Am scris în fiecare zi pe blog timp de o lună și asta am învățat

by andreeachiuaru

Pentru mine, luna august nu a fost o lună de vacanță, ci una extrem de productivă. Pentru că lucratul de acasă mă făcea să fiu puțin prea relaxată și pentru că nu-mi făceam timp de blogging, am decis să-mi „impun” un program de scris. Și ca să fiu sigură că voi și publica ceea ce scriu, mi-am mai forțat mâna o dată și am promis pe toate canalele mele de social media că voi scrie în fiecare zi pe blog timp de o lună.

Cum a început totul?

Întotdeauna am pus semnul egal între hobby și blogul meu. Îmi place să scriu pe blog. Însă mai mereu mă trezesc că decid să scriu asta și cealaltă și apoi nu găsesc motivația de a mă porni. Fără să pun puțină presiune, probabil că nu aș scrie deloc pe blog. Însă provocarea asta cu scris zi de zi pe blog a venit de la faptul că oricum aveam destul timp liber. Timp pe care l-aș fi putut folosi într-un mod mai util.

Așa că mi-am deschis blogul și mi-am notat categoriile și subcategoriile într-un word. Apoi am început să completez cu idei de articole pe care aș vrea să le scriu. Unele amânate, altele care păreau să sune bine. Plus câteva idei pornite din lista făcută inițial. Nu mi-am propus să respect un plan de scris, ci doar să am o listă cu subiecte în cazul în care într-o zi mă voi trezi total lipsită de inspirație.

Care a fost cea mai grea parte?

Cea mai grea parte nu a fost să caut subiecte (deși pare greu, știu), ci să-mi găsesc eu motivația să le scriu. Încă am subiecte acolo pe care nu le-am abordat pentru că necesitau un research sau mai mult de scris. De regulă, eu scriam seara, pe la 6, când terminam cu lucrul. Însă se întâmplă să am întâlniri sau să am ceva de făcut și atunci trebuia să scriu mai devreme. Sau mai târziu. Am scris articole și pe la 8 sau 9 doar ca să mă țin de provocare. Am avut două zile în care nu am reușit să scriu. Însă am publicat în ziua următoare două articole. M-am oprit însă pe 30 august, nu pe 31 august. Simțeam că am ajuns la finish line și că n-ar strica să las să treacă două trei zile până la articolul cu concluzii.

Cât timp mi-a luat?

Vă spun sincer, mie nu-mi ia așa mult să scriu un articol pe blog. Am deprins în timp și arta de a-mi ordona rapid ideile în minte, dar și arta de a edita „din mers” lizibilitatea și câmpul SEO. De regulă, articolele mele încep cu înșirarea subtitlurilor. Apoi completez. Am un stil dezordonat din punctul ăsta de vedere, uneori încep cu finalul, alteori apuc articolul de pe la jumătate.

Aș zice că, cu tot cu editat și promovat, fiecare articol mi-a luat între 30 de minute (pentru cele scurte) și 1h și jumătate (pentru cele mai ample sau pe care le-am distribuit pe grupuri). Nu e mult dacă stai să compari cu timpul petrecut pe social media (la mine e sigur mai mare de o oră pe zi).

Am avut și rezultate?

Mă așteptam ca luna de scris în fiecare zi pe blog să influențeze puțin traficul. Însă nu doar că l-a mărit, ci l-a dublat (uitându-mă la media ultimelor luni). Ce mi-a plăcut e și că am abordat subiecte noi (din categoria travel, de exemplu) care au adus oameni noi pe blog și multe distribuiri. Însă am scris și acele povești personale care au fost foarte bine primite de urmăritorii mei fideli și citite chiar și de oamenii la care nu mă așteptam.

Și cele 3 lucruri învățate după o lună de scris în fiecare zi pe blog…

Titlul nu era click-bait, doar că am vrut să răspund unor întrebări pe care le-am tot primit în august referitor la ideea mea de a mă ține de scris în fiecare zi pe blog. Am învățat câte ceva.

Dacă e cu adevărat important, îți vei face timp

Vă spuneam mai sus că în medie fiecare articol mi-a luat o oră din zi. Nu e deloc mult dacă stai să te raportezi la toate celelalte ore petrecute muncind (aproximativ 8 ore, deși nimeni nu muncește fix 8 ore pe ceas, sunt convinsă), făcând small-talk cu diferite persoane, mâncând, făcând cumpărături, făcând ordine. Au fost zile în care am scris un articol din mai multe bucăți pentru că nu am avut timp. Deci dacă e cu adevărat important, se găsește și timp.

Ajută mult să-ți faci un plan și să creezi așteptări din exterior

Dacă nu aș fi anunțat public că vreau să scriu în fiecare zi pe blog, nu m-aș fi ținut de treabă. Când știi că cineva se așteaptă ca tu să scrii și eventual verifică blogul, parcă nu-ți vine să servești scuze de genul „azi nu am avut timp sau chef”. La fel de mult m-a ajutat și să am lista de subiecte „de rezervă”. Nu am folosit-o atât de mult, dar am avut garanția că nu voi rămâne fără ceva despre care să scriu.

O dată ce totul devine un obicei, e parcă mai ușor să găsești subiecte

Motivul pentru care nu am folosit lista este că mi-au tot venit idei de subiecte. Eu nu cred că oamenii cu blog nu se țin de scris în fiecare zi pentru că nu am timp, ci pentru că li se pare că nu au despre ce să scrie. Când știi însă că pe seară vei scrie, subconștientul tău va lucra la subiectul articolului și în timpul zilei.

 

O să mă apuc de scris în fiecare zi pe blog? Sincer, nu. Pentru că deși a fost o perioadă foarte challenging, au fost și zile în care am „stors” idei de articole. Nu cred că există blogger care să aibă non-stop idei și toate să fie bune. Plus că tot challenge-ul ăsta m-a cam îndepărtat puțin de la digital detox.

Arată-le și prietenilor:
7 comments
2

S-ar putea să-ți placă și:

7 comments

loredanamanciu 24 septembrie 2019 - 20:42

Felicitari, draga mea!
Am avut si eu o perioada cand scriam des pe blog, nu stiu daca chiar zilnic sau 5 zile pe saptamana, insa stiu ca e cu adevarat o provocare.
De vreo 6 luni de zile, de cand mi-am schimbat locul de munca, imi este din ce in ce mai greu sa ma apuc de scris…sa imi fac poze, sa editez, sa filmez and so on.

Reply
andreeachiuaru 4 octombrie 2019 - 13:58

Da, știu ce zici, am avut și eu perioade și perioade. Îți doresc să-ți găsești liniștea și timp pentru ce-ți place!

Reply
ina02s 5 septembrie 2019 - 11:10

Te urmaresc cu drag, din cand in cand iti si spun cate una_alta. Te-am vazut tare harnica in August si chiar era o contradictie cu Digital detoxul. Dar fiind libera, poti face mici excese.
Eu pntru mine, doar blog, FB nu exista si totusi ma abtin si de la blog. Weekendul e doar al meu, plec la tara si acolo ma rup de net. Am catei, pisici si trebi gospodaresti stringente ce te solicita fizic, deci cazi rupt. Cu postatul, e o mica disciplina ce mi-am impus-o cand mi-am creat blogul (anul trecut prin iarna) citind diverse sfaturi. Postez de doua ori pe saptamana, ceva ce scriu si ceva ce foto. Uneori mai postez si prostiute ce-mi plac din net (mai rar…). Incerc sa le raspund celor ce-i urmaresc sau ma urmaresc (si nu-i usor) si cam atat. Sper sa pot fi consecventa.
Pupici si numai bineee!!

Reply
andreeachiuaru 5 septembrie 2019 - 11:44

Știu că mă urmărești și mă bucur mereu când îmi comentezi 🙂 A fost într-adevăr în contradicție cu digital detox-ul, dar adevărul e că s-a surprapus oricum cu perioada în care mi-am luat Fitbit și am început să-mi contorizez ce mănânc, deeeci oricum am fost cam mult cu telefonul după mine. Sper la o vacanță cu mai mult digital detox, deși parcă tot n-aș lăsa să treacă ce văd fără puțină consemnare pe insta story. E cu ups & downs când ești creator de conținut pentru că e greu să fii și în digital detox și totuși să nu-ți neglijezi comunitatea.

Reply
Emil Calinescu 3 septembrie 2019 - 15:29

Chiar asa: de te-ai apucat de acest lucru in august? Dupa mine, in august e cel mai dificil. E vacanta, subiectele-s oricum mai putine, traficul e oricum mai mic…

Reply
andreeachiuaru 5 septembrie 2019 - 11:45

M-am apucat pentru că eram eu mai liberă 😀 Și culmea, traficul a fost mai mare ca niciodată (ce ți-e și cu consecvența asta). Eu asta cu subiectele mai multe sau mai puține nu prea am simțit-o niciodată. Tot atât scriu, vară sau iarnă, nu prea mă leg de un sezon anume.

Reply
Ioana Soare 3 septembrie 2019 - 12:43

Mi se pare grozav ce ai reușit în august! Și mie îmi este dor să scriu, mi-am propus ca luna asta să mă apuc de treabă că prea am lipsit în ultima vreme 🙂

Mă uimește că poți să scoți un articol într-un timp atât de scurt, mie îmi ia între 2 și 4h. Bănuiesc că ține mult de exercițiu, dar oricum mi se pare wow!

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe