Acasă Cărți dragi Anxietatea de Scott Stossel | Micro recenzie de carte

Anxietatea de Scott Stossel | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
0 comentariu

Mi-am cumpărat Anxietatea de Black Friday 2019 cu foarte mari așteptări. Fără să vreau neapărat am amânat-o până în martie. Atunci am decis că a venit rândul ei, ca parte din provocarea book bites challenge, o provocare pe care am lansat-o pe instagram ca răspuns la cerința: o carte de non-ficțiune pe un subiect care te interesează.

Despre ce e Anxietatea?

Prima precizare necesară care spune multe despre cheia în care se citește această carte este profesia autorului. Cea de-a doua preizare necesară e motivul pentru care a scris-o. Scott Stossel este jurnalist (nu medic). El scrie mai ales din prisma propriei sale experiențe cu anxietatea. Doar că, pe lângă povești personale (pe care pe mine sincer m-au făcut să-mi dau seama că eu NU am probleme cu anxietatea – prin comparație cu el), autorul scrie o lungă istorie medicală, culturală, socială și filosofică din Antichitate până în prezent.

Ce mi-a plăcut la carte?

Faptul că motivația a fost înțelegerea propriei anxietăți mi-a plăcut cel mai mult la cartea lui Scott Stossel. Însă nu a fost suficient ca să mă facă să o consider un must-read și să încep să o recomand absolut tuturor (cum am făcut cu Atomic Habits de pildă). Am aflat multe din cartea asta. De la studii recente (care s-au oprit în 2014 când a fost scrisă) și până la o istorie a anxietății de-a lungul secolelor. Pentru calitatea și multitudinea de informații afirm cu mâna pe inimă că e o carte de citit. Însă pe măsură ce citeam exista în mintea mea o întrebare care-mi dădea târcoale. Am nevoie de toată această informație?

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Doar că acum intervin și lucrurile care mi-au plăcut mai puțin. Mi s-a părut foarte greu de parcurs (pentru că abundă în informație). Și s-o spun drept: nu tot ce am citit a fost de interes pentru mine. Atenție: nu spun deloc că nu toată informația e interesantă. Ce spun e că mie mi-a fost de ajutor doar, să zicem, 50% din carte. Da, e o poveste personală despre frică, speranță și căutarea liniștii interioare (cum scrie pe copertă). Însă structura ei e mai degrabă similară cu o teză de doctorat. Dacă te interesează subiectul, foarte bine. Dar dacă o citești mai degrabă dintr-o curiozitate și pentru că vrei o poveste, well… s-ar putea să capitulezi la un moment dat.

Cu alte cuvinte: dacă o citești în interes profesional (fie că ești student la o facultate de profil, lucrezi în domeniu, scrii o lucrare pe tema asta) e un must-read garantat și o să te bucure că e atât de detaliată. Dacă însă o citești dintr-o curiozitate și vrei o poveste (așteptându-te la o carte în genul Poate ar fi bine să vorbești cu cinevao să fii undeva între o durere de cap groaznică (pentru că e foarte mult de procesat) și senzația că ai o mână o carte extraordinară. 

Ah, era să uit! Încă un lucru care nu mi-a plăcut a fost numărul imens de note de subsol. La fiecare câteva pagini există o notă de subsol care se întinde pe alte câteva pagini. Pur și simplu trebuie să te tot întrerupi din citit ca să citești altceva. Având în vedere că e o carte cu atât de multă informație nu înțeleg de ce notele de subsol lungi nu au fost introduse în textul principal.

Cui recomand Anxietatea?

Dacă ești cu adevărat interes de subiectul anxietății – de la origini și până în prezent, cu studii actuale și detaliate, mergi și cumpără cartea asta. Dacă însă îți dorești mai degrabă o poveste presărată cu ceva informații, mergi într-o librărie și răsfoiește-o ca să-ți faci o idee despre felul în care e abordată problema.

Citatul meu favorit din Anxietatea

Amenințările care tind astăzi să activeze reacția fiziologică de tipul luptă-sau-fugă – privirea dezaprobatoare a șefului, scrisoare misterioasă pe care soția ta a primit-o de la un fost iubit, admiterea la facultate, prăbușirea economiei, amenințarea constantă a terorismului, prăbușirea fondului tău de pensii – nu sunt tipuri de amenințări pentru care a fost creat acest răspuns. Totuși, dat fiind că răspunsul biologic de urgență este oricum activat, mai ales la oamenii anxioși clinic, ajungem marinați într-o supă de hormoni de stres care ne afectează sănătatea. Asta pentru că, dacă ești în ghearele anxietății nevrotice sau dacă reacționezi la o amenințare reală, cum ar fi o tâlhărie sau o casă în flăcări, activitatea sistemului nervos automat este în mare parte aceeași.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe