Acasă My stories 2018 – câteva momente cheie și lecții învățate de pe urma lor

2018 – câteva momente cheie și lecții învățate de pe urma lor

de andreeachiuaru
3 comentarii

Parcă acum câteva zile scriam retrospectiva lui 2017. 2018 al meu a trecut extrem de rapid și s-au întâmplat atât de multe lucruri (majoritatea frumoase) încât trebuie să-mi lase gândurile scrise undeva.

Am lucrat într-o agenție de PR mare și apoi am încetat să mai fac asta

Mi-am început anul 2018 în așteptare. Așteptarea de a termina preavizul pentru a lucra într-o agenție de PR mare. Faptul că am luat acel interviu, despre care nu povestisem încă în 2017, a fost un succes personal pentru mine. Să știi că ești suficient de bun încât să lucrezi pe conturi ale unor branduri mari. Să povestești, în discuțiile cu prietenii, că tu ești omul din spatele *insert important brand name here*. Asta e partea frumoasă a lucrurilor.

Apoi vine și partea mai puțin frumoasă. Lipsa unui minut de pauză. Viața ta e o alergătură continuuă, așa că trebuie să renunți. Renunți să mergi la facultate deși îți minți manangerul că o faci, ca să scapi cu jumătate de oră mai devreme. Dormi mult. Nu mai citești aproape deloc. Nu mai faci lucruri care înainte îți făceau plăcere. Te cerți cu toți cei din jur care îți spun că nu mai ești tu.

Și tragedia e că nici măcar nu ești cel mai bun de acolo. Ești unul dintre cei care se străduiesc. Dar ești, în același timp, unul dintre cei cărora nu le vine natural să o facă. Într-o zi te oprești și tragi linie și te întrebi: pentru ce fac asta? Și decizi să renunți.

Asta ar fi, pe scurt, povestea despre cele 4 luni petrecute de mine într-o agenție de PR mare. Pentru că angajarea și apoi demisia au fost cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat mie în 2018.

Lecția învățată? E ok să îți dorești să fii printre cei mai buni, dar dacă prețul pe care îl plătești e renunțarea la cei dragi și la timpul tău, atunci ar trebui să te întrebi de ce și dacă merită. În cazul meu, nu a meritat.

Am călătorit pentru prima dată afară din țară 

Am împlinit 23 de ani și abia în 2018 mi-am cumpărat biletele alea de avion. Știu că sunt mulți care fac asta cu primii bani câștigați. Sau alții care au norocul să o facă încă din copilărie. Eu nu am avut posibilitatea asta. Cumva, credeam că să călătorești în altă țară este un lucru scump. Că nu o să mă descurc cu ce câștig.

Prima mea călătorie a fost la Roma. Era orașul pe care îmi doream cel mai mult să-l văd. Nu a fost o goană din obiectiv în obiectiv, ci o șansă să mă plimb pe străzile orașului și să admir frumusețea lor. Am stat trei zile doar, dar m-am simțit de parcă ar fi fost o lună. Și așa mi-am dat seama că vreau să fac asta mai des.

Lecția învățată? O călătorie undeva e cel mai frumos cadou pe care ți-l poți face sau îl poți face cuiva. Nu e scump să vizitezi o țară străină dacă ești atent la prețuri, cumperi înainte, profiți de oferte. Prin urmare, în octombrie 2018 am ajuns și în Budapesta. Iar pentru 2019 am cumpărat deja bilete pentru Viena (în ianuarie) și Cappadoccia (în martie).

Am spus da, pe 23 martie 2018

Suntem împreună de aproape 5 ani și ne știm (din online) de mai bine de 6. În tot timpul ăsta, aproape 4 ani de relație au fost o relație la distanță. Alex a fost (și este) cel mai bun prieten pe care l-am avut vreodată. Cu toate că suntem extrem de diferiți (eu creativă, el mai degrabă practic; eu impulsivă, el întotdeauna cel echilibrat; el orgoliosul, eu cea care ar lăsa oricând de la ea ca să fie bine).

Cu toate astea, cererea în căsătorie a fost o surpriză. Doar pentru mine, zic cunoscuții, pentru ei nu. Cumva, poate momentul a fost previzibil. Prima ieșire din țară împreună. Dar îl cunosc atât de bine pe Alex încât să nu mă fi așteptat să mă ceară de soție într-un loc aglomerat, plin de turiști. Cu toate că știa că eu aș fi spus da chiar și pe o scenă, în fața a zeci de mii de oameni.

De la o zi ghinionistă la cea mai frumoasă zi din viața mea

De altfel, 23 martie 2018 a fost o zi care a început prost. Pentru că n-am nimerit cea mai bună cazare. Pentru că am „picat” la Roma în plină grevă de transport. Pentru că ne-am rătăcit încercând să ajungem pe jos în centru. Și, nu în ultimul rând, pentru că, în gară, cineva m-a agățat cu trolerul în așa fel încât mi-a rupt blugii. Da, singurii pe care îi aveam. 23 martie a fost cu totul altfel decât el planificase (o cerere în căsătorie la Vatican). Și cu totul altfel decât eu mi-aș fi imaginat-o (eu, îmbrăcată foarte elegant, cu cineva care să ne filmeze în timp ce facem asta și o filmare pe care să o avem mereu în telefon). Dar a fost cel mai frumos lucru care mi s-ar putea întâmpla.

Lecția învățată? Uneori, oricât de obsedat de planificare ai fi, s-ar putea ca ghinionul să te urmărească. Iar cele mai frumoase amintiri nu sunt cele pe care le ai mereu la dispoziție în telefon, și ajunge o apăsare de play ci cele despre care știi doar tu cum au fost.

Mi-am găsit job-ul la care am visat dintotdeauna 

Revin la partea profesională. Vă povesteam mai sus că, la un moment dat, am decis să renunț la mediul toxic în care lucram. Dar lucrurile nu au stat chiar așa. Pentru că, așa cum mă știu, n-aș fi renunțat niciodată fără o variantă de rezervă. Așa sunt eu construită. Nu știu să stau. Trebuie să am mereu ceva de făcut.  Ceva important și care să-mi aducă foloase, de preferabil.

Așa a apărut anunțul de job la Cartepedia.

Se întâmplă uneori să găsești un loc în care să știi că te-ai potrivi perfect și totuși să-ți fie teamă. Ți-e atât de teamă încât stai pe marginea cealaltă a prăpastiei și nu faci saltul. Pentru că, vrei să știi, că dacă lucrurile nu merg cum ai plănuit, ai unde să te întorci. Așa a fost interviul meu pentru noul job. Nu am spus (aproape) nimănui că fac asta. Am așteptat mai înainte să știu că am reușit.

Locul în care te potrivești perfect pentru că tu contezi cu adevărat de data asta

Apoi, din rotița care se mișcă pentru ca un întreg sistem să funcționeze devii o parte mult mai importantă. Nu pentru că există alte zeci de rotițe care se învârt simultan pentru tine, ci pentru că tu ești mult mai mult de atât. Pentru prima dată, poți veni cu o idee, iar ea prinde viață. Nu mai e nevoie de aprobări peste aprobări. Simți, în sfârșit că ceea ce faci tu, contează. Că ești apreciat și ești cineva. Că, dacă mâine ai pleca, nu ar veni altcineva în locul tău și sistemul ar funcționa fix la fel, fără o pauză.

Te trezești dimineața și pleci spre birou știind că nu muncești (doar) pentru un salariu, ci muncești pentru un rezultat. Și te bucură orice feedback pozitiv, indiferent de forma în care vine el. Apoi, faci ceva ce ți-ai dorit dintotdeauna. Iubeai dintotdeauna cărțile, dar acum le poți recomanda. Limita este cerul. Știi că vrei să fii aici și peste o lună, dar și peste câțiva ani.

Lecția învățată? Nu contează cât de bun ești la un moment dat, ci cât de bun vrei să fii. Dacă crezi suficient de mult în tine, la un moment dat, vei reuși tot ce ți-ai propus. Trebuie doar să ai curajul să-ți cauți locul în care ești apreciat pentru ceea ce ești tu și valoarea pe care o aduci. Poate că nu ești singurul care face lucrurile să funcționeze, dar dacă ai un aport suficient de mare la asta, va fi de ajuns ca să privești jobul nu ca pe un loc din care îți primești salariul, ci ca pe un lucru la construirea căruia muncești.

Am început să citesc mai mult cu folos și mai puțin (doar) de plăcere

Am început să citesc în clasa a XII-a. Citeam Coelho, Dan Brown, romane de dragoste. Treptat, m-am împrietenit cu clasicii. Apoi, în anul I de facultate, am început să citesc tot ce îmi pica în mână. Nu eram cea care aștepta să vorbească alții despre o carte, ci care vorbea despre cartea în cauză. Așa a apărut blogul meu de idei, în special partea de recenzii.

În 2018, mi-am dat seama că nu e totul să citești primul o carte. Și că, entuziasmul de moment, s-ar putea să nu fie cel mai bun indicator după care să recunoști o carte bună. Așa că am început să citesc cărți de mult amânate în favoarea noutăților care tot ieșeau din tipar. Și, dincolo de asta, am început să citesc cu folos. Cărți de non-ficțiune și cărți de marketing. Iar la final de an, lista mea cu cele mai bune cărți citite în 2018 conține mai degrabă titluri de non-ficțiune.

Lecția învățată? Lectura este o modalitate de relaxare extraordinară, dar și un mod de a afla mai mult. Ar trebui să citești (și) cărți care fac o diferență, nu doar cărți care te atrag după copertă și atât. Pentru că, la final de an, nu numărul de cărți citite este cel care contează, ci numărul de idei cu care ai rămas de pe urma lor.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

3 comentarii

[Călătorit în doi] Partea I: cum găsim mereu bilete de avion ieftine 30 iunie 2019 - 19:03

[…] retrospectiva anului 2018, vă povesteam că mi-am deschis apetitul pentru călătorit în doi. În 2018 am reușit să […]

răspunde
Ioana 7 ianuarie 2019 - 18:32

Ce frumos, Andreea! Sa fie 2019 cel putin la fel de implinitor pentru tine ! 🙂 <3

răspunde
andreeachiuaru 9 ianuarie 2019 - 23:42

Mulțumesc din suflet, Ioana! Un an minunat îți doresc și ție!

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe