Cărți citite de la început de 2019 și până acum și recomandări

by andreeachiuaru

Am scris multe articole despre cărți citite, însă până să văd articolul Ioanei, nu mi-a dat seama că nu am o listă cu ele pe blog. Desigur, există Goodreads. Însă având în vedere că nu e așa popular la noi, o să trec totuși în revistă tot ce am citit de la început de an și până acum. Tot pornind de la ideea Ioanei, am făcut și o legendă. De asemenea, acest articol nu conține link-uri către librării online. Am pus, în schimb, către recenzii, acolo unde am scris (le-am subliniat, ca să vă fie mai ușor).

Scurtă legendă

Cele mai bune cărți citite – un procent mic din lecturile mele, cărți care vor ajunge sigur în topul de final de an

Cărți foarte bune cărți care mi-au plăcut și pe care le recomand 

Cărți care mi-au plăcut în mare parte, dar cărora le-a lipsit „acel ceva” 

Cărți care m-au dezamăgit / pe care nu le-aș recomanda 

Le-am împărțit pe luni. Targetul meu anual este de 60 de cărți pe an / 5 cărți pe lună. În unele luni am ajuns la 6 sau 7 cărți pentru că am terminat cărți terminate cu o lună înainte. La final de articol vei găsi și o listă cu toate cărțile abandonate de la începutul anului și până acum.

Ce am citit în ianuarie

Pe scurt: în ianuarie nu mi-am atins targetul de 5 cărți. Am descoperit însă două cărți bune și am reușit să scriu despre 3 dintre cărțile citite

Dispariția lui Stephanie Mailer – un thriller bun și cam atât. M-a ținut în priză serios și am citit-o chiar în primele zile ale noului an. Mi se pare de citit de către pasionații genului, deși tocmai aceștia s-ar putea să o găsească puțin cam slabă. 

Zilele abandonului  Dacă ar fi să descriu într-un singur cuvânt, aș folosi “intensă”. Ferrante reușește să-și impună stilul inconfundabil în orice poveste. Chiar dacă nu am rezonat cu subiectul care mi s-a părut puțin clișeic (soția părăsită pentru o femeie mai tânără) am savurat fiecare cuvânt.

Favorita lunii: Zilele abandonului

The 4-hour workweek a fost una dintre cărțile acelea care m-au inspirat mult. Cred totuși că i-a lipsit aplicabilitatea practică, pe alocuri. E de citit nu neapărat de către cei care vor să muncească mai puțin, ci de către cei continuu preocupați de dezvoltarea lor profesională și personală.

Tatuatorul de la Auschwitz – o carte care a ținut mult timp locul 1 în topul vânzărilor, însă care mie mi s-a părut foarte slabă. Deși recenzia ei este una dintre cele mai citite de la mine pe blog, nu aș recomanda-o dacă ai prin preajmă o carte mai bună de atât. Ceea ce sigur cred că ai. 🙂

Cărți citite în februarie

Pe scurt: februarie a fost o lună foarte proastă în materie de cărți citite. Factfulness și Arta listelor au fost începute în ianuarie. Practic, am citit doar două cărți și nu am scris despre niciuna dintre ele.

Cu sufletul în est – E o carte despre călătorii în afara Europei, dar mai ales în interiorul tău. E un jurnal perfect al stărilor.  Ce cred că lipsește mâna un editor care să-i dea o formă mai bună (cartea a fost publicată în regim self-publishing)

Factfulness  cred că singurul motiv pentru care nu mi-a plăcut mai mult Factfulness a fost că am terminat o facultate de jurnalism. Pe scurt, cam toate conceptele îmi erau conoscute. Cred, de asemenea, că ar fi putut să fie cu 25% – 30% mai scurtă. 

Favorita lunii: O logodnă foarte lungă

O logodnă foarte lungă – E un altfel de roman de dragoste, cu o construcție ingenioasă. Treptat devine o anchetă polițistă a anchetării dispariției logodnicului pierdut în război. Nu am putut să o las din mână și am citit-o într-o zi și câteva ore. 

Arta listelor mi-am mai încercat norocul cu Dominique Loreau și în trecut. Singurul motiv pentru care am terminat cartea asta a fost că era totuși o carte scurtă. Însă e extrem de apropiată de o revistă de lifestyle. Una proastă, aș adăuga. Vrei sfatul meu? Citește un blog și lasă cartea asta în librărie, nu merită timpul tău

Ce am citit în martie

Pe scurt: martie a fost o lună cu ups&downs. Am terminat o carte începută în februarie. Am avut atât cărți foarte bune, cât și cărți care nu mi-au plăcut deloc. De blog nu prea m-am ocupat, am scris doar despre Fiesta (care nu mi-a plăcut).

Pacienta tăcută  A fost surpriza anului. Mai ales că, după un februarie în care mai că am tras de mine ca să citesc, Pacienta tăcută am terminat-o într-o zi și jumătate. Pacienta tăcută este povestea Aliciei care ajunge într-un spital de psihiatrie după ce refuză să spună ce s-a întâmplat în seara în care a fost găsită lângă cadavrul soțului ei.

Cele patruzeci de legi ale iubirii Am citit-o în parte în vacanța din Cappadoccia , în parte la întoarcerea în țară. Nu insist asupra poveștii pentru că cel mai mult și mai mult la cartea asta mi-a plăcut stilul. Și partea și mai bună este că am descoperit o autoare pe care vreau să o citesc și în viitor.

Favorita lunii: Contagios. Cum se răspândesc ideile

Fiesta – a fost cartea pe care am simțit că pierd timpul citind-o. Cu Hemingway, mi-am mai încercat norocul cu Bătrânul și marea, însă nici aceea nu mi-a plăcut. M-a enervat stilul, nu am regăsit nicio emoție, nu prea am înțeles scopul desfășurării acțiunii. Am motivat mai mult în articol, dacă sunteți curioși.

Contagios. Cum se răspândesc ideile – Prima carte foarte bună de non-ficțiune pe care am citit-o în 2019. Nu e o carte care sa revolutioneze felul in care creezi continut. Dar e atat de plina de povesti inspirationale si atat de bine explicat totul incat eu as pune-o musai pe lista de lecturi a oricarui creator de continut. 

Sfârșitul lui Eddy Belleguelle – s-a creat mult buzz în jurul acestei cărți, iar eu am citit-o pentru că îmi doream să regăsesc emoția din O viață măruntă. A fost un short-read, am terminat-o într-o zi, însă nu am simțit că am descoperit o carte excepțională. Da, e o poveste cu personaje LGBT bine scrisă, dar nu m-a impresionat.

Growth hacker in marketing – îmi place Ryan Holiday. Însă cartea asta a părut scoasă dintr-un articol cu „5 pași să-ți crești business-ul într-un an, câți alții în 10”. Nu am simțit că mi-a adus plus valoare. Mai mult, cu toate că are 100 și ceva de pagini, am cam tras de ea.

Cărți citite în aprilie

Pe scurt: în aprilie am citit mult, am scris pe blog despre 3 cărți citite și am descoperit 2 cărți care vor ajunge în topul de final de an. A fost o lună în care am avut o poftă mare să citesc non-ficțiune (4/6 cărți citite).

Învățare – am vrut Învățare de cum a apărut la noi. Nu pentru că știam ceva despre ea, ci pentru că era o carte pe care o tot văzusem în ultimul an. Mi-a plăcut atât de mult povestea Tarei și puterea ei de a rezista tuturor obstacolelor, încât simt că va fi o carte la care mă voi gândi mult timp de acum încolo. 

Olga – Olga m-a cam dezamăgit pentru că mă așteptam la o poveste similară cu Cititorul. Mi s-a părut puțin rece și lipsită de emoție, deși finalul a părut să salveze destul de mult cartea. Nu sunt foarte sigură dacă aș recomand-o sau nu, pentru că știu totuși oameni care au citit-o la recomandarea mea și cărora le-a plăcut foarte mult. 

Favorita lunii: Învățare

Magia ordinii Departe de a fi cartea life-changing la care mă așteptam, „Magia ordinii” m-a inspirat în privința unor alegeri importante. Nu aș recomanda cartea în sine pentru că ideile pot fi ușor extrase dintr-un articol documentat despre fenomen sau chiar dintr-un vlog, însă nici nu consider că am pierdut timpul citind-o.

Editor de unul singur – E un rezumat bun la ce s-a întâmplat în lumea editorială de după anii ’89 și, oricât de informat ești, cred că tot găsești acolo o informație care să-ți aducă plus valoare. Aș fi savurat-o mai mult, recunosc, dacă stilul ei ar fi fost mai degrabă unul al unui volum de memorii, decât unul academic. 

Dacă strada Beale ar putea vorbi – Mi-a plăcut că a fost o poveste de dragoste cu un context social puternic, însă a lipsit ceva ca să simt că am descoperit o carte cu adevărat bună. Nu mi-am dat seama când am terminat-o și, recunosc, nu-mi prea dau seama nici acum.

Esențialismul – una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. O recomand cu drag dacă ești interesat de creșterea productivității și dezvoltare personală și profesională. Iar dacă ești, cred că ar trebui să citești și articolul scris în urma lecturii (click pe titlul cărții).

Ce am citit în mai

Pe scurt: mai a fost cea mai bună lună din an. Am citit 7 cărți. Da, am ales cărți mai puțin voluminoase și nu toate au fost atât de bune, însă m-am bucurat să am un apetit pentru citit atât de mare. Am scris despre 6 dintre ele.

Barbă Albastră – m-a atras pentru că era o carte foarte scurtă, dar s-a dovedit prea ciudată pentru gusturile mele. Partea bună e că nu am pierdut prea mult timp citind-o.

Obstacolul este calea – o carte de filosofie practică care deși nu pot spune că mi-a schimbat viața, s-a dovedit o lectură plăcută. O recomand chiar dacă nu ești pasionat de filosofie.

Cântec lin – mi-a atras atenția încă de când a fost tradusă la noi, dar adevăratul motiv pentru care am început-o a fost că voiam o lectură de weekend. e una dintre cele mai inteligent construite cărți pe care am citit-o. Spoiler alert: începe cu finalul, uciderea a doi copii de către bona lor.

Favorita lunii: Cântec lin

Scrisorar – descoperită acum câțiva ani și abandonată din nu mai știu ce motiv. E o poveste de dragoste foarte sensibilă, dar și o meditație asupra vieții și a morții. Cartea e compusă integral din scrisorile a doi îndrăgostiți.

Tatăl celuilalt copil – nu pot spune că mi-a displăcut, însă mă așteptam la mult mai mult de la una dintre cele mai vândute cărți de la noi; mi s-a părut mai degrabă o carte simpluță și ușor de citit, deși sunt convinsă că pot găsi mulți care să mă contrazică. E o carte bună, dar e departe de hype-ul creat în jurul ei

În grădina căpcăunului – s-ar putea să-mi fi plăcut atât de puțin și pentru că am citit mai întâi Cântec lin de aceeași autoare. Per total, mi s-a părut o carte destul de seacă și rece și am simțit că nu pot intra în mintea personajului principal (Adele, o dependentă de sex care își riscă căsnicia)

The gifts of imperfection – a fost prima mea întâlnire cu Brene Brown. M-a inspirat într-o mare măsură, deși pe alocuri mi s-a părut că a fost ușor repetitivă (ceea ce nu e cel mai fericit lucru la o carte de 130 de pagini). Însă o recomand cu drag perfecționiștilor și celor care lucrează la a se accepta și a se iubi pe ei înșiși mai mult.

Cărți citite în iunie

Pe scurt: iunie a fost o lună ciudată. Mi-am dat demisia, am stat o lună fără job, am dedicat mult timp cititului. Am avut „mână bună” la ales cărți, cu două favorite și alte două cărți foarte bune. Am scris despre 5 dintre cele 6 cărți citite

Muzeul inocenței – am început cartea asta în martie, însă am lăsat-o pe noptieră mult timp, cu gândul că o voi relua. M-a fascinat dragostea obsesia lui Kemal pentru Fusun, femeia pentru care construiește un muzeu cu toate obiectele folosite/atinse/dorite de ea, un muzeu al dragostei. Deși recunosc că ar fi putut fi cu 40% mai scurtă, o recomand.

Hemingway și cu mine – după dezamăgirea provocată de Fiesta am crezut că nu voi citi vreodată despre Hemingway. Însă nu el m-a fascinat, ci Marta Gellhorn, cea de-a treia lui soție. E mai degrabă o carte despre ea decât o carte despre el și e atât de bine scrisă încât ai impresia că citești un volum de memorii.

Favorita lunii: Hemingway și cu mine

Începe cu de ce – mi-au plăcut mult ideile din carte, însă, per total, a fost destul de repetitivă. Putea fi sigur cu 40% – 50% mai scurtă

It doesn’t have to be crazy at work – a fost o carte de care am avut mare nevoie după ce mi-am dat demisia; deși pe alocuri e o carte în care se vorbește despre sistemul de lucru de la Basecamp (compania fondată de autorii cărții) e super inspiring.

Iubirile lui Hemingway – pe cât de mult mi-a plăcut cartea Paulei McLain, pe atât m-a plictisit cartea asta. Greu de crezut într-o carte de 100 și ceva de pagini, însă chiar aș fi putut afla lucruri mai interesante din câteva articole citite pe bloguri. În plus, am urât faptul că autorul a fost un bun prieten al lui Hemingway și a fost incredibil de părtinitor.

Confidentul – am început Confidentul pe 30 iunie și am terminat-o în acea seară. E o carte ca un film bun, cu o intrigă super interesantă și suficient mister încât să nu o poți pune jos. Deși mi s-a părut pe alocuri o carte scrisă după o rețetă care să o facă plăcută, am trecut peste asta pentru că e fix acea carte pe care o alegi când vrei să citești de plăcere.

Ce am citit în iulie

Pe scurt: iulie a fost cea mai proastă lună din an în privința numărului de cărți citite. Nu aș putea spune același lucru despre numărul de pagini, în schimb. 

Sticletele – m-a prins serios și am terminat-o relativ repede pentru o carte de peste 1200 de pagini. Nu mi s-a părut însă una dintre cărțile de citit într-o viață.

Cartea secretelor – a început super promițător, dar intriga s-a diluat pe parcursul lecturii. E drept, am început-o cu așteptări uriașe pentru că știam că e o carte foarte apreciată. Mi s-a părut că finalul a fost grăbit, iar motivația crimei nu suficient de puternică. Am citit thrillere mult mai bune de atât.

Un băiat pe lista lui Schlinder – nu m-a prins chiar de la început (am citit destul de multe cărți pe tema Holocaustului). Însă mi-a plăcut că e o carte cu context și, pe alocuri, e un volum de memorii foarte inspirațional despre cum îți poți învinge soarta (mi-a amintit din acest punct de vedere de Învățare).

Cărți citite în august

Pe scurt: august e luna în care mi-am propus să rămân fără cărți în „currently reading pile”. Am început foarte multe cărți în iunie și iulie, iar acum încerc să le termin una câte una, ca să pot trage linie la final de vară și să știu ce și cât am citit.

to be continued…

 

Cărți abandonate de-a lungul anului

Unul dintre lucrurile propuse la începutul anului a fost să abandonez cât de des fără să am regrete. De dragul experimentului, am notat titlurile cărților abandonate ca să am o idee la final de an. 

Părinți de Diana Bădică – am încercat să mă reîmprientesc cu literatura română contemporană prin cartea asta, dar nu mi-a ieșit. Deși este foarte bine scrisă, m-am simțit plictisită de ea până peste cap (sorry not sorry).

Zuleiha deschide ochii – e o carte extraordinar scrisă, dar nu am avut stare pentru ea. Am început-o în februarie și am tras îndelung de ea, până în aprilie, când am dus-o la târg. Aș vrea să o reiau la un moment dat, însă nu știu când.

Nemuritorii de rând de Ana Barton – o altă încercare de a mă apropia de autorii românii contemporani. Am mai citit-o pe Ana Barton și mi-a plăcut, dar cartea asta mi s-a părut foarte greoi scrisă și nu am putut rezona cu ea.

Vrei să citești mai mult și cu folos? Învață să abandonezi mai des cărți care nu sunt pentru tine

Arta subtilă a nepăsării – am abandonat-o doar pentru că nu-mi place deloc, dar deloc traducerea (eu îi citesc newsletterele în engleză). Mi-am luat ulterior varianta audiobook.

Principiul lui Peter – ideea a fost promițătoare, dar cred că era suficient un articol pe tema asta, așa că am abandonat-o și am dus-o la târg

Răzvrătiții de Cristina Nemerovschi – a treia încercare cu autorii români contemporani (se pare că nu-i aleg deloc bine). Nu m-am regăsit în ea, deși sunt convinsă că mi-ar fi plăcut mai mult dacă o descopeream la 19 sau 20 de ani.

Viața secretă a marilor artiști – nu că mi-ar fi displăcut să aflu „mondenități” despre viața artiștilor, însă cultura mea generală nu e atât de vastă în privința artelor încât să mă bucur pe deplin de cartea asta.

Frantumaglia de Elena Ferrante – o iubesc pe Ferrante, însă nu prea m-a prins volumul ei de memorii; promit să-i mai dau o șansă cândva, însă după două luni pe noptieră am simțit că e cazul să ne luăm la revedere

Arată-le și prietenilor:
1 comment
0

S-ar putea să-ți placă și:

1 comment

Ioana 8 august 2019 - 20:04

Ce de idei bune! Merci, Andreea 🙂

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe