Studenție & Carieră

3 lucruri pe care le-am învățat de la Jacqui Banaszynski

Jacqui Banaszynski este cunoscută, în primul rând, pentru Premiul Pulitzer obținut în anul 1988. Este profesor la Missouri School of Journalism  și jurnalist cu zeci de ani experiență.

Jacqui Banaszynski la FJSC

Pe 19 octombrie, am aflat de la Jacqui Banaszynski de ce avem nevoie de povești. Nu mi-am luat notițe, însă am plecat din sală cu trei idei. În continuare, vă voi povesti despre ceva ce m-a impresionat, o vorbă care mi-a rămas în minte și un sfat pe care vreau să-l pun în aplicare.

Ceva ce m-a impresionat: aceeași informație poate fi o poveste sau o știre

Depinde de tine cum dorești să o relatezi. Exemplul pe care l-a dat Jacqui a fost povestea lui Dr. Seuss Are you my mother?  Dacă aveți timp, vă las link către poveste (e o lectură citită de o fetiță de 5 ani). După ce am ascultat povestea (am căzut cu toții de comun acord că este una captivantă și amuzantă), Jacqui ne-a arătat o știre scrisă după povestea respectivă. Știrea suna incredibil de sec. Probabil că nici n-aș fi terminat-o de citit dacă o găseam pe un site. Concluzia? Până și o banală știre poate fi o poveste. Spre deosebire de știrile pe care nu le citim cu toții, poveștile își fac întotdeauna loc în inimile noastre.

O vorbă care mi-a rămas în minte

Punere în context: Jacqui a fost dezinvoltă și a folosit genul acela de limbaj pe care studenții și-ar dori să-l adopte toți profesorii lor. A fost o discuție interactivă, bazată pe experiența ei de jurnalistă. Mă bucur când prind ocazia să aud vorbind oameni care s-au afirmat în cariera lor. Ideea care mi-a rămas mie în minte e următoarea:

Nimeni nu te poate învăța cum să scrii. Singura cale prin care poți învăța este: să scrii, să scrii, să scrii. Uneori chiar și lucruri de rahat. 

Un sfat pe care vreau să-l pun în aplicare

Nu vreau să fac o carieră în jurnalism pentru că am ajuns la concluzia că nu mi se potrivește. Asta nu înseamnă că nu iubesc poveștile. În timpul facultății, m-am lovit de oameni care îmi răspundeau prea sec la întrebări. Când ajungeam să transcriu ce înregistrasem, aveam prea puține informații. Jacqui mi-a atras atenția asupra unui fapt pe care, deși poate că îl conștientizam la modul teoretic, nu l-am luat niciodată în considerare. Oamenii nu sunt povestitori înnăscuți. Se consideră adesea neinteresanți. Tu, ca povestitor (am scris special povestitor și nu jurnalist) trebuie să-i convingi să-și spună povestea. Pentru fiecare întrebare pusă, mai pune alte cinci.

 

P.S: poza e de aici

Arată-le și prietenilor:

2 thoughts on “3 lucruri pe care le-am învățat de la Jacqui Banaszynski”

  1. Mi-a placut faza legata de profesori. Asa cum ai zis si tu, mi-ar placea sa fie macar o parte din cursuri despre om, nu despre materie . 🙂

Comentarii: