Acasă Alte idei Poți face bani dintr-un blog de carte? Da, dar nu în România

Poți face bani dintr-un blog de carte? Da, dar nu în România

de andreeachiuaru
20 comentarii

De ce nu poți face bani dintr-un blog de carte? Am vrut să scriu despre asta, apoi am renunțat. În România, mi se pare încă un subiect tabu. Adică cum, tu ca blogger de carte ai facturi de plătit? Și la tine se emite lunar factura de hosting? Credeam că doar ăstora din fashion și IT&C.

Nu am pretenția să fac atât de mulți bani dintr-un blog de carte ca al meu cât să mă întrețin. De fapt, pentru mine e doar un hobby. Am spus-o de multe ori și o tot spun. Am un job full-time, coincidența face că tot în piața de carte. Din când în când mai prind șicâteva colaborări plătite (în general pe zona de scriere de conținut). De altfel, dacă n-ar exista marketingul afiliat, blogul l-aș trece la un hobby pentru care mai și plătesc (hosting & Facebook Ads).

Ce costuri are un blogger de carte?

O clarificare necesară: nu toate bloguri de carte au costuri financiare. De timp au toate, firește. Iar cumpărarea de cărți nu o pun la costuri. Pentru că nu cred să existe blogger care să cumpere o carte care nu e deloc, dar deloc genul lui. Sau, mă rog, poate o face dintr-o întâmplare. Dar nu cred că e un comportament 100% asumate, de tipul: uite ce carte proastă, hai să o citesc ca să îi fac un review negativ.

Câteva exemple de costuri pe care le are un blog de carte sunt: achiziționarea unui domeniu, achiziționarea unei teme (dacă nu te mulțumești cu ce găsești free), suport pentru mentenanță (să ai un om care știe IT pe care-l poți suna dacă nu dai de cap unei probleme sau vrei să implementezi ceva), hosting (plătit lunar, o dată la trei luni sau anual), Facebook Ads (știm cu toții că din traficul organic din Facebook n-a scos nimeni zeci de mii de vizualizări).

Înțelegi de ce insist că n-ar strica să faci bani dintr-un blog de carte? Exact ca să le plătești pe cele de mai sus. Eventual, poate-ți mai rămâne și de-o cafea. Iar dacă îți mai poți cumpăra și alte cărți din profit, atunci chiar ești norocos.

De ce zic că nu poți face bani dintr-un blog de carte?

Vreau să-mi deschid un blog din care să scot un super profit. Voi deschide un blog de carte – said no one, ever.

Pentru că oamenii din domeniu, scriitori sau edituri n-au bugete. De fapt, nu asta mi se pare problema, ci atitudinea. De ce să plătesc un blogger de carte? Asta spun editurile și asta spun mai ales scriitorii. Și cel mai trist este că asta o spun și ceilalți bloggeri de carte. Știu, e o piață în care editurile nu au bugete, autorii sunt plătiți prost, de traducători nu mai vorbesc. E aceeași piață în care nu prea se citește și se cumpără puțină carte.

Dar asta e, după cum ziceam, doar un argument să nu plătești bloggerul de carte. Pentru că se activează zeci de spaime de tipul: dacă nu scrie de bine? și dacă scrie de rău eu de ce-l mai plătesc? dar de ce să plătesc când pot găsi unul care să o facă gratis?

Voi da un exemplu fain din design legat de expectations vs. budget, văzut pe facebook zilele trecute. Se poate și fără buget.

 

Plătești pentru expunere, nu pentru o părere pozitivă

Pentru branduri mari vedem campanii faine executate mișto pe bloguri de zici că nu citești un advertorial. În piața de carte, autorul n-are niciodată curajul (și un buget cât de mic) să dea blogger-ului mână liberă să o facă. Autorul vrea să ofere o carte și să primească o recenzie. Pozitivă, normal. Pe un blog care mai e și citit, firește. Doar că revin la costuri: un blog citit e un blog în care se investește. Timp și bani. E genul de blog în care oamenii aceia mai fac și o campanie plătită în Facebook. Măcar din când în când.

Apropo de întrebarea pentru ce plătesc pe care o punea Costi în articolul lui… Plătești pentru expunere. Nu pentru o părere pozitivă pusă pe coperta patru. Derek Thomson a ajuns la o concluzie foarte faină după niște ani de studii: dacă suntem expuși de suficient de multe ori unui mesaj/produs și ajungem să-l considerăm familiar, asta poate influența comportamentul de cumpărare.

Familiaritate vs. recomandare

Cu alte cuvinte, dacă eu pozez o carte proastă scrisă de o vedetă și mai fac asta și alți 100 de bloggeri, cel expus la mesaje are toate șansele să ajungă în librărie și să o cumpere pe argumentul „era peste tot în feed-ul meu”. Nici măcar nu e nevoie ca acești 100 de bloggeri să scrie că e bună. Doar să o expună de suficient de multe ori.

Concret, mi s-a întâmplat să mă întrebe cineva dacă să cumpere o carte fix pe argumentul ăsta. Cartea fusese proaspăt lansată și trimisă multor bloggeri de carte. I-am spus persoanei că nu am citit-o și a părut surprinsă. Mi-a zis că i se pare că toată lumea o citește zilele astea. I-am explicat că, de fapt, fiind o carte nouă, oamenii doar au pozat-o pentru că abia ce au primit-o. Mbine, poate unii o și citiseră. Dar am sfătuit-o sincer să aștepte review-uri.

Ferească de cel care are curajul să o spună…

Mi-am luat mult hate cu postarea asta. Cică New York Times nu cere bani pentru recenzii. Da, dar cere bani pentru abonamente, de la cititorii săi. Și oricum New York Times are un trafic suficient de mare încât să se poată finanța din publicitate. Și, în orice caz, mă super îndoiesc că, dacă bați la ușa unui jurnalist de la New York Times și-l rogi să-ți recenzeze cartea despre care nu prea vorbește lumea, s-ar putea să te trimită la plimbare. Sau, în cel mai fericit caz, să o ia și să o pună pe un raft.

Și iar revin la atitudine. E trist rău că noi, în nișa asta a oamenilor care scriu despre cărți, nu ne susținem. Ne uităm urât că un blogger primește un pachet de la editură în timp ce noi nu, deși nu ne uităm niciodată la cât invește el (în timp și bani) vs. cât investim noi.

Iar un exemplu e fix situația de la care am pornit ideea acestui articol: de ce să ceară altul bani pentru o recenzie dacă noi nu ne-am gândit să o facem? Adică „ăla” are pretenția stupidă să trăiască din blogul lui de carte? Păi ce, domne’, n-are job? Eu o fac „for free”, la mine nu contează banii.

Pentru mine e 100% pasiune, nu ca la oportunistul ăla…

Trag iar cu ochiul în grădina vecinilor din nișe mai populare. Atitudinea de „ăla cere bani să scrie pe blog, se întreține din asta, la mine e 100% pasiune” o găsești la oamenii fără succes în nișa lor. Nu oameni care și-au deschis bloguri de câteva luni și muncesc pe rupte să obțină colaborări. Ci oameni care au tot încercat și au fost refuzați de multe ori și cred că totul se face pe pile. Ori oameni care tot ce au făcut de când au aflat de opțiunea de a scoate bani dintr-un blog de carte a fost să se uite urât la cei care o fac, că nu susțin cultura.

Și eu susțin industria de carte și cultura. Doar că nu sunt ipocrită. Salariul îmi vine de aici și tot așa ar putea să-mi vină și un venit suplimentar.

Adică nu e de ajuns că oamenii ăștia cu blog primesc chestii gratis?

Cum au oamenii ăștia care primesc gratis cărți să mai aibă și tupeul să ceară bani? Eu le împart întotdeauna în două părți, ca să fie mai ușor să explic: există cărți pe care oricum le-ai cumpăra și cărți pe care le primești deși nu te interesează neapărat și probabil că nu le-ai citi vreodată dacă nu le-ai avea în bibliotecă.

Pentru prima categorie există contracte tip barter care funcționează de minune atâta timp cât tu, ca blogger de carte, colaborezi cu editurile și librăriile a căror activitate o urmărești oricum. Pe scurt, funcționează așa: editura/librăria îți trimite o carte despre care scrii și apoi îți trimite alta, scrii despre ea și tot așa. Fie îți trimite câteva cărți (de regulă între 3 și 5 cărți o dată) și tu alegi despre ce să scrii. E clar că orice editură ar vrea să scrii despre toate, dar nu o să primești niciodată un mail de tipul: nu îți mai trimitem cărți pentru că ai scris despre trei și a patra chiar nu era stilul tău, așa că ai făcut-o cadou/ai dăruit-o într-un concurs etc.

Dar ce faci cu alte situații decât cele de tip win-win?

Apoi mai sunt scriitorii și editurile ale căror cărți nu le-ai cumpăra în mod obișnuit. Fie au prea puțină vizibilitate și nu ai auzit de ele, fie nu sunt pur și simplu genul tău. Sau, dacă faci ca mine, îți calculezi timpul după numărul de cărți pe care le poți citi într-o lună și îți dai seama că sunt atât de puține, încât ar face bine să te bucure sau să te ajute.

Celor din a doua categorie eu le trimit de la început o ofertă de servicii de promovare. Iar prin promovare, mă refer la expunere, nu la a-mi „vinde sufletul diavolului” și a mă obliga să scriu de bine chiar dacă nu-mi place cartea.

Povestea care m-a lăsat pe mine cu gust amar

Povestea care mie mi-a lăsat un gust amar e următoarea: un autor îmi scrie anul trecut în august că ar vrea să-mi trimită cărțile lui. Fac un mic research, văd că omul a scris o carte pe care aș putea să o prezint fără să-mi încalc un principiu și îi las adresa. Primesc două cărți, le arăt pe instagram (apropo de expunere) și le pun în tencul de citit. Teanc la care se adună lunar cel puțin 5 cărți.

Câteva luni mai târziu, primesc un mesaj de tipul căutam recenzia la tine pe site și n-am găsit-o. Îi explic omului că deh, editurile cu care am colaborări de niște ani au prioritate și am tot primit cărți, așa că nu am apucat. Alte luni mai târziu primesc o suită de jigniri legate de faptul că autorul a trimis CARTEA LUI pe BANII LUI și eu am nesimțirea să nu scriu despre ea. Că a mai dat și altora, dar aceia au scris. Zic: uite, dacă vrei musai recenzie pe blogul meu, facem contra-cost. Și am deschis cutia Pandorei… povestea s-a terminat cu mine mergând la poștă să îi trimit înapoi cărțile cu autograf. Pe banii mei, cum ar veni.

Ce soluție cred eu că ar funcționa

Cred că mai avem mult până profesionalizăm piața asta. Dar ce cred eu că ar funcționa, măcar în primă fază, ar fi mai multă solidaritate în nișa blogurilor de carte. Până vor înțelege editurile și scriitori că orice are un cost, va mai dura. Și oricum nu toți vor înțelege, revenind la exemplul din design.

Nu e imoral să vrei să obții un venit din munca ta. Iar asta nu înseamnă că nu susții piața de carte. Și nici că ești ipocrit. Ideal, ar fi ca ce obții să investești în continuare în munca ta. Eu știu că asta fac. Deci nu mă simt prost că am luat bani de la un biet autor ca să-i dau la McDonalds. Și, chiar dacă aș face-o, tot nu m-aș simți, pentru că am alocat un număr de ore ca să citesc o carte și să scriu despre ea.

Să nu cădem în extreme…

Nu zic nici să începem toți să cerem bani pentru orice share pe facebook. Eu susțin lectura și o voi promova în continuare, cu sau fără buget. Voi scrie întotdeauna despre autori români. Mai ales despre cei faini și am exemple destule.

Și, da, știu că îți poți monetiza și altfel conținutul. Am auzit de marketing afiliat și îl folosesc. Ba chiar mă ajută să-mi acopăr costurile de care povesteam mai sus.

Dar ce mi-aș dori sincer este ca, atunci când eu nu consider că o carte e de arătat și fac o ofertă de preț, să nu mai pară că vorbesc limbi străine. Pentru că una e să susții consumul cultural în ansamblul lui și alta e să susții o persoană (fizică sau juridică/autor sau editură).

Și, ah da, mi-aș dori niște campanii faine de promovarea lecturii, cu bugete și tot tacâmul.

De unde începi?

În primul rând, dacă ai citit tot articolul, vreau să-ți mulțumesc. Au fost prea multe lucruri ca să le explic în 300 sau 500 de cuvinte. Deci îți mulțumesc, chiar dacă nu ești de acord cu mine. Și chiar te încurajez să îmi scrii, să dezbatem. Nu zic că nu-s aspecte pe care eu nu le văd. Dar cu moralitatea și susținerea culturii pro bono așa cum o văd unii eu nu pot fi de acord.

Dacă ești de acord cu mine… te invit să scrii și tu la tine pe blog. Tu, ca om care citește, ești „la fel de influencer” ca un om care testează produse de beauty și scrie despre ele. Nu e o rușine să vrei să obții bani dintr-un blog de carte. Nu e o rușine să vrei să obții bani din blogul tău, pe orice nișă ai activa. Cât despre ce faci gratuit, ce faci pe barter și ce faci contra-cost, e fix treaba ta.

Iar dacă nu ai alte cuvinte despre cât de (i)moral e să vrei să faci bani dintr-un blog de carte, doar dă un share acestui articol.

P.S: dacă ai ajuns pe acest articol dintr-o curiozitate și totuși nu știi multe despre blogurile de carte, îți recomand acest articol care include tips&tricks utile pentru cei care vor să-și deschidă un astfel de blog.

Arată-le și prietenilor:

20 comentarii

5 sfaturi de luat în seamă dacă vrei să-ți deschizi un blog | Blog de idei 1 august 2019 - 20:51

[…] altfel, investiția în blog este și pragul de trecere dintre pasiune și un mod de a câștiga bani din blog. Nu o să te mint spunându-ți că îți vei deschide astăzi blogul și într-o săptămână vei […]

răspunde
Oana M 22 februarie 2019 - 20:59

Nu am un blog de carte, dar îmi dau cu parerea despre cărțile pe care le citesc la mine pe blog. Cred că faza cu castigatul banilor dintr-un blog de carte nu e valabila la noi pentru că există mult prea multe persoane care oricum scriu despre carti și o fac pt ca doresc ele, dezinteresat. Iar ca sa ai un blog de carte influent, trebuie sa investești multe în el, cum ai zis si tu. Cu toate astea, prin marketingul afiliat te poți face cu ceva firimituri daca te ții de treabă. Dar trebuie sa fii consistent. Iar daca mai joci și legal, cu contract, atunci nu ai cine stie ce încasări. Cred ca ideea cu monetizarea blogului de carte poate functiona doar dacă o folosești auxiliar, pe lângă un job full time. Felicitări pt articol! Dar vreau sa te contrazic referitor la ceva. Eu cred ca romanii citesc destul de mult în ziua de azi. Și asta se datoreaza mult si acelor persoane influente din online care promovează cartea, fie din pasiune, fie pt ca au colaborări în acest sens. ☺

răspunde
andreeachiuaru 23 februarie 2019 - 9:43

Și mie-mi place să zic că românii citesc, dar adevărul e că, dacă ne uităm la alte piețe europene, nu e așa. Da, citim mai mult ca acum 10 ani, iar trendul e în creștere, dar masa de cititori e încă mică comparativ cu piața oamenilor interesați de produse de îngrijire, să zic. Iar noi, toți oamenii care scriu (și) despre cărți ducem o bătălie pentru interesul lor. Iar tragedie e că și cititorii de cărți își cumpără, la rândul lor, și mobilă, și haine, și telefoane, deci, din păcate, un blogger de carte nu va putea avea niciodată la fel de multă influență ca unul nișat pe un domeniu mai accesibil.

răspunde
Marina Costa 21 februarie 2019 - 1:27

Eu vin cu punctul de vedere contrar, al unui scriitor care publică la o editură mică. Și majoritatea debutanților sau celor care au publicat numai câteva cărți, publică la o editură mică. (Plus alți scriitori cunoscuți, care, din diverse motive, nu încap în bugetele editurilor mari și mijlocii). O editură mică (de genul indie press – nu mă refer la cele gen vanity press, care nici nu au interes în promovare. Cele de gen indie press fac promovare, dar pe latura pe care o pot gestiona ele – organizarea de evenimente literare, participarea la cele organizate la nivel regional lărgit, cu prezentarea cărților editurii, participarea la târguri de carte, legătura cu critici literari, facilitarea participării autorilor în reviste literare, în vederea promovării) nu are buget pentru marketing și plata recenziilor și nici specialiști în marketing. De obicei, acestea funcționează în 2-3 oameni – un editor, un grafician.și eventual un corector.

Îmi exprimam și eu, astă vară, diverse frustrări legate de piața literară românească (explicându-le, în același timp, străinilor cât de anapoda funcționează): https://solpicador.wordpress.com/2018/08/13/frustrations-with-an-upside-down-romanian-literary-market/

Din punctul de vedere al scriitorului, care ar fi cel nevoit să suporte cheltuielile dacă s-ar cere plata recenziilor, și al cărui buget nu este infinit, în special dacă este un om cu un salariu obișnuit sau o pensie (fiindcă majoritatea, în ultimii ani, încep să publice când se pensionează și au mai mult timp de scris/ de prelucrat scrierile din tinerețe) deja se cer prea mulți bani în toate direcțiile pentru cartea lui, și asta afectează financiar posibilitatea de a publica o nouă carte. Oricum, majoritatea tirajelor sunt între 100 și 300 de exemplare, cu o medie de 200 și posibilitatea suplimentării ulterioare, pentru că oamenii nu-și pot permite mai mult.

Suporți costurile de publicare. Am auzit că un editor/ betta reader separat poate cere bani scriitorului, de asemenea. Din fericire, nu toți o fac. În unele cazuri, costă și prefața, separat. (Sau cronicile ulterioare, ba chiar, în cazuri mai rare, unii critici care vin la evenimentele literare ar vrea să fie plătiți ca să vorbească despre o carte.) În alte cazuri, nu. Mulțumesc lui Dumnezeu că există și astfel de oameni, care fac tot ceea ce fac din pasiune, la fel ca și scriitorii. (Depinde de la un critic literar la altul și, cred eu, și de sursele de venit ale acestora. Dar pe cel care comenta că nu participă la evenimente literare pentru care nu este plătit – eu nu-l cunoșteam personal, membru important al Uniunii Scriitorilor – l-am unfriend în liniște pe FB, nefiind de acord cu ideea.) Suporți costuri de protocol (și nu numai) la diversele evenimente literare de lansare/ prezentare a cărții tale.

Vinzi un număr de cărți la evenimentele literare, însă de obicei din vânzări îți acoperi cheltuielile de organizare a evenimentului. Cu puțin noroc, acoperi uneori și o parte din cheltuielile anterioare (prefață, cronici) și îți mai rămâne de o pungă de cafea, combustibilul vital pentru următoarele zile de scris intens. Nici pomeneală să-ți acoperi cheltuielile de publicare. Mai ales că, din totalul de 200 volume tipărite, 100 vinzi (sau mai puține) și 100+ le oferi gratis. Dacă ai aduna toate aceste costuri, inclusiv cele de marketing, și le-ai reflecta în prețul cărții, nu ar mai cumpăra-o nimeni. Ar fi mult prea scumpă. De asemenea, este o problemă cu difuzarea cărților în librării. Dacă la cheltuielile de publicare se adaugă adaosul librăriilor (de minimum 35%) și TVA, iar crește prețul cărții mult prea mult, și nu o mai cumpără nimeni, că e prea scumpă. Adăugăm faptul că locul cărților publicate de multe edituri mici este, în multe librării, undeva la subsol, de nu le vede nimeni… Așa că, nicio mirare că nu se vând în librării, ci doar la evenimente literare.

Acesta este bugetul de promovare al scriitorilor – oferirea de cărți gratuite, cu autograf, nu de bani! Am oferit criticilor, bloggerilor de carte, altor scriitori și editori, plus rudelor și prietenilor. Voi continua să ofer. Consider că este firesc așa, și un alt pas spre a mă face cunoscută.

Ce NU este normal, este ceea ce povestește Andreea că i s-a întâmplat -să i se reproșeze ce a scris/ că nu a scris suficient de repede/ că nu a comentat deloc. Am înțeles că mai există bloggeri de carte care au avut probleme cu unii scriitori care consideră că li se cuvine totul. Îmi pare rău și fiți siguri că nu toți scriitorii sunt așa. Unii știu să aprecieze o recenzie, oricând ar fi scrisă.

Cum văd eu lucrurile? Știu, sunt idealistă… Pe mine nu mă plătește nimeni ca să scriu; sigur nu mă voi îmbogăți din asta, însă voi îmbogăți clipele unora dintre persoanele care citesc. Numai ale unora, fiindcă nu tuturor le place același gen de carte, și nu toți așteaptă același lucru de la lectură. Ale mele nu vor fi printre preferințele celor care își doresc literatură filosofică, cu conflicte interioare extensive ale personajelor. Scriu literatură pentru tineret, ușoară, istorică, de aventuri – însă bine documentată. Cu o carte de-a mea trece mai ușor un week-end ploios, pornind într-o călătorie în alte locuri și alte vremuri, alături de personajele mele, o călătorie din care ai ocazia, pe lângă aventuri și povești de dragoste, să afli despre tradiții, cultură, istorie a unor locuri și popoare exotice. Unora le plac, altora nu.

Și dacă pentru publicare și pentru protocolul evenimentelor trebuie să plătesc, pentru restul nu ar trebui. Scriu din pasiune, fiindcă vreau să împart cu ceilalți interesați să afle poveștile care au vrut să iasă din mintea mea și să se aștearnă pe hârtie. Particip la evenimentele literare ale celorlalți, și, deși mie nu îmi place să fac prezentări de cărți, fiind de părere că nu mă pricep la asta și alții le fac mai bine, tot am făcut câteva, vorbind despre cărțile respective la lansare. Nu am așteptat nici măcar un mulțumesc. Mi s-a părut normal s-o fac, fiindcă și despre ale mele au vorbit scriitori. E ideea de a oferi societății, nu doar de a lua. În aceeași categorie aș considera, și tot perfect gratuit, prefețe, cronici, comentariu pe coperta 4, etc: cândva au făcut-o unii scriitori și critici pentru mine, fără să ceară bani, așa că nici eu nu aș putea să cer. Aș face-o din pasiune, chiar dacă alții mai și cer bani pentru asta.

La fel ar trebui să fie și cu blogurile de cărți – să scrie, gratuit, din pasiune, despre cărțile care le-au plăcut, în special dintre cele contemporane, românești, de care vor să audă și alții. Să primească și cărțile tot gratuit, da, este perfect normal.

Andreea spunea “Fie au prea puțină vizibilitate și nu ai auzit de ele, fie nu sunt pur și simplu genul tău.” Prima parte mă interesează, fiindcă dacă nu sunt genul tău, este normal să vrei să le dăruiești altcuiva, care le apreciază. (Și în cazul în care, prin excepție, vrei să-ți lărgești lecturile în afara zonei de comfort, cu un gen care în general nu-ți place, e mai bine să o faci cu o carte pe care ți-au recomandat-o persoane care îți cunosc preferințele, sau cu o carte de un autor celebru, despre care ai mai auzit). Dacă nu este genul tău și romanele thriller te fac să visezi urât, sau cele de dragoste te plictisesc,atunci clar că nu ai de ce să scrii o recenzie despre o astfel de carte. Scrie-o despre un roman SF sau fantasy care ți-a plăcut! Dar scrie-o din inimă, din pasiune, nu pentru bani, ci pentru că ți-a plăcut cartea și vrei să afle și alții despre ea. Pentru promovarea literaturii românești contemporane, atât de puțin cunoscută. Și da, este normal să dai o șansă, în primul rând, celor cu mai puțină vizibilitate. Altfel vor rămâne în colțul lor de la subsol, pe vecie, nebăgate în seamă! Sigur, printre ele sunt și cărți bune, și cărți mai puțin bune… sau care nu ți se potrivesc ție, dar ar putea fi apreciate de cineva care caută experiențe similare… dacă ar ști că există.

răspunde
andreeachiuaru 21 februarie 2019 - 9:05

Sunt de acord cu ce ai spus, Marina, și îți înțeleg supărările din punct de vedere al scriitorului, deci o altă baricadă. Dar nu pot fi de acord cu fraza că bloggeri trebuie să scrie cu precădere despre cărțile autorilor români din moralitate/fair-play sau oricum l-am numi. Întâmplător, în top 10 articole de pe blogul meu, se află un articol despre o carte a unui autor român. De ce menționez asta? Pentru că eu nu scriu ca să fac un serviciu autorului, ci ca să ofer vizibilitate blogului meu. Asta înseamnă că, din punct de vedere strategic, voi opta oricând pentru o carte-hit abia apărută (oferită de editură sau cumpărată de mine, scrisă de un român sau de un străin), în detrimetrul unei cărți mai puțin cunoscute. Se înțelege că îmi opresc selecția doar dintre cărțile care mă interesează. Pe de altă parte, pot zice că am norocul să văd povestea asta din trei perspective: cea a bloggerului de carte, cea a scriitorului (da, și eu mi-am publicat cartea pe banii mei, cum s-ar zice, și am trimis exemplare gratis, dar n-am certat oamenii că nu au publicat după termenul convenit sau nu m-am așteptat la o părere pozitivă) și cea a omului de PR (atât în piața de carte, full-time, cât și a omului de agenție, acum ceva timp). Deci când vezi ce bugete se alocă pentru o postare pe facebook pe o pagină a unui blogger ca să promoveze un eveniment din zona de entertaiment, nu ai cum să nu te frustrezi că în piața de carte există rar așa ceva. Apoi, ar mai fi și treaba cu barterele pe care eu o susțin foarte mult. Eu văd beneficii pe termen lung în orice proiect pe care-l accept, plătit sau nu. Dacă un scriitor a cărui carte a fost publicată în 100 de exemplare îmi trimite o carte și eu îmi aloc câteva ore să o citesc + o oră să scriu și să promovez un articol, probabil voi aduce pe blogul meu câteva sute de vizitatori. Dacă, în schimb, o editură îmi trimite 5 cărți, aleg să o citesc pe cea mai potrivită gusturilor mele și să scriu despre ea, știind nu numai că voi aduce poate dublul traficului (dacă aleg o carte nouă, fără multe review-uri, despre care oamenii sunt curioși), dar și alte 5 cărți peste câteva luni și tot așa. Deci e un avantaj infinit mai mare. În altă ordine de idei, susțin ca oamenii să scrie din pasiune, dar, ca orice comerciant, am dreptul de a-mi rezerva clientela și a vorbi despre un buget atunci când beneficiul pe termen lung nu este suficient de ofertant (și compensăm prin plata articolului căci, până la urmă, facturile despre care vorbeam și în articol trag bani de pe card, nu din capitalul de imagine). La asta aș reduce toată povestea: timp alocat vs. beneficii (materiale sau de imagine).

răspunde
Marina Costa 21 februarie 2019 - 15:02

Da, daca privesti comercial, ai dreptate. <3 Eu nu privesc comercial nici scrisul cartilor (ar fi ideal daca nu ar avea costuri de publicare, eu nu as avea nimic impotriva sa le pun pe toate la dispozitie gratuit), nici impresiile de pe blog (care, pentru mine, este un fel de jurnal pe care il citesc si altii, pe teme de mai mult sau mai putin interes pentru ei.) Eu m-as gandi ca despre o carte hit mai scriu si altii, poate chiar mai bine decat mine, si nu ar fi neaparata nevoie sa ii fac eu reclama. Ii face si editura, daca este o editura mare, si numele autorului. Autori buni mai putin cunoscuti, pot incerca eu sa ii scot la lumina, ca despre aceia scriu mai putini, si eu consider ca merita.

răspunde
Dana 18 februarie 2019 - 18:59

Teoretic ar fi fain să câștigi bani din recenzii/recomandări de carte sau cum vrea fiecare să le numească. Problema e că atunci când cineva te plătește pentru asta (mă refer mai ales la scriitori) ori se așteaptă să scrii de bine, ori îți impune din start asta. Scriitorul pe care îl menționezi tu pare că se aștepta doar la laude așa că, dacă te-ar fi plătit, ai fi fost de acord să-l prezinți într-o lumină favorabilă, chiar dacă nu a fost pe gustul tău? Aici mi se pare mie că intervine problema moralității despre care vorbește Costi.
Când scrii la un site cultural, sau orice fel de publicație, nu vine nici scriitorul nici editura să te tragă de mânecă. Cât am scris la Matricea, am făcut recenzii fix cum am vrut eu, niciun scriitor/editură nu mi-a zis nimic nici de bine, nici de rău, nici nu a abordat site-ul în sensul ăsta. La fel și pe blog, când a fost vorba de cărți alese de mine, nu s-a sesizat nimeni în vreun sens. Situația evident s-a schimbat când a fost vorba de cărți primite direct de la autori. Și cred că de aici pornește și problema în adevăratul sens al cuvântului. Autorul nu ar trebui să-și promoveze singur cartea, ci să lase editura să se ocupe de asta. Astfel, nici nu ar mai lua situația personal, și nici nu s-ar mai simți lezat că nu primește recenzia dorită. După cum ai spus și tu, editurile nu impun niciodată timpul în care să scrii despre carte, nici nu te trag de mânecă dacă din pachetul de 5 cărți ai vorbit numai despre una. E o atitudine fairplay 🙂 E un sistem barter care funcționează ok.
Uite eu aș fi curioasă dacă oamenii de talia lui Jen Campbell iau bani să vorbească despre cărți. La noi nu știu dacă e cineva care chiar să aibă putere să influențeze vânzările de cărți în mod palpabil.
Și mă mai gândeam la o chestie. Eu dacă aș fi scriitor și aș plăti pe cineva să scrie despre cartea mea aș vrea să văd niște deliverables :)) Gen să-mi arate la câți oameni poate ajunge postarea, câte cărți se vând în urma articolului, etc. Că nah e tot un soi de campanie. Da, știu că și time is money, dar dacă eu nu pot contabiliza concret dacă recenzia i-a adus scriitorului vreun beneficiu, el de ce să vrea să mă plătească?
Concluzia mea e că, la momentul actual, neexistând un cadru socio-economic-cultural care să justifice cum blogerii pot ajuta la creșterea vânzărilor de cărți sau creșterea popularității, nu prea putem cere bani pe asta. Asta în cazul fericit în care un scriitor nu e dispus totuși să plătească fără să aibă anumite așteptări 🙂

răspunde
andreeachiuaru 18 februarie 2019 - 21:00

Foarte pertinent punctul tău de vedere. Într-adevăr, bună observația că autorii ar trebui să lase treaba în seama editorilor. Legat de rezultate, însă, țin să te contrazic. Social media sau content writing-ul nu vinde în sensul ăla. Am lucrat și pe clienți mari în agenție și niciun client, vreodată, nu a zis: vreau să văd câte tuburi de cremă (e un exemplu ales super random) a vândut bloggerul X. Mi se pare pertinent să vrei rezultate, însă nu m-aș uita niciodată la conversii directe, ci la gradul de expunere. E clar că din 30 de oameni care comentează „ce cool pare cartea, o voi cumpăra și eu” nu o să o cumpere nici măcar jumătate. Pentru că, spre deosebire de consumabile, o carte e totuși o achiziție la care te gândești mai mult (și nu din perspectiva prețului – 40 de lei costă și o mască de păr, ci din perspectiva timpului – de ce sa citesc cartea X și nu cartea Y despre care știu că a fost recomandată de *insert famous & relevant name here*.

P.S: înțeleg și treaba cu moralitatea, dar nu cred că ar trebui vreodată să simți că îți înșeli cititorii atâta timp cât îți spui punctul de vedere (pe mine, de exemplu, nu mă ajută cu nimic să fac o recenzie 100% negativă – mai bine fac o recenzie în care spun ce nu mi-a plăcut și ce anume din ce nu mi-a plăcut mie s-ar putea totuși să placă altora).

răspunde
Onisim Pinzariu 18 februarie 2019 - 15:23

Mă bucur mult că există oameni care pun accentul și pe asta. Super bine evidențiate toate aspectele, felicitări!

răspunde
andreeachiuaru 18 februarie 2019 - 21:01

Mulțumesc, Onisim! Aștept cu interes articolul tău. 🙂

răspunde
Constantin Piştea 17 februarie 2019 - 11:04

– Textul tău merge în foarte multe direcţii, dar nu mă face să înţeleg cum eu, unul, aş putea să cer bani de la autori sau edituri pentru cronici de carte.
– Da, pentru poze cu cărţi, cafele şi pisici, aş putea, dar nu pentru texte în care spun ce cred despre cărţi. Nu ştiu cum poţi poza în cronicar credibil după ce primeşti bani pentru a scrie.
– Cred că mă duc mult prea departe dacă mă gândesc la modul concret în care un autor îţi dă bani pentru promovare: unde apar banii ăia? Îi iei ca persoană fizică ori pe firmă? Îi declari undeva? Nu ştiu, crede-mă, poate cunoaşte cineva, dintre cei care iau bani în felul ăsta (fără nicio ironie ori invidie), cum se face asta în mod cinstit.
– Am văzut că unii dintre cei care prezintă creme ori alte produse obişnuiesc să pună semnul de publicitate la un articol plătit. Cum ar ajuta aşa ceva un blogger de carte?
– Cum facă să ceri bani? Pe mail? Trimiţi un contract cu clauze concrete?

răspunde
andreeachiuaru 17 februarie 2019 - 15:03

Direcția principală e că un blog oferă expunere. Eu nu scriu „cronici de carte” asta e treaba ziarelor de cultură. Eu scriu „recomandări de carte” cum le numesc eu sau „prezentări” dacă vrei să le spui într-un termen mai general. Pe cititor nu-l interesează de ce (nu) ți-a plăcut o carte, ci de ce l-ar putea interesa (sau nu) pe el. De asta eu pun accentul pe prezentare, căci studiile mi le-am terminat în publicitate, nu la Litere, să pot să fac analize pertinente pe text din care până și autorul să afle că a spus ceva sau a folosit o tehnică de care nici n-avea habar. Deci nu, n-am spus nicăieri că sunt cronicar de carte sau jurnalist cultural. Sunt blogger și freelancer care oferă servicii de promovare. Pozele cu „cafele, cărți, pisici” intră în aceeași categorie și se cheamă „servicii de promovare”. Eu trimit o propunere celui care își dorește promovare din partea mea, propunere care poate să includă oricare dintre (sau toate) serviciile de tipul: articol pe blog, promovare în social media, concurs, clip video pe instagram stories sau ce mai vrea omul (scriitor sau reprezentant al lui) de la mine. La mine un articol pe site nu se traduce automat și în „da, te pun pe toate canalele mele de social media”. Ai plătit pentru un articol, primești un articol.

Nu mergi prea departe să întregi de forme legale… așa cum costurile pot fi numite și facturile sunt tot la vedere. Pot fi pe SRL sau PFA, se dă factură și tot ce îți dorești. Da, se plătesc impozite pentru banii în cauză. Sau pe drepturi de autor, dacă lucrezi cu firmă (vezi relația cu editurile și librăriile). Nu prea se practică la noi în piața de carte, dar modalități de legalizare există. Inclusiv contract poți face, noroc cu aplicațiile de scanat direct pe telefon – trimiți contractul, se semnează, se scanează (prin aplicație sau la un print center) și se trimite semnat.

Nu ai obligativitatea să pui semnul de P în față. De altfel, eu îl pun exclusiv pentru campaniile BuzzStore. Altfel, l-aș pune pentru articole în care am convenit de la început cu autorul să preiau niște informații de-a gata (comunicat de presă), să evidențiez doar aspectele pozitive ale produsului (sau cărții). Altfel, atâta timp cât materialul pe care îl scrii e cât se poate de onest, nu văd de ce te-ai simți vinovat că ai fost plătit. Revin, eu văd ideea de a „vinde” spațiu la mine pe site sau pe canalele de social media ca pe o modalitate de a păstra în continuare conținutul gratuit pentru cititorii mei și a face investiții pentru un conținut mai bun. Și marketingul afiliat intră la aceeași categorie.

Sper că te-am mai lămurit cât de cât!

răspunde
Constantin Piştea 17 februarie 2019 - 19:32

Pentru mine, recomandările sau prezentările de carte, cum le-ai numit tu, sunt tot texte despre carte. Pentru că ai şcoală, ştii cum se poate îmbrăca adevărul… Dar banul e tot acolo, înainte să îmbraci textul acela, recomandare, prezentare sau cronică (ori recenzie, cum se pare că dă bine în google). Cât timp eşti plătită înainte să scrii despre, influenţa există.
M-am lămurit, să ştii, de la bun început. 🙂 E clar că fiecare poate proceda cum doreşte şi poate să facă bani aşa cum crede că e mai cinstit să facă. Succes!

răspunde
evaancutahamza 16 februarie 2019 - 18:00

Oh, da! Ador articolul asta! Chiar ai pus punctul pe „i”. Stiu ca s-a mai scris pe tema asta, discutii au fost, sunt si vor fi, dar cred ca voi accepta provocarea ta si voi scrie si eu un articol de genul asta la mine pe blog. Ba chiar iti multumesc pentru idee!

răspunde
andreeachiuaru 16 februarie 2019 - 19:17

Abia aștept să-l citesc! Să revii cu link. Eu nu prea am mai văzut să se scrie despre tema asta și m-am gândit că dau tonul. 🙂

răspunde
Dorina Danila 16 februarie 2019 - 17:21

Total de acord cu tine. Și îmi doresc și eu campanii faine de promovare a lecturii.

răspunde
andreeachiuaru 16 februarie 2019 - 19:18

Mă bucur! Dacă scrii și tu pe blog despre asta, te aștept cu link. 🙂

răspunde
Dorina Danila 16 februarie 2019 - 21:45

Deal 😊.

răspunde
Laura Apetroaie 16 februarie 2019 - 15:25

La noi există un site care face bani din promovarea autorilor români. Site-ul este unul de carte. :). Dar nu spune nimeni că e floare la ureche, că se îmbogățesc din asta sau că toate blogurile de carte vor reuși asta. Fain tare articolul!

răspunde
andreeachiuaru 16 februarie 2019 - 16:28

Există mai multe, nu doar unul, dar tot mi se pare dificil să trăiești doar din asta. De altfel, eu nu la asta tind, ci la normalitatea ideei că s-ar putea ca om de la care aștepți o recenzie să aștepte și el de la tine (autor sau editură) niște bani și să înveți să fii ok cu asta. Mă bucur că îți place articolul și mulțumesc că ți-ai luat din timp să-mi spui părerea ta. 🙂

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe