Acasă Cărți dragi 5 fraze enervante care NU îți vor motiva copilul sau prietenii să citească mai mult

5 fraze enervante care NU îți vor motiva copilul sau prietenii să citească mai mult

de andreeachiuaru
2 comentarii

Pentru că nu știam despre ce să scriu astăzi pe blog, am dat o tură prin parc. În parte, pentru că voiam să-mi fac cei 10.000 de pași. În parte, pentru că speram să prind o bancă liberă și să citesc câteva zeci de pagini. Imediat ce am deschis cartea și am început să citesc, am auzit o mămică certându-și fetița la fiecare 5 minute. Era supărată pe ea că nu avea stare, iar soluția-pedeapsă era întotdeauna lectura. Ai putea să citești două minute cât este pauză la desene, așa terminai o carte până acum. Au mai trecut 5 minute. Data viitoare nu te mai iau în parc fără o carte la tine. Au mai trecut 5 minute. De când a început vacanța nu ai pus mâna pe o carte.

De ce am făcut introducerea asta lungă? Pentru că mi s-a întâmplat să fiu întrebată două lucruri. Primul: dacă ai mei m-au motivat cumva în copilărie să citesc și cum au făcut asta? A doua: cum îți poți convinge prietenii necititori să citească mai mult? Răspunsul pentru ambele situații este: nu cu aceste 5 fraze enervante.

1. Nu ai mai pus mâna pe o carte de săptămâni/luni/ani

Cu toții avem perioade și perioade. Iar cineva care a fost măcar la un moment dat pasionat de citit nu are nevoie de astfel de remarci. Mai ales copiii care trec prin diferite schimbări de-a lungul anilor. La fel și pentru prietenii care au citit la un moment dat și au renunțat. Cred că ar trebui să pornim de la cauze, nu de la rezultat. În locul unei remarci, poate cauți o carte faină pe care să i-o faci cadou ca să „pună mâna pe carte” din propria inițiativă.

Ce să faci în schimb: recomandă o carte foarte bună căreia știi că nu-i va putea rezista

2. De ce nu citești și tu la fel de mult ca X?

Asta mi se pare cea mai rea frază enervantă dintre toate. Eu am fost, toată copilăria, copilul-model. Am citit mult de când mă știu (cu niște pauze care s-au prelungit până la câțiva ani). Iar în perioadele în care citeam cât era ziua de lungă, eram mereu dată exemplu în familie și între prieteni. Nu pe post de exemplu pozitiv, ci pe post de „tu de ce nu poți să fii ca X?”. Întâi și întâi, pentru că fiecare are pasiunile și ritmul lui. Am prieteni care nu citesc la fel de mult ca mine, dar pe care îi iubesc. Nici iubitul meu nu citește la fel de mult, dar nu am de gând să-l compar cu mine la capitolul ăsta. Răspunsul la întrebarea „tu de ce nu citești la fel de mult ca X?” e pentru că fiecare avem înclinații și modalități de a ne informa și de a ne relaxa diferite.

Ce să faci în schimb: fii tu un exemplu pozitiv și creează un context în care să citiți împreună sau faceți un mic club de lectură sau un debate pe marginea unei cărți

3. De acum înainte TREBUIE să citești o jumătate de oră pe zi

E fix exemplul de la care am plecat. Deși mămica din parc nu m-a arătat cu degetul, mi-a fost clar că ideile i-au venit de la faptul că eu citeam. Ce rata ea era esențialul: eu citeam de plăcere și, oricum, nu era ca și cum era loc de comparații între mine și fetița ei de 8-9 ani. Nu că ar fi ajutat să fie prin preajmă vreun copil de vârstă apropiată care să citească. În loc să sublinieze aspectele frumoase – ce plăcut e să citești în parc! – ea impunea un compartament. Nici măcar nu cred că îi păsa ce citește fetița ei. Ce conta era că citește. Nu pot să nu mă întreb de ce. Era ea o cititoare? Greu de crezut, vă explic mai jos de ce. Consideră că așa e bine? Exista în anturajul ei cineva pe care îl considera exemplu? Cum ziceam, pe mine nu m-au trimis niciodată părinții la colț să citesc. Dar dacă ar fi făcut asta sigur ar fi dăunat serios pasiunii mele pentru lectură.

Ce să faci în schimb: niciodată, dar niciodată nu impune un compartament; pornește o provocare prin care să vă motivați reciproc sau caută aspectele pozitive 

4. Tu nu citești niciodată, de aia nu-ți place

Aici cred că intervine mult puterea exemplului. Mai ales în cazul părinților care vor să-și motiveze copiii. Revin la mămica din parc pentru că vreau să subliniez un detaliu pe care nu l-am menționat anterior: ea stătea pe telefon. Aș fi vrut tare mult să o întreb dacă ei îi place să citească și dacă îi plăcuse vreodată. Asta cu pofta vine mâncând nu prea funcționează în privința cititului. Da, poate fi un stimulent să ai mulți prieteni care citesc, însă asta nu te va transforma într-un cititor. Am locuit un an cu o bună prietenă și deși am terminat peste 60 de cărți în acel an, ea a continuat să citească exclusiv materia pentru facultate. Pentru ea, cititul era asociat mai degrabă cu documentarea, în timp ce pentru relaxare prefera muzica, serialele sau reality show-urile. De aceea cred că poți citi mult pentru că o impune jobul/facultatea, dar să nu o consideri relaxare.

Ce să faci în schimb: încearcă să înțelegi cu ce rol este asociat cititul de persoana pe care o motivezi și caută acele cărți care să răspundă nevoii lui/ei. Citește ca să se documenteze? Fă-i cadou o carte din domeniul lui/ei de interes. Petrece timp pe instagram urmărind staruri internaționale? Caută un volum de memorii al cuiva pe care îl admiră. Și, cel mai important, uită de toate aceste fraze enervante descrise în articol.

5. Dacă te-ai strădui, ai reuși să termini cel puțin o carte pe lună

E și aici tot un fel de puterea exemplului. E un adevăr, e drept. Când am lansat 10 minutes reading challenge m-am gândit mai ales la oamenii care nu reușesc să termine măcar o carte pe lună. Însă nu cred că motivația stă în reproșuri. Dacă vrei, poți sugera înlocuirea unui obicei deja existent. Petrece prea mult timp pe instagram? Propune-i să-și „rupă” doar 10 minute pe zi și să citească câteva pagini.

Ce să faci în schimb: recomandă cărți care știi că i-ar plăcea prietenului/copilului tău și nu-l asalta cu reproșuri sau cu tot soiul de fraze enervante

Tu ai luat contact cu altfel de fraze enervante?

Arată-le și prietenilor:

2 comentarii

Irina Nicolescu 5 august 2019 - 21:47

Acest blog a fost cu adevărat interesant și constructiv! Am un prieten care nu citește și, de curând, i-am împrumutat una din cărțile mele ( o carte destul de ușoară, potrivită perfect pentru vârsta lui). A citit, după câteva zile după ce i-am dat-o, 20 de pagini. De atunci cred că au trecut 2 săptămâni ( sau mai puțin, parca) și n-a mai citit deloc, cu toate că mi-a spus că romanul pe care i l-am dat e foarte interesant și că îi place. Aceasta situație m-a deprimat puțin căci, evident, își petrece mult timp pe telefon/calculator, ceea ce nu-i prea bine.
Totuși după ce am citit blogul ăsta mi-au venit câteva idei pentru a-l motiva să termine cartea măcar până la sfârșitul verii.
Subiectul abordat de tine e destul de important pentru societatea din ziua de azi și cred că va ajuta multe persoane
Te apreciez mult, nu doar pentru acest blog, ci pentru toate blogurile tale interesante!💕

răspunde
andreeachiuaru 7 august 2019 - 18:57

Mă bucur tare mult că ți-a fost de ajutor articolul!

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe