M-am enervat și eu și am schimbat ratingul în 2 stele :)) De atunci sunt foarte selectivă și fac mult research despre autor înainte să accept cărți pentru că nu am timp/chef să mângâi orgolii.

    1. Vai, nici n-am știut. Am văzut azi o discuție pe un grup și am simțit o nevoie din aia mare de tot să-mi spun părerea. Nici n-a fost vorba despre mine în cazul respectiv. Citesc și articolul tău și revin. Sunt tare curioasă cum vezi tu situația.

  3. Big like pentru acest articol. Și eu renunț la cărțile care nu îmi plac, pentru că am alte zeci de chestii pe care să le fac în loc de a trage de mine să citesc ceva. Am văzut și eu oameni care reacționează „violent” la fiecare recenzie negativă și oscilam între a percepe acea reacție penibilă sau doar dovada faptului că acei scriitori nu au capacitatea de a-si asuma critica. Și, poate greșesc, dar ca blogger, prefer înainte de toate să fiu eu mulțumită de ce am scos din tastatură. Dacă văd o îmbunătățire dintre doua articole scrise la un interval de un an, sunt mai fericită decât atunci când primesc laude. Mno, fiecare cu ale lui. Felicitări încă o dată pentru articol! 🙂

    1. Mă bucur că îți place! Am încercat să redau lucrurile astea atât din perspectiva de blogger de carte, cât și din perspectivă de autor. Țin minte că, la un moment dat, cineva mi-a spus că nu vrea să-mi dea rating pe Goodreads pentru că am rating mare și n-ar vrea să strice asta. I-am spus că niciodată nu e cu supărare, din simplul motiv că sunt conștientă că nu am scris o capodoperă. Să mediatizezi o recenzie negativă și să-l vorbești de rău pe autorul ei mi se pare de prost gust.

  4. Vezi tu, cititorii te vor aprecia pentru articol, unii autori vor zice ceva, dar ceilalți autori.. te vor critica. De ce? Pentru că ești scriitor și nu ții cu ei. De ce? Pentru că ești din țara asta și nu-ți susții autorii autohtoni. Altfel spus, nu-i bine niciodată, întotdeauna greșești ceva. :). Eu te felicit!

  5. Nu ştiu dacă procedez corect, dar eu prefer să ofer rating bun şi să recomand cartea unui scriitor la început de drum. Mă gândesc că cei cu multe cărți publicate au deja un fan base şi nu depind de părerea mea. Ba chiar sunt mai pretențioasă la cărțile pe care le văd foarte lăufate pe goodreads.
    Întotdeauna e o plăcere să îți citesc articolele!

    1. Acum depinde și peste ce cărți ai dat. Recunosc, mai practic și eu câteodată actul de a nu rating. Scriu două vorbe, să-mi rămână mie și atât. Mă bucur că ai mai trecut pe la mine! 🙂

    1. N-ai scris cu picioarele, stay calm! Apropo, cred că ai pile la blogul meu de idei, ți s-a aprobat singur comentariul. :)) Și nu, nu am bifat chestia aia cu aprobarea comentariilor dacă ai mai fost pe aici, pentru că așa nu le văd și uit să le răspund.

  6. Doar prin critică onestă îți poți descoperi lipsurile și poți evolua…
    Orice cititor are dreptul la o opinie, autorul nici nu trebuie sã se amestece, sunt alți cititori ce îl vor contrazice sau nu, pe respectivul.
    Respect și sãrbãtori fericite!

    1. Păi, de fapt, articolul ăsta e și despre lipsa opiniilor. Cu alte cuvinte, faptul că un cont de goodreads sau un profil de facebook sunt totuși spații personale, chiar dacă sunt accesibile tuturor, iar faptul că unii autori monitorizează rețelele astea e aproape la fel de urât precum ar citi conversațiile private ale unui om.

  7. Eu in general nu pot sa termin cartile care nu imi plac, undeva pana in 50 de pagini imi dau seama daca vreau sau nu sa merg mai departe cu lectura. Am tras de mine maxim 80 de pagini intr-un caz in care m-am incapatanat. In consecinta, nici nu prezint aceste carti pe blogul meu, care nu este strict un blog de carte. In primul rand fiindca mi se pare o tortura si o pierdere de vreme sa le citesc integral si in al doilea rand fiindca mi-as pune eu sare pe rana daca le-as mai si prezenta, deci sa trec iar prin tot ceea ce mi-a displacut. In rest, consider ca modul in care pune problema fiecare autor sau cititor il reprezinta personal si nu putem generaliza. Fiecare are propria lui personalitate, maturitate, experienta, stil sau lipsa de stil. Generalizarile duc la prejudecati de tot felul, care nu isi au rostul.

    1. Foarte bună observația! Și eu scriu doar rar despre cărțile care nu mi-au plăcut. Asta pentru că, la fel ca tine, neavând un blog dedicat 100% lecturii, prefer să nu scriu recenzii, ci simple recomandări de carte. Se subînțelege că, dacă îi zic, „recomandare de carte” e pentru că vreau să dau cartea aia mai departe. Cât despre cititori, cu blog sau nu, fiecare are dreptul la propria opinie și tocmai asta e frumusețea. Sper ca autorii să înțeleagă curând că, atunci când publici, îți asumi faptul că unii oameni nu îți vor aprecia cartea.

Comentarii: