Acasă Cărți dragi Bastarda Istanbulului de Elif Shafak | Micro recenzie de carte

Bastarda Istanbulului de Elif Shafak | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
6 comentarii

Am Bastarda Istanbulului în bibliotecă de ani buni. Am primit-o cadou la un Secret Santa de la un coleg de facultate care tot ce știa despre mine era că citesc. Nu știa ce și nu era mare cititor, dar sigur i-a recomandat cineva ce trebuie. Însă nu m-a atras autoarea până anul trecut în martie. Atunci am cumpărat Cele 40 de legi ale iubirii pentru vacanța în Cappadocia. De fiecare dată când ajung într-o altă țară îmi place să citesc fie un autor local, fie o carte a cărei acțiune se petrece în orașul/regiunea respectivă.

Cele 40 de legi ale iubirii mi-a plăcut tare, tare mult. Întâi i-am acordat 5 stele, însă pe parcurs m-am răzgândit. Însă nu uit cum citeam pe stradă, pentru că nu voiam să mă dezlipesc de poveste. Așa s-a întâmplat și cu 10 minutes 38 seconds in the Strange World pe care am luat-o în varianta audiobook. Cartea, cea mai recentă a ei, nu e încă tradusă la noi.

Despre ce e Bastarda Istanbulului?

Aș putea să scriu un articol întreg doar despre Elif Shafak, însă mă opresc aici. Bastarda Istanbulului e o poveste care urmărește două povești diferite, a două fete, care par să nu aibă o legătură. E un stil similar cu Cele 40 de legi ale iubirii, însă diferența e că poveștile nu se întâmplă la mii de ani distanță, ci doar pe continente diferite.

Asya este născută în Turcia și nu își cunoaște tatăl. Ea este bastarda Istanbulului, o fată crescută într-o casă cu 5 femei (o mamă, o bunică și 3 mătuși). Nimeni nu cunoaște cine este bărbatul care a lăsat-o pe Zeliha (mama Asyei), la 19 ani, însărcinată. De altfel, singurul bărbat care a trăiat vreodată în casă este Mohamed, fratele de mult plecat în America. Se crede că toți bărbații familiei sunt blestemați și nu apucă vârsta bătrâneții. Însă cum Zeliha, personajul cu a cărei poveste se deschide cartea, iese din tiparele societății turce (prin limbaj, comportament, vestimentație) ea nu este privită ca o victimă. Crescută fără o figură parternă, Asya este rebelă, neînțeleasă, pasionată de filosofie și dornică să scape din casa mătușilor ei.

Amy este o tânără de origine armeană născută în America. E tipicul bookworm în care eu m-am regăsit. O fată pasionată de literatură, introvertită și care își petrece timpul pe un chat alături de alți armeni anonimi răspândiți în diferite colțuri ale lumii. La fel ca în cazul Asyei, la început facem cunoștință cu povestea mamei fetei, Rose, o americană care se desparte de bărbatul iubit, un armean, din cauza presiunii pe care o pune familia asupra ei. Dezamăgită că familia soțului i-a ruinat căsnicia, Rose decide, cu aproape 20 de ani în urmă, să înceapă o relație cu un tânăr din Turcia care refuză să se întoarcă în țara natală pentru că există un blestem asupra familiei sale care afectează toți bărbații din familie: bărbații mor de tineri.

Ce mi-a plăcut la carte?

Unele lucruri le înțelegi încă din primele 20-30 de pagini. Altele le descoperi pe parcurs. Acțiunea e dozată atât de bine, încât nu vrei să lași cartea din mână. Iubesc momentele de „aha” din cărți, când îmi dau seama de ce am citit două planuri complet separate până la un punct. Iubesc întoarcerile în trecut pe care le face Elif Shafak. Deși cartea abundă de personaje și urmărește două familii și patru perioade diferite de timp (povestea străbunicilor fetelor, povestea bunicilor, povestea mamelor, povestea lor – care are loc în prezent).

Dincolo de asta, Elif Shafak are un stil extraordinar de frumos de scriere. E ca și cum o auzi vorbindu-ți. E ca și cum îți povestește istoria străveche a unei familii pe care o cunoști prea puțin. La fel de tare m-a fermecat și interviul de aici, sub formă audio. Eu l-am ascultat înainte să încep cartea și m-a ajutat să pun în context unele lucruri.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

De dragul structurii, vă spun ceva ce ar putea să nu vă placă vouă. Pe mine cartea m-a prins cu totul și nu i-am găsit minusuri. Elif Shafak are un strop de magie inserată în viața de zi cu zi a personajelor. Spre final aflăm cum se întrepătrund poveștile celor două fete nu din talentul detectivistic al unui personaj, ci pentru că cineva (nu spun cine) reușește să privească în trecut și să descâlcească povestea. E un strop de realism magic care mie mi s-a părut că a dat tot farmecul cărții. Însă pentru unii care vor doar fapte, s-ar putea să fie puțin prea mult.

Cui recomand Bastarda Istanbulului?

Dacă vrei să faci cunoștință cu un autor turc contemporan, încearcă Elif Shafak. Deși mult mai celebrul autor Orhan Pamuk e recomandat pe multe liste, eu l-am găsit greoi pe alocuri. Elif Shafak e o povestitoare, iar Bastarda Istanbulului e cea mai bună carte a ei pe care am citit-o până acum. Cu siguranță va intra în top 10 cărți citite la final de an. În orice caz, eu am pe blog și cu o listă cu alte cărți care s-ar putea potrivi mănușă cu o călătorie în Turcia (reală sau imaginară)

Cartea e publicată în două ediții (dimensiune normală și de buzunar). Eu toate cărțile lui Elif Shafak le am în ediția de buzunar, însă îți las link pentru ambele ediții (ca să alegi tu): ediție mare / ediție de buzunar

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

6 comentarii

Preda Iuliana 7 iulie 2020 - 19:38

Bună! Este scriitoarea mea preferata. Cumva o aseman cu Izabel Alende. Bastarda e cel mai frumos roman al ei. Frumos este și Onoare dar si Cele trei fiiice ale Evei

răspunde
andreeachiuaru 8 iulie 2020 - 8:12

Încă nu am citit-o pe Allende, plănuiam să ii dau o sansa curand cu Eva Luna, prin descriere m-a atras cel mai tare.

răspunde
mona 27 martie 2020 - 15:46

Elif Shafak scrie extraordinar!
Am citit multe dintre cartile ei. Unele mi s-au parut extraordinare, altele plictisitoare.
Recomand: Onoare, Cele trei fiice ale Evei

răspunde
andreeachiuaru 28 martie 2020 - 18:23

Multumesc de recomandare! „Onoare” e, cred, urmatoarea la rand.

răspunde
Predulete 31 martie 2020 - 22:28

Abia astept sa citesc cartea! Am comandat-o in urma postarilor tale despre ea si dupa ce-am citit prima pagina din poza. Personal, m-a atras mai mult ediția de buzunar.

răspunde
andreeachiuaru 1 aprilie 2020 - 12:43

si mie tot editia de buzunar mi-a placut mai mult, așa am toate cărțile lui Elif Shafak.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe