Bookstagram cu bune și rele. Ce cred eu despre comunitatea cititorilor de pe instagram

by andreeachiuaru

Bookstagram este termenul folosit pentru a desemna comunitatea conturilor care promovează lectură și vine de la books of instagram. Eu am comunitate de aproape 11.000 de urmăritori și câțiva ani de povești în spate. De aceea am scris despre povestea mea de pe instagram, dar și lucrurile bune și mai puțin bune care se întâmplă în comunitate.

Cum mi-am început eu contul de bookstagram

Când am postat prima poză, cândva pe la final de 2014, nici măcar nu știam ce e acela un bookstagram. De fapt, am ajuns cumva târziu pe instagram. Și asta doar pentru că aveam colegi de facultate care-mi spuneau cât de cool e platforma și cât de mult timp petrec acolo.

Nu m-a prins din prima. Probabil pentru că nu urmăream conturile potrivite. Am început absolut întâmplător cu o poza făcută unei cărți. Pe atunci, încă scriam pe blogpentrusuflet.ro unde puneam destul de rar recenzii.

Treptat, contul meu de instagram a prins contur. Însă pe atunci postam mai degrabă citate prin care promovam blogul. Nu are sens să dați scroll până în 2014, le-am șters de mult. 🙂

Apoi, în 2015, am început să-mi promovez cartea pe instagram. Da, am scris o carte, subiect despre care nu am mai vorbit în ultima vreme, pentru că romanul nu mai e disponibil în librării și nu vreau să-l reeditez.

Evoluția mea de la 0 la aproape 11 mii de urmăritori

Nu știu cum a fost în momentul t zero. Aveam un blog foarte urmărit la vremea respectivă și am făcut rapid 1000 de urmăritori. Însă, treptat, pasiunea mea pentru scris pe blog s-a diminuat, iar eu nu prea mai postam acolo.

Nu mi-a plăcut instagramul pentru că nu-l înțelegeam neapărat. Nu știam ce e aceea o comunitate, de ce e important să fii activ pe alte conturi, cum să caut unghiuri bune pentru pozele mele sau cum să le editez.

Când m-am ocupat pe primul cont de instagram, cel al Bookletta, abia dacă postam. Preferam oricând Facebook pentru că părea mai simplu.

Lucrurile s-au schimbat în 2017, în vară. M-am angajat full-time în agenție și mi s-au pus „în brațe” două conturi de brand. În agenție am învățat eu care e treaba cu hashtag-urile, ce înseamnă o comunitate, cum îmi pot crește contul. Da, a fost o vreme în care dădeam follow și apoi unfollow. A fost și o vreme în care-mi păsa de fiecare unfollow și voiam să înțeleg de ce.

Când am început să mă ocup serios de contul meu, aveam 1200 de followers. Până în toamnă ajunsesem la vreo 5000, știam ce e acela un bookstagram și că am unul, cunoașteam orele la care era mai bine să postez și învățam să găsesc unghiuri interesante pentru poze și să editez.

Bookstagram și părțile bune

Când am fost la matinalul de la Itsy Bitsy să vorbesc despre bookstagram și recomandări de lectură, am spus în direct că mi-aș dori să mai existe comunitatea asta și când o să eu un copil. Ba eu chiar le-aș recomanda părinților să-și încurajeze copiii să urmărească astfel de conturi.

Îmi place bookstagram pentru că, spre deosebire de alte comunități, e mult mai mult pozitivism. Îmi plac recomandările de lectură care se găsesc aici, motivația reciprocă, maratoanele de citit și provocările de a crea conținut date mai departe în comunitate.

Îmi place și că am reușit să cunosc oameni pasionați de lectură prin intermediul comunității mele. Eu am ajuns cunoscută mai mult pe instagram decât pe blog și asta mai ales datorită faptului că bookstagram reunește doar oameni pasionați de citit. Spre deosebire de alte comunități (travel, fashion, beauty) unde mi se pare că sunt oameni care, între alte pasiuni, au și un interes oarecare în sfera în care interacționează, pe bookstagram poți ști sigur un lucru: toți urmăritorii unui cont sunt cititori. Unii citesc mai mult, alții mai puțin. Unii sunt adolescenți, alții adulți. Unii citesc non-ficțiune și cărți de business, alții nu ar da fantasy-ul pentru nimic în lume. Dar toți, absolut toți, citesc.

Bookstagram și părțile lui mai puțin bune

Ai crede că bookstagram nu are părți mai puțin bune, nu? Eu zic că are.

Instagram e, înainte de toate, o rețea socială. E una mai puțin negativistă decât altele, însă își are dozele ei de răutăți și promovare de imagini greșite asupra lucrurilor. Plus că, la fel ca orice rețea socială, se poate transforma într-o dependență.

Bookstagram consumă mult din timpul oamenilor care sunt acolo în căutare de recomandări de cărți. Cărți pe care le notează, dar nu le citesc. Nu pe toate, cel puțin. Pentru că sunt prea angrenați în a căuta alte și alte recomandări.

Eu mi-am dat seama de asta atunci când am lansat 10 minutes reading challenge. Tot pe atunci mi-am oprit și notificările. Pierdeam mult timp pentru că răspundeam instant la orice comentariu sau mesaj primit. Interacțiunea e de dorit, dar comunitatea nu înseamnă să răspunzi în două secunde ca să le arăți oamenilor că îți pasă. Cu 10 minute pe zi „luate” de la bookstagram și „mutate” la lectură, poți citi încă o carte pe lună. Între 250 și 350 de pagini în plus.

Apoi, mi se mai pare periculos și faptul că, la fel ca în orice nișă, să urmărești oameni care citesc mult, e un cuțit cu două tăișuri. Și e la fel cum e să te uiți la o bloggeriță de beauty fără să înțelegi că nu toate produsele pe care le testează sunt cumpărate și să ți le dorești.

despre consumerism și comparație, cu sinceritate

Bookstagram încurajează consumerismul, la un anumit nivel. Și cărțile sunt ultimele lucruri din lumea asta pe care cred că ar trebui să le cumpărăm pentru că am văzut o reclamă pe instagram. Pentru că fiecare carte își are timpul ei. Da, multe sunt interesante. Însă să cumperi sute de cărți într-un an și să citești zece nu te face un cititor mai înrăit decât ești de fapt.

Dincolo de asta, un alt lucru negativ pe care-l încurajează bookstagram este comparația. Ne uităm la oameni care citesc 10 cărți pe lună și, dacă suntem ceva mai sensibili la comparație, vom crede că nu suntem suficienți de buni. Că nu citim suficient de mult.

Aici, zic eu, sunt două situații. Sunt oameni care par să citească foarte mult, dar care pozează zeci de cărți pe lună pentru că vor să fie activi și să aducă mereu ceva nou în discuție. Însă sunt și cei care creează o imagine falsă pentru că sunt nesiguri pe cum sunt ei, de fapt. 

În prima capcană am căzut și eu la un moment dat. Da, întotdeauna se găsește o carte nouă de prezentat. Însă mulți dintre cei de pe instagram caută mai degrabă inspirație decât poze frumoase.

fii așa cum ești în viața reală, ok?

Însă cei care își creează o imagine falsă doar din dorința de a impresiona sunt la fel de nocivi ca fetele care-și editează fiecarea centimetru din corp în Photoshop. În plus, pe bookstagram e mult mai simplu să pari ceva ce nu ești, pentru că te ascunzi mult în spatele fotografiilor. Nu zic că e greșit să vrei să inspiri, însă dacă faci din asta ceva toxic, nu ajuți pe nimeni. Pentru că oamenii nu te urmăresc pe tine, cel real, ci omul care pari să fii. Omul care citește 100 de cărți pe an. Nu cel care uneori nu are chef să citească două zile și a învățat să se accepte pe sine cu bune și cu rele.

De ce am scris totuși despre bookstagram, cu bune și cu rele?

Am vrut să vorbesc despre lucrurile mai puțin frumoase pentru că sunt de părere că bookstagram e un loc prea frumos ca să-l umplem cu negativitate. Și nu, eu nu cred că numărul de cărți citite te definește, ci lucrurile care rămân cu tine.

Așa că citește mai puține cărți scurte care-ți pică în mână doar pentru că sunt ușor de terminat, ia întotdeauna în seamă contextul în care se întâmplă lucrurile înainte de a te compara cu cineva care doar pare sau chiar citește mai mult ca tine și fă-ți curaj și împartășește și tu pasiunea ta pentru lectură, chiar dacă ți se pare că nu te pricepi la poze sau nu ai mai scris niciodată o recenzie sau ai doar 100 de urmăritori. Bookstagram nu e doar pentru „profesioniști” sau conturi mari.

 

P.S: dacă nu o faci ceva, te invit să mă urmărești și pe contul meu de instagram.

Arată-le și prietenilor:
1 comment
1

S-ar putea să-ți placă și:

1 comment

Casa din Strada Sirenelor de Octavian Soviany | Micro recenzie de carte 22 august 2019 - 9:05

[…] să-l încep, dacă nu să-l și termin). Însă am tot văzut Casa din Strada Sirenelor pe bookstagram și mi-am zis să-i dau o șansă ceva mai […]

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe