Acasă Micro recenzii Open – autobiografia lui Agassi | Micro recenzie de carte

Open – autobiografia lui Agassi | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
4 comentarii

Felul în care am ajuns eu la autobiografia lui Andre Agassi e diferit de felul în care majoritatea oamenilor o fac. Nu am vrut să o citesc pentru că sunt o fană a lui. Nu am vrut să o citesc nici pentru că îmi place tenisul. Am vrut să o citesc pentru că am văzut-o pe multe liste cu recomandări, dar și pentru că e un fapt știut că sportivii de performanță sunt persoane disciplinate și am sperat la niște tips&tricks legate de obiceiurile lui zilnice sau mindset general. Nu s-a întâmplat asta, dar cartea mi-a plăcut mult.

Despre ce e Open – autobiografia lui Andre Agassi?

Prima întrebare la care vreau să răspund e cine e Andre Agassi? Când am început să citesc cartea asta știam că e un jucător de tenis. Acum, că am terminat-o, știu că e fost numărul 1 mondial, câștigător a 7 mari șlemuri (vă ajut cu definiția de pe dexonline, ceva mai exactă: „situație în care un tenisman câștigă, în cursul aceluiași an, cele patru mari concursuri internaționale”).

După ce am început să citesc cartea, însă, am aflat două lucruri interesante despre Agassi care nu sunt trecute în primele două paragrafe de pe wikipedia. Primul, că a fost crescut să devină un jucător de tenis. Tenisul nu a fost pasiunea lui nici în copilărie și nici mai târziu. Pur și simplu, explică el, de la un punct încolo, a devenit ceva la care era bun și din care își câștiga banii. A început să joace tenis pentru că tatăl lui și-a dorit ca fiul său să devină numărul 1 mondial. A continuat să joace pentru că nu se pricepea la nimic la fel de bine. Al doilea lucru pe care l-am aflat e că povestea lui Agassi e mai ales o poveste despre revenire. După o serie de înfrângeri, când alți jucători renunță, el a luat-o pur și simplu de la zero. S-a reinventat iar și iar, la fel ca un artist.

Ce mi-a plăcut la carte?

Povestea lui Agassi a fost diferită de ce m-am așteptat eu să găsesc. Nu a fost o poveste despre disciplină și pasiune. Însă l-am cunoscut pe Agassi omul. Ok, nu-l știam pe Agassi jucătorul. Dar chiar și așa m-am bucurat nespus de sinceritatea acestui volum de memorii. Agassi menționează chiar de la începutul cărții că urăște tenisul. Nu se ferește să povestească despre gafe, atacuri din partea media, șocul avut când a început să-și piardă părul. Nu e o poveste care să te motiveze să te apuci chiar azi de proiectul pe care îl amâni. Nu e o poveste despre iubirea pentru tenis. Dar e o poveste de viață din care mi-am luat multe.

Dincolo de asta, despre puține cărți pot afirmă că felul în care e scrisă e mai presus de poveste. Agassi a colaborat cu J. R. Moehringer, câștigător al Premiului Pulitzer și autor al volumului de memorii Dulcele barpe care l-am citit anul trecut. Ce face Moehringer e să te țină în suspans la fiecare meci de tenis. Transformă lucruri oarecum banale în scene importante pe care le derulează în slow motion. Cel puțin, până m-am obișnuit, aveam permanent impresia că citesc un thriller super captivant și mă străduiam să nu sar peste rânduri ca să văd cine e criminalul câștigă meciul.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Pentru cineva care nu e fan Agassi sau fan tenis, cartea poate părea puțin cam lungă. Primele 100 de pagini (din 500 câte are cartea) le-am citit pe nerăsuflate. Sunt anii care tratează începuturilr lui, când Agassi era acest copil minune pe care taică-su îl trimitea să joace inclusiv cu nume mari ale tenisului pe care reușea să le bată într-un schimb de mingi. E menționat și Ilie Năstase acolo, printre alții. După acțiunea tinde să stagneze. Până la urmă e volumul de memorii al unui jucător de tenis, e firește să fie foarte mult despre meciuri, antrenamente, deplasări. Nu e greșit că e o carte atât de lungă, problema a fost că nu m-a interesat pe mine domeniul atât de mult.

Cui recomand Open – autobiografia lui Agassi?

În final i-am acordat 4/5 stele. Dacă mă urmăriți pe Goodreads știți că nu acord des rating-uri de 4 & 5 stele. De aceea o recomand și celor care nu sunt pasionați de tenis. Nu e nevoie să fii fan Agassi ca să-ți placă volumul lui de memorii. Probabil că ajută, dar nu despre asta e vorba. O recomand pasionaților de memorii și autobiografii. Din punctul acesta de vedere, e una dintre cele mai bune autobiografii citite de mine.

Câteva fragmente din Open – autobiografia lui Agassi care mi-au plăcut

Cele mai multe citate le-am extras din prima parte a cărții, când este redată vocea puștiului Agassi. Răsfoind cartea mi-am dat seama de ce a fost aceea partea mea favorită. Nu o să copiez chiar toate citatele care mi-au plăcut, doar cât să vă faceți și voi o idee.

Pe lângă faptul că-l iubesc pe tatăl meu și vreau să-i fac pe plac, nu vreau să-l supăr. Nu îndrăznesc. Când tatăl meu e supărat, se întâmplă lucruri rele. Dacă el spune că voi juca tenis, că voi fi numărul unu mondial, că e destinul meu, tot ce pot face este să dau din cap și să-l ascult.

 

După ani de zile în care l-am auzit pe tatăl meu ocorându-mi greșelile, o înfrângere m-a făcut să mă ocărăsc eu însumi. L-am interiorizat pe tatăl meu – nerăbdarea lui, perfecționismul, mânia – până când vocea lui nu doar sună ca a mea, este a mea. Nu mai trebuie să mă tortureze tatăl meu. Începând de astăzi, pot și singur.

 

Stau în picioare și simt o dorință copleșitoare să iert, pentru că realizez că tatăl meu nu se poate abține, nu s-a putut abține niciodată, la fel cum nu s-a putut înțelege niciodată. (…) chiar dacă nu poate face diferența între dragostea pentru tenis și dragostea pentru mine, tot dragoste este. Puțini dintre noi primim harul de a ne cunoaște pe noi înșine, iar până atunci poate că cel mai bun lucru pe care-l putem face este să fim constanți. Iar tatăl meu este cel mai constant.

Vrei să citești Open – autobiografia lui Andre Agassi?

În română o găsești pe site-ul editurii Publica, la Libris, pe Elefant și pe Cărturești.

Dacă vrei să o citești în engleză, am găsit cel mai mic pe Books Express.

Dacă vrei să asculți varianta audio în engleză, o găsești pe scribd. Citește aici cum poți beneficia de două luni gratuite de abonament.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

4 comentarii

Alina 25 februarie 2020 - 10:51

Si mie mi-a placut tare mult cartea! Nu ma asteptam, am citit-o pentru ca era foarte recomandata. M-a impresionat faptul ca s-a expus in carte asa cum e el, cu parti bune si cu parti rele. Mi-a placut vulnerabilitatea lui si faptul ca deseori a prezentat lupta lui cu el insusi, cu demonii lui; este o poveste despre perseverenta. Iar povestea lui de dragoste cu Stefanie face aceasta carte si mai frumoasa 🙂

răspunde
Razvan 22 februarie 2020 - 12:39

Si mie imi plac autobiografiile … Oameni fantastici pe care ai ocazia sa “ii simti” indeaproape… O sa cumpar si eu cartea, dar intai trebuie sa-mi fac timp pentru Zlatan.

răspunde
Miss I. 21 februarie 2020 - 13:29

Hello! Stiu ca noi am mai vorbit despre cartea asta pe instagram, dar abia acum am citit articolul de pe blog. It’s no biggie, dar in caz ca e cineva printre cititori care ar putea deveni interesat de tenis dupa cartea asta, o corectie mica tennis-related: Agassi are 8 titluri de grand slam (sau, mai simplu, “slam”) in toata cariera, unde prin titlu de se intelege un turneu castigat. Grand slam-urile sunt 4 pe an si le putem numi “turnee majore”
Explicatia din dex pentru “mare slem” e de fapt pentru englezescul “calendar year Grand Slam”. Sa faci asta de 7 ori ar insemna sa iei 28 de titluri, ceea ce nu e chiar asa simplu. Federer detine recordul momentan si are doar 20 in toata cariera :))

Oricum, termenii astia sunt tot o abrambureala pentru cine nu e pasionat de tenis, dar na, dupa citit si calatorii, e a treia mea pasiune, deci m-am simtit nevoita sa explic :))

Altfel, mie mi-a placut enorm carte din toate motivele enumerate de tine + faptul ca-mi place tenisul. Loved it, will read it again!

răspunde
andreeachiuaru 24 februarie 2020 - 9:24

Recunosc că m-a pierdut tare în termeni și da, am căutat pe dexonline. Nici prin cap nu mi-a trecut că ar putea să nu fie corect.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe