Cărți care trebuie citite
Există cărți cult despre care mulți cititori spun că ar fi must-read. De la autori premiați cu Nobel și până la mari opere ale literaturii clasice. Eu, recunosc, mi-am trecut multe cărți în lista infinită de lecturi pornind de la acest criteriu. Și așa a ajuns în lista mea și Hemingway cu a sa Fiesta. De altfel, am aflat ulterior că Fiesta este traducerea în limba română a romanului The sun also rises. Spun asta pentru că mie una îmi suna mult mai cunoscut titlul în engleză.
Prima mea întâlnire cu Hemingway
L-am citit prima dată pe Hemingway în facultate. Am ales Bătrânul și marea. Nu mi-a plăcut. Știu că e cartea preferată a multora. Pentru mine, a fost aproape un chin să o termin, pentru că nu mi-a plăcut stilul sec, jurnalistic. Nici „povestea” nu m-a dat pe spate.
Cea de-a doua întâlnire cu Hemingway
Conștientă fiind că Bătrânul și marea e totuși o carte atipică (chiar și pentru Hemingway) am decis să-i mai dau o șansă. Așa am ales Fiesta de pe librăria online Libris. De altfel, mi-a fost recomandată și de Luisa, o cititoare pe care eu o admir tare mult. Recunosc totuși că eu mă regăsesc mai degrabă în recomandările de non-ficțiune ale Luisei decât în cele de ficțiune.
Revenind la Fiesta, la primele pagini m-a cucerit. Doar primele pagini. Mi-a plăcut că narațiunea era la persoana I și că începe ca o poveste. Apoi am făcut cunoștință cu lady Ashley și mi-am amintit de ce am urât atât de tare eroinele lui Fitzgerald. Pentru că lady Ashley este din același „film”.
Nu vreau să trec drept vreo ignorantă care nu apreciază clasicii și clasicii moderni. Știu că e o carte care ilustrează generația pierdută. Mai știu și că, după standardele vremii, personajele lui Hemingway nu treceau drept niște oameni fără un scop în viață așa cum mi s-au părut mie.
Intră totuși Fiesta în categoria cărți care trebuie citite?
Da și nu. 🙂 Nu-mi place să scriu articole în care să vorbesc despre cărți care nu mi-au plăcut. Tocmai de asta am vrut să mă leg de ceva mult mai amplu. Acest fenomen al cărților care trebuie citite. Pentru că zice eticheta de Nobel, pentru că sunt reprezentative pentru niște ani, pentru că, pentru că…
Merită să citești Fiesta dacă vrei să-l descoperi pe Hemingway. Cred că e o carte reprezentativă pentru el și stilul în care scrie. În plus, e o lectură de puțin peste 200 de pagini. Și chiar se citește repede, pentru că are mult dialog, fraze scurte etc.
Nu merită să citești Fiesta, însă, dacă crezi că nu ți-ar plăcea. It’s that simple. Pentru că, din punctul meu de vedere, nu intră în categoria cărți care trebuie citite într-o viață. Însă sunt convinsă că vor fi mulți cei care mă vor contrazice cu asta.
P.S: te invit pe instagram să iei parte la o discuție despre cărțile celebre care nu ți-au plăcut 🙂
3 comments
Eu iti pun o alta intrebare: de ce nu ar trebui sa scrii despre carti care ti-au displacut? De ce pe un blog trebuie sa vezi doar lapte si miere? De ce totul trebuie sa fie roz, insorit? De ce?
Pentru că am atât de puțin timp de scris pe blog încât prefer să scriu despre cărți care mi-au plăcut pe bune și să nu-mi consum energia ca să povestesc de ce nu mi-a plăcut o carte, un film etc.
Eu l-am citit pe Hemingway doar in Sarbatoarea continua, dar a fost o lectura vivanta care mi-a placut mult. Ti-o recomand, in caz ca te incumeti sa-l mai citesti vreodata. Cat priveste acel trebuie, eu cred ca atunci cand vine vorba de activitati care se presupune ca ne fac placere, nu trebuie nimic. O carte foarte apreciata care nu mi-a placut deloc este Se numea Sarah. Am aratat atat de absurd spunand ca nu mi-a placut, ba chiar am fost intrebata daca am inteles-o. Ce bine ar fi daca am accepta mai des pareri care nu corespund cu ale noastre si am accepta ca suntem fiinte complexe care simt si vad diferit! Tocmai in asta consta frumusetea vietii.