Budapesta în octombrie – impresii de călătorie și buget pentru 3 zile în oraș

by andreeachiuaru

Cum am ajuns la Budapesta

Am fost 3 zile la Budapesta și m-am îndrăgostit de oraș. E drept, sunt la primele mele plecări din țară. Până acum nu am avut buget pentru asta, deși pasiunea a existat dintotdeauna. Așa se face că în martie am reușit să ajung la Roma. Iar Budapesta era chiar a doua pe listă.

Am cumpărat bilete pe la finalul lui august și  tot atunci am rezervat și cazarea. Cazare pe care am plătit-o la fața locului. Mai multe vă povestesc în cele ce urmează.

Eu nu sunt adepta vacanțelor în grupuri și nici în mai multe cupluri. Prefer să-l iau pe al meu de mână și să colindăm în noul oraș până ce ne dor picioarele. Însă îmi place la fel de mult să mă opresc într-un loc doar pentru că mi se pare genial de pozat sau să rătăcesc pe străduțe mici. Altfel spus, îmi place să decid eu cum să-mi împart timpul, mai ales în cazul vacanțelor așa de scurte.

Trei lucruri care mi-au plăcut cel mai mult la Budapesta

1. Priveliștea de care te puteai bucura aproape din orice unghi; e un oraș tare „fotogenic”, cu multe clădiri frumoase și street art unde nu te aștepți așa că sfatul meu e să-l străbați cât poți de mult la pas.

2.Nu am simțit că prețurile ar fi mai mari decât la noi;  poate doar la cazări, dar despre asta îți spun puțin mai târziu (pentru că noi nu am plătit mult, însă și calitatea a lăsat de dorit)

3. Oferă modalități de petrecere a timpului pentru fiecare; fie că ești genul care adoră să facă mulți kilometri pe jos (ca mine), cel care iubește să petreacă timp prin localuri, gurmand convins sau iubitor de viață de noapte.

Trei lucruri care mi-au plăcut mai puțin la Budapest

1. Cazarea pe care am nimerit-o. Nu-i corect să judeci un oraș după cazarea pe care ai nimerit-o, știu asta. Însă au fost atât de multe lucruri greșite la locul în care am înnoptat încât nu avea cum să nu mă lase cu un gust amar.

2. Diferența mare între prețurile dintre centru și cele din cartierele de locatari. Noi am stat într-o zonă de blocuri și clădiri de birouri pentru că am găsit multe restaurante cu prețuri decente. Altfel spus, o supă gulaș în cartierul în care am stat noi costa 1000 de forinți (aprox. 14 lei) în timp ce în centru costa 3000 de forinți. Sunt foarte convinsă că mi-ar fi părut tare rău dacă alegeam o masă în centru și apoi ajungeam întâmplător într-o zonă non-turistică.

3. Faptul că seara închideau foarte devreme localurile și magazinele. Am ajuns duminică dimineața în Budapesta și am plecat să explorăm. Dată fiind diferența mare de prețuri de care povesteam, am decis să mâncăm în zona în care eram cazați. În plus, ochisem și un Lidl la două blocuri distanță pentru provizii pentru micul dejun și ceva de băut.

Ne-am întors în cartier la 19:00 și totul era pustiu. Restaurante și magazine închise. Oamenii parcă dispăruseră, doar câteva găști de puști cu sticle de bere prin preajmă. Am găsit, în cele din urmă, un magazin pe punctul de a se închide. Și ne-a privit așa mirat când am întrebat de un magazin deschis la ora aceea încât ne-a făcut să ne uităm din nou la ceas. Era 19:10. La Lidl închisese de la 17:00. Așa am ajuns la McDonalds. Noroc că asta era deschis și era în apropiere.

Câteva impresii despre ce am apucat să vizităm

Dealul St. Gellert

A fost primul obiectiv pe care l-am zărit și tot primul pe care l-am vizitat. Noi am stat în Buda, la aproximativ 10 minute pe jos de Dealul St. Gellert. E drept, e mult de urcat până în vârf, dar view-ul acela merită tot efortul. În plus, e un parc chiar foarte frumos și ai numeroase popasuri.

Castelul Buda

Vizitat în ziua a doua, Castelul Buda fusese, de fapt, pe lista pentru ziua întâi. Doar că, după tot urcușul pe Dealul St. Gellert ne-am luat gândul de la încă o porție de urcat. Așa că ne-am împărțit toate obiectivele unde era de urcat pe trei zile. N-aș putea spune că nu mi-a plăcut la Castelul Buda, însă într-un top 3 al celor trei obiective, l-aș plasa pe ultimul loc. În plus, am prins și câteva autocare pline cu turiști și nu am fost prea încântată să stau la rând pentru poze cu view-ul din spate.

De la Castelul Buda puteți coborî cu un funicular vechi de două secole. N-am reținut prețul exact, însă nu mi s-a părut ceva așa grozav de făcut. Am preferat să o luăm la pas (nu e o distanță foarte mare) și să zăbovim oricât ne-am dorit pe fiecare dintre pasarele.

Bastionul Pescarilor

L-am lăsat pentru a treia zi și aproape că nu-mi mai venea să urc. Însă nu regret nicio secundă că am fost acolo. M-am simțit de parcă aș fi pășit într-un tărâm de basm. De la view și până la arhitectura superbă. Aș fi putut să stau cu orele acolo și chiar mi s-a părut cea mai impresionantă atracție turistică din Budapesta.

Tot de la Bastionul Pescarilor se vedea foarte frumos și clădirea Parlamentului, însă era destul de crowdy, așa că n-am stat la coadă la poze.

Podul cu lanțuri

Mi-a plăcut orașul nespus, dar toate podurile au fost pentru mine în egală măsură de spectaculoase. Cumva, cred că mă așteptam la mult mai mult de la acest pod. Da, clar e de neratat și, cumva, dacă iei Budapesta la pas nici nu ai cum să o faci, pentru că în jurul lui se concentrează principalele atracții ale orașului. Nu mi-a plăcut deloc că a trebuit să ghicim în dreptul cărui pod suntem, de fiecare dată. Denumirile nu erau trecute pe niciunul dintre ele și ne-am orientat doar pentru că citisem multe despre oraș înainte.

Insula Margareta

Supranumită și inima verde a Budapestei, Insula Margareta este o insulă plasată chiar în mijlocul Dunării, între două dintre poduri: Margareta și Arpad (dacă-mi aduc bine aminte). Nu știu dacă a fost de vină ziua și ora pe care le-am ales noi (într-o zi de marți, după prânz) sau faptul că sezonul se încheiase, însă nu am resimțit o mare diferență între insula asta și Herăstrăul nostru. Fiind foarte mare, la un moment dat, uiți că ești pe o insulă. Nici nu am dat peste prea mulți oameni, poate doar la intrarea pe insulă, unde tronau niște fântâni cântătoare care sigur ar fi încântat-o pe duamna Firea.

Apoi, am avut proasta inspirație să mergem spre Podul Arpad. V-am zis, noi suntem genul care iubim să ne abatem de la traseele turistice, să simțim vibe-ul orașului. Doar că, să te întorci de la Podul Arpad spre Parlament pe jos nu-i o idee foarte bună. Rămăseserăm și fără baterie la telefoane, așa că un research după un mijloc de transport a ieșit din start din calcul. Și parcă nici nu ne venea să luăm orice autobuz sau tramvai. Pe scurt: zona asta de care zic nu are nimic spectaculos de văzut (poate doar faptul că la doi pași de tine e Dunărea). Iar incursiunea pe insula Margareta nu a meritat toți kilometri străbătuți pe jos. Am înțeles că, pe timp de vară, insula ar fi ceva mai interesant de vizitat. Pentru noi, însă, a fost doar o după-amiază pierdută.

Clădirea Parlamentului

Niciodată nu m-a impresionat Casa Poporului de la noi, însă Clădirea Parlamentului din Budapesta m-a lăsat fără suflare prin multitudinea de detalii și prin aspectul grandios. E drept, când m-am uitat prima dată pe fotografii din Budapesta, nici n-aș fi ghicit ce ascunde maiestuoasa clădire. Și, cumva, eu așa mi-am imaginat întotdeauna castelele din poveștile copilăriei.

Biserica St. Stefan

Mi-a plăcut tare mult exteriorul, însă am regretat cu totul dorința de a urca în turn. E drept, prietenul meu mi-a spus încă de jos că nu crede să descoperim cine știe ce view, însă eu m-am ținut tare. Bilete se pot achiziționa pentru a vizita interiorul și pentru a urca în turn (sunt intrări separate). Ceva amuzant ce n-am apucat să pozez: la baza scărilor care urcau în turn scria mare, de mână: NO FREE. Pe scurt: au urmat alte și alte scări, iar view-ul pe care-l oferă nu-i chiar în topul meu personal. Practic, e cam același lucru cu a bea ceva la Linea, în București.

Centrul istoric orașului

Nu știu dacă are o altă denumire. Cert e că noi n-am zăbovit prea mult aici. Probabil, dacă mai aveam o zi extra sau dacă renunțam la insula Margareta, am fi reușit să aprofundăm. Nu-mi dau cu părerea, pentru că nu mă simt în măsură. În afară de povestea cu prețurile supelor, nu prea știu să vă zic mai multe. Am intrat și în câteva magazine de suveniruri, însă n-am luat nimic.

Great Market Hall

Am lăsat-o pentru a treia zi. Inițial, era programată tot pentru ziua doi, însă am găsit închis. De reținut că nu are program până seara târziu deși deschide la 5 sau 6 dimineața. Dacă nu stați prea aproape, n-ar strica să aruncați o privire și pe programul de funcționare.

Deși clădirea în sine în care funcționează e impresionantă, nu m-a dat pe spate ce am găsit acolo. Într-un fel și pentru că eu am intrat setat pe kurtos sau alte dulciuri tradiționale și n-am avut noroc. Parterul este o hală în care găsești de toate, de la carne la brânzeturi și până la fructe și legume. La etaj, găsești suveniruri și câteva locuri unde poți să mănânci. Spun locuri pentru că nu-s în niciun caz restaurante.

Mi-a dat impresia de bâlci, poate și pentru că era foarte aglomerat, iar spațiul de trecere era mic. Iar suvenirurile aveau cam aceleași prețuri ca în magazinele din centru, cel puțin cele la care ne-am uitat noi.

Ruin Pubs

Știți acele locuri pe care toți oamenii vă spun că TREBUIE să le vizitați? Așa a fost pentru noi cu Ruin Pubs. Cumva, în toate articolele citite erau menționate și ele. Am nimerit greu și asta doar pentru că aveam gps-ul pornit. Am mers în a treia zi, undeva pe la ora 12:00 când nu erau deschise toate barurile.

E frumos la nivel de primă impresie, însă n-aș fi mâncat ceva acolo, vă spun sincer. E drept, eu nu sunt fană pub-uri și prefer oricând un coffee shop curat în locul unui pub. Zona mi s-a părut dubioasă și m-am bucurat că nu am ajuns acolo pe seară. Nu, nu mi-a părut rău că n-am avut parte de atmosfera specifică. Ce mi s-a părut cool e că te poți plimba pe acolo și fără să comanzi ceva, poți face câte poze vrei etc. Nu cred să fi fost undeva în România unde să te poți plimba în voie fără să ți se ia comanda.

Bugetul nostru de călătorie

Am ales să includ și un buget de călătorie în acest articol pentru că am constatat că, atunci când mi-am făcut eu research-ul, am găsit prea puține informații despre asta. Toți spun că e un oraș accesibil sau chiar ieftin. Ce înseamnă asta? Greu de definit, mai ales că fiecare are nevoi și dorințe diferite. O să indic prețurile în lei și/sau în forinți, după caz. Firește, bugetele voastre pot diferi semnificativ, în funcție de ce e important pentru voi. Un exemplu clar e ăsta: eu n-am o pasiune pentru mâncare și aș plăti oricând mai mult pe o cafea bună sau pe intrarea la un obiectiv turistic.

Zborul cu avionul și transportul aeroport – oraș

Am plătit puțin peste 500 de lei pe două bilete dus întors București – Budapesta, achiziționate cu aprox. o lună și jumătate înainte. Am zburat cu WizzAir, iar zborul București-Budapesta e cu siguranță accesibil, deoarece plecarea este la 09:05. Decent ca să ajungi la aeroport fără să dai bani pe taxi.

Nu același lucru l-aș putea spune și despre zborul Budapesta-București. Plecarea e la ora 06:00. Mi-am dat seama puțin cam târziu că am plătit în zadar ultima noapte de cazare, având în vedere că am plecat la 03:00 de acolo. Durata zborului este de 1h și 5 minute. Pentru că este diferență de fus orar, ajungi în București pe la 08:00. Adică numai bine cât să înfrunți tot traficul înapoi spre oraș și să mai faci alte două ore până acasă.

Transferul aeroport-oraș mi s-a părut destul de scump, având în vedere că am mers cu un autobuz cu nimic mai bun ca cele din București. Un drum dus-întors aeroport oraș costă 1800 de forinți (aprox. 25 de lei). În plus, am mai achiziționat și patru călătorii de oraș (just in case, am rămas cu două bilete nefolosite pentru că noi chiar mergem mult pe jos). Total: 4000 de forinți (aprox. 60 de lei).

Cazarea în Budapesta

Ați reținut că n-am fost deloc, dar deloc mulțumită, right? Îți fac o favoare dacă ai în plan o călătorie la Budapesta. Pune pe blacklist Teddy Bear Apartaments. În primul rând pentru că, plătind la cazare în forinți, am pierdut aproximativ 40 de lei. Doamna în cauză fie nu știa engleză, fie se prefăcea tare bine . Cert e că o ținea una și bună că ea știe cursul mai bine. Și, cum nouă ne apărea prețul în lei, iar ei prețul în euro, conversia în forinți a fost anevoioasă și făcută după un curs doar de ea știut.

Nu e un hotel și nici o pensiune. De fapt, e o cameră într-un bloc construit la începutul anilor 1920. E drept, ai wifi, dar și teama că te vei trezi cu un șobolan în pat, după ce stingi lumina. Da, am dormit cu lumina aprinsă, pentru că semăna foarte bine cu o casă bântuită. De fapt, era un soi de cameră similară cu cele din căminele noastre de stat. Da, am avut frigider și cuptor cu microunde, însă dușul părea că o să se destrame la următoarea folosință.

Am plătit 90 de euro, la nivel teoretic. Cu tot cu schimbarea din lei în forinți și apoi în euro și apoi în forinți, cred că suma totală a fost cam de 100 de euro. În care intrau și taxa de curățenie și taxa de oraș. Am dubii cu privire la ambele, având în vedere că nu am primit nici măcar un bon după plata cazării. Pe doamna în cauză am văzut-o la check-in și atât. Ne-a rugat să lăsăm cheia în ușă la plecare.

Cheltuieli cu mesele și ieșitul în oraș

În prima seară, am nimerit voit-forțat la McDonalds unde am plătit 2600 de forinți. A doua zi am reușit să mâncăm câte o supă gulaș la o autoservire. Eu am iubit-o, el a spus că nu l-a dat pe spate deloc. Două supe + băuturi ne-au costat 3600 de forinți. A treia seară am lăsat masa tot pentru foarte târziu (zici că n-am fi fost pățiți) și am prins închis la toate restaurantele din zona în care stăteam. Pentru că aveam de ales între șaorma și KFC, am ales KFC. Am uitat să-mi notez (era ziua cu acei mulți kilometri pe jos de pe insula Margareta). Cred că a fost aproape de 3000 de forinți.

La cheltuielile cu mesele s-au mai adăugat și câteva consumații pe la terase + cafele, cu un total de: 7500 de forinți.

Alte cumpărături

Dincolo de asta (și pentru că probabil vă întrebați cum de am rezistat cu o masă pe zi), vă mai spun că micul dejun ni l-am asigurat de la Lidl-ul din apropiere (patiserie + sandvișuri + cafea). Pentru cumpărăturile de genul am mai plătit 4000 de forinți.

Intrări la obiectivele turistice

Budapesta e un oraș foarte prietenos cu bugetul din punctul ăsta de vedere. Majoritatea obiectivelor sunt în aer liber, așa că nu plătești intrări pentru ele. Astfel, poți vizita gratuit Dealul St. Gellert, Podurile peste Dunăre, Insula Margareta, Castelul Buda, Bastionul Pescarilor. Am spus pas la a vizita interiorul Clădirii Parlamentului și la fel și la a vizita Basilica St. Stephen pe interior. Practic, pentru tot ce am vizitat am plătit doar 1200 de forinți pentru a urca în Basilica St. Stephen.

Suveniruri

Am cheltuit foarte puțin cu asta și în niciun caz pentru că ne-am zgârcit. Cumva, prietenul meu e tot timpul setat pe ideea că ar mai bine să luăm suveniruri în ultima zi. Ceea ce nu e neapărat rău, dacă stai să te gândești. El e colecționar de tricouri din orașele prin care ajunge. Eu mor după semnele de carte și/sau agendele drăguțe. Ocazional, mai luăm și magneți, brelocuri sau alte cadouri mici pentru cei de acasă.

În ultima zi ne-am rătăcit puțin pentru că am vrut să vedem Insula Margareta și se făcuse destul de târziu când am ajuns la Parlament. Magazinul de acolo se închisese, iar următoarea oprire pentru suveniruri ar fi fost centrul. Pentru că vă povesteam mai sus că mâncarea în centru are prețuri și de trei ori mai mari și pentru că eram destul de înfometați, am ales să renunțăm la suveniruri și să ne îndreptăm direct spre cazare.

În Budapesta, toate suvenirurile mi s-au părut destul de scumpe. Dacă în Roma găseai brelocuri și magneți cu 1 euro bucata, în Budapesta totul se învârtea în jur de 3-5 euro. Tricourile erau undeva la 10 euro.

Din fericire, am apucat să iau un semn de carte în prima zi. A fost 300 de forinți (aprox. 4,5 lei). Și nu m-am abținut nici în aeroport. Firește, prețurile erau mult mai mari. Așa se face că am plătit aprox. 15 lei pe unul.

Câteva tips & tricks

Acordă-ți timp ca să schimbi bani în forinți

Noi nu suntem genul de călători care pleacă cu portofelul gol și cardurile la drum. Ne place să ne asigurăm de la început că avem suficienți bani schimbați. Însă, de data asta, am fost puțin prinși cu garda jos pentru că am lucrat destul de mult înainte de plecarea la Budapesta. Noroc că am lăsat pentru penultima zi operațiunea de schimbare a banilor. Pentru că 3 bănci și 4 case de schimb valutar mai târziu, nimeni nu avea forinți. Noroc că am avut timp și am dat comandă (nici nu știam că se poate face asta, apropo) la o casă de schimb valutar. Morala poveștii ar fi că e puțin greu să găsești o casă de schimb valutar pentru a schimba forinți.

Partea bună e că poți să plătești și în euro, însă nimeni nu-ți face un curs exact. Am văzut asta atât în coffee shop-uri, cât și la magazinele cu suveniruri. Mi s-a părut cu un euro era rotunjit undeva la 5 lei. Ideea e că ei aveau prețurile afișate în forinți și în euro. Dar sigur ieșeai mai ieftin la final de sejur dacă plăteai în forinți.

Fă un research înainte legat de obiectivele turistice și cum ajungi

Ca să nu pățești ca noi, cu insula Margareta. Sau să nu-ți pară rău că ai ratat ceva. E plin internetul de articole despre Budapesta. Eu, de fapt, l-am scris pe acesta nu cu gândul de a ajunge în prima pagină Google, ci pentru urmăritorii mei care m-au rugat să le împărtășesc impresii. Îți recomand să citești cel puțin 5-6 articole pe subiect și să-ți notezi ce e de vizitat, mijloace de transport, locuri unde se mănâncă bine etc.

Asigură-te că nu aștepți până foarte târziu să mănânci; s-ar putea să rămâi flămând sau să ajungi la McDonals și KFC, ca noi.

Nu mai intru în detalii aici. Pe scurt, e așa: oamenii ăștia închid mai devreme decât te-ai aștepta dacă locuiești în București.

Încearcă să-ți plătești cazarea înainte

Și aici v-am explicat cum stă treaba. Sau, măcar, să nu plătești după un curs improvizat la fața locului. Nu spun că 40 de lei ar fi făcut o mare diferență, mai ales că ne-am și întors cu niște bani în țară.

Ia țigări de acasă

O altă poveste amuzantă este legată de țigări. Eu nu fumez, însă prietenul meu da. De obicei, își ia țigări înainte, însă de data asta chiar a uitat. Până la urmă nu plecam pe munte sau în deșert, așa că am presupus că vom găsi. În afara faptului că eu nu am văzut oameni fumând pe stradă, la supermarketuri sau magazine nu găseai țigări. Dacă în prima seară a rezistat cu rezervele din țară, în a doua zi deja am întrebat la un magazin de cartier. Ne-am trimis la Toto Loto.

Nu știu la ce vă duce pe voi cu gândul denumirea asta, dar noi ne-am gândit la o agenție loto. Și cât stăteam să ne gândim dacă nu cumva doamna de la tejghea ne-a luat peste picior, am zărit un om ieșind cu niște beri fix dintr-un astfel de Toto Loto. Nu știu dacă e singurul loc unde se comercializează țigări în Budapesta, dar semăna mai degrabă cu un non-stop la care găsești multe băuturi și țigări.

Prețurile sunt similare cu ale noastre, însă având în vedere cât de mult am căutat, cred că cel mai bun sfat e ăsta: luați-vă țigări de acasă.

*

*

Cu siguranță ar mai fi multe de zis, inclusiv faptul că cel mai bun sfat pe care îl pot da cuiva care plănuiește să meargă la Budapesta este să se bucure de atmosferă. Sigur vei găsi ceva care să se plieze perfect pe ce îți dorești tu de la o vacanță. Fie că vrei să guști cât mai multe preparate, să ieși mult în cluburi și pub-uri sau pur și simplu să te plimbi.

Voi ați fost la Budapesta? Ce impresie v-a lăsat orașul?

Arată-le și prietenilor:
10 comments
3

S-ar putea să-ți placă și:

10 comments

Vacanță în Cappadocia. 5 idei greșite pe care le-am avut până să ajung 1 aprilie 2019 - 8:52

[…] cum citisem în mai multe articole, Cappadocia e o regiune și nu e ca și cum te-ai plimba prin Budapesta, de exemplu. Așa că recomandarea agențiilor e să achiziționezi Red Tour și Blue Tour (sau era […]

Reply
10 lucruri pe care trebuie să le știi înainte de o vacanță în Cappadocia 28 martie 2019 - 9:44

[…] autoeducat să fiu sceptică cu prețurile mici la cazări după ce am pățit în Budapesta. Doar că în Cappadocia cazările sunt toate atât de ieftine încât îți dai seama că s-ar […]

Reply
Oana M 27 martie 2019 - 3:19

Am vizitat și eu Budapesta, dar am avut nesansa sa petrecem doar cateva ore intr-o zi de iarnă înghețată. Și din cauza vremii și a faptului ca eram doar prin trecere în oraș, nu mi s-a părut impresionant. Însă nu ma las cu una cu două și vreau sa îl vizitez din nou când va fi mai cald. Ca sa mă bucur de tot ce se poate.

Reply
Alexandra Vîlcu 22 octombrie 2018 - 14:41

Eu am vizitat Budapesta acum vreo 6 ani, iar atunci nu m-a dat deloc pe spate. După ce am citit articolul tau cred ca ii voi mai da o sansa.😊

Reply
andreeachiuaru 24 octombrie 2018 - 18:56

Cred că mai merită o șansă 🙂

Reply
Ioana Soare 15 octombrie 2018 - 15:15

Hey Andreea, mă bucur de experiența ta, ți se citește entuziasmul printre rânduri! Budapesta e un super oraș, a fost prima mea ieșire din țară fără părinți, cu iubitul, pe cont propriu și cu buget propriu.

E adevărat că peste tot în Ungaria se închid devreme magazinele, nu doar în weekend ci și în timpul săptămânii (unele supermarketuri la 7-8 pun lacătul pe ușă). În ceea ce privește țigările, din câte știu doar de la magazinele de tip “tabacco shop” poți cumpăra, dar nici acelea nu sunt deschise non-stop, așa că trebuie avut grijă. Nici eu nu fumez, dar domnul meu da, și întotdeauna când plecăm în călătorii își ia provizii de acasă.

Am vizitat cam toate obiectivele pe care le-ai menționat, plus Grădina Botanică/Zoologică (e un fel de 2 în 1), care e absolut superbă! M-aș întoarce oricând în Budapesta, mai ales că noi am ajuns iarna (la târgul de Crăciun) și ne-am propus că vom reveni când va fi mai cald 🙂

Reply
andreeachiuaru 22 octombrie 2018 - 12:50

Ce frumos 🙂 Sa stii ca m-ai convins si tu cu privire la Viena. Am luat bilete pentru ianuarie.

Reply
Ioana 15 octombrie 2018 - 10:55

Am fost si eu acum foarte multi ani, evident ca nu mai retin nimic, dar mi-ar placea sa-l revizitez. Pare un oras romantic 😀

Mie imi place cand vad in strainatate mai peste tot ca magazinele inchid la ore decente. Oricine are dreptul la weekenduri pt odihna, nu inteleg de ce trebuie tinute mallurile & co deschise pana la 22 cum fac unii la noi. E mai nasol daca esti turist si esti obisnuit altfel, am vazut pe propria piele :)) Odata am ajuns in Italia si cautam un restaurant la care sa mancam si n-am gasit nimic deschis in mijlocul zilei pt ca toate restaurantele aveau o pauza de cateva ore intre pranz si cina. Mda. :)))

Reply
andreeachiuaru 22 octombrie 2018 - 12:51

Da, cred ca e vorba de obisnuinte in mare parte. Cand m-am mutat in București, dintr-un oras mic, tare m-am mirat de numarul mare de persoane care erau inca pe strada dupa ora 22:00. Din punctul asta de vedere, Campina mea seamana mult cu Budapesta, caci dupa ora 22:00 trebuie sa te lupti serios sa gasesti ceva deschis.

Reply
Ioana 22 octombrie 2018 - 20:43

Asa-i si la Tg Mures. Oamenii din orasele mici nu pierd ore intregi pe drum de la munca, asa ca isi permit sa iasa in oras la ore rezonabila si sa fie acasa in pat tot asa, la ore rezonabile :))))))

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe