10 cărți importante și ce am învățat citindu-le

by andreeachiuaru

Ce înseamnă cărți importante? Și cât de mare e lista asta? Cred că variază. La fel cum nu prea cred în topuri (generale sau personale). Da, un top e o modalitate bună să te raportezi la o carte pe o perioadă scurtă de timp. Dar nu cred în topuri întocmite într-o viață de cititor pentru un motiv simplu. Nu ești același la 15, 20, 25 și 30 de ani. O carte pe care acum o abandonezi ar putea fi, la fel de bine, o carte pe care ai fi iubit-o acum 3 ani.

Eu am ales să vorbesc despre 10 cărți importante prin prisma lecturilor (relativ) recente. Am ales acele cărți care mi-au oferit lecții. Cărți la care mă gândesc din când în când. Nu pe toate le-am notat la vremea respectivă cu punctaj maxim. E vorba de mai mult de atât. Articolul acesta în care am ales să vorbesc despre cărți importante e inspirat de campania Silva și de lista de cărți care surprind esența care a circulat în blogosfera recent.

Mai jos, vei găsi 10 cărți importante pentru mine. Nu e nici pe departe un top. Dar e o listă de titluri pe care aș recomanda-o chiar și trezită din somn. Și ah, da, e fix în ordinea în care mi-au venit în minte. Enjoy! 🙂

Mica enciclopedie Hygge

Țin minte bine o conversație avută cu cineva după ce am publicat recenzia acestei cărți. Nu-mi pot aduce aminte numele persoanei, în schimb. Dar știu că mi-a spus că, de când i-au intrat nordicii în viață, se simte mai fericită. Și fix la asta mă gândesc eu acum.

Mica enciclopedie Hygge nu e în categoria cărți importante pentru că e scrisă într-un mod extraordinar sau pentru că îți schimbă viața radical. Însă pe mine m-a ajutat să-mi dau seama cât de multe lucruri mici care mă fac fericită mă înconjoară. Lucruri pe care uneori nici nu le iau în serios. Am privit-o, dacă vreți, ca pe un prospect pentru nefericire. Și acum o țin la loc de seamă în bibliotecă și o mai răsfoiesc din când în când pentru că îmi dă o stare de bine. Până la urmă de ce ar fi rău să te bucuri din când în când pur și simplu? De liniște, de ciocolată, de o carte care te-a captivat, de o îmbrățișare.

Mica enciclopedie hygge m-a învățat să nu mă mai iau așa de în serios și să înțeleg că nu trebuie să mă simt vinovată că am nevoie de timp pentru mine din când în când.

Găsiți cartea aici.

Mica enciclopedie Lykke

Ai crede că fericirea e definită diferit de fiecare popor în parte? După ce am citit prima carte a lui Meik Wiking mi-am dorit să mă mut în Danemarca. Apoi, după ce am aflat despre lykke, mi-am dat seama că mi-e bine în țara mea. Pentru că, fericirea, până la urmă, e ceea ce o lași tu să fie. Și nu trebuie să o explici cuiva sau să te simți vinovat că e diferită de ceea ce îi mulțumește pe cei din jurul tău. Mica enciclopedie Lykke (despre care am scris aici) m-a ajutat să mă înțeleg mai bine și să mă iubesc mai mult.

Găsești cartea aici.

Un bărbat pe nume Ove

Da, e o carte de vacanță. E amuzantă, cu o scriitură lejeră și scenariu de film. Atunci ce caută în lista mea de cărți importante? Dincolo de poveste, bătrânelul Ove m-a învățat cea mai importantă lecție despre empatie. Mai mult decât orice altă carte. Mi-am dat seama că, în spatele aparențelor, poți fi cu totul alt om. Am înțeles de ce uneori mi-e chiar și mie greu să mă deschid în fața altora. Și m-a făcut să mă gândesc mai des la poveștile oamenilor din jurul meu.

Dacă nu o ai deja, deși mă simt de parcă nu mi-aș fi făcut treaba cu blogul ăsta *insert smile face*, o găsești aici.

Povestea slujitoarei

O altă lecție de empatie m-a învățat și Povestea slujitoareiDiferită, pentru că e totuși o distopie. Dar dacă ar fi să rog pe cineva să citească o singură distopie toată viața, atunci Povestea slujitoarei ar fi acea carte. Nu pentru suspansul acțiunii, ci pentru a înțelege că uneori we take things for granted. Familia, oamenii care ne iubesc, lucrurile pe care le avem. Dar ce s-a întâmpla dacă – ipotetic vorbind – mâine ar începe un război și ne-am trezi deposedați de tot ce avem și ceea ce suntem. Din punctul meu de vedere, asta e întrebarea pe care o pune cartea asta. Am scris despre ea aici.

O viață măruntă

Am fugit mult de O viață măruntă. Nu pentru că nu aș fi empatizat cu subiectul, ci pentru că mi se părea că vorbesc prea mulți oameni despre ea. La final de 2017, cel puțin, cam așa stăteau lucrurile. Apoi am așteptat să se liniștească apele și am început să o citesc. Fără să-mi promit că o să zic de bine doar pentru că e o carte lăudată.

O viață măruntă e cea mai dură și mai frumoasă lecție despre prietenie, self-harm, dragoste și abuz pe care am citit-o o dată. Nu e o carte pentru oricine. E o carte grea, cu substanță. Nu e o carte de citit pe plajă. E o carte a cărei lectură doare. Pentru că te pune față în față cu nevoia de a privi înăuntrul tău și a-ți analiza nesiguranțele și tot ceea ce te sperie. E o carte despre care nu am putut să scriu, dar la care mă gândesc des în ultima vreme. Și, cu toate că vă spuneam că nu cred în cărți importante de citit într-o viață de om, probabil că, dacă aș crede, O viață măruntă ar fi una dintre acele cărți.

O găsiți aici.

Niveluri de viață

Am o relație de love-hate cu Julian Barnes. Dacă m-ai fi întrebat acum vreo doi ani, însă, ți-aș fi spus că îl iubesc. Și asta datorită cărții Niveluri de viață care mi s-a părut printre cele mai bune cărți de proză scurtă citite vreodată. Niveluri de viață vorbește despre speranță și pierdere, înălțare și decădere, încredere și lipsa ei. Toate astea în antiteză și imaginând totul sub forma unui zbor cu balonul. De la decolare și până la pierderea înălțimii. La final de volum, într-un eseu în care vorbește despre moarte soției sale, Barnes oferă o mărturie superbă a supraviețuirii fără omul iubit. Citește ce am povestit despre carte aici.

Milk and honey

Pun pariu că ați găsit cel puțin un citat din Milk and honey dacă petreceți timp pe instagram. E genul de carte pe care o poate citi oricine și pe care mulți vor simți nevoia să o pozeze. Nu e un volum de poezie pentru pasionații genului care caută acel lirism. Însă, pe mine, m-a frapatat de cât de puține cuvinte ai nevoie pentru a-ți descrie o viață. Și cum o carte în aparență instagrammable vorbește despre abuz, durere, pierdere. Am citit peste jumătate dintre cuvintele din cartea asta cu un nod în gât. Pentru că, dacă ai ochi să vezi, Milk and honey e povestea noastră, a tuturor, povestea unei generații. Dincolo de versurile care dau bine la un status pe instagram.

Ediția tradusă (pe care n-o recomand pentru că mi se pare că-și pierde tot farmecul) e aici. Iar cartea în engleză e la Okian (cu cel mai mic preț la momentul la care am căutat eu).

Sapines. Scurtă istorie a omenirii

N-am fost niciodată o cititoare avidă de istorie, însă felul în care a pus problema Harari m-a cucerit pe deplin. N-aș fi rezistat niciodată la o lecție de istorie condesată pe 500 de pagini dacă nu ar fi venit cu ceva în plus. Iar autorul vine cu o perspectivă interesantă și pune accentul pe felul în care am evoluat noi, ca oameni, de-a lungul timpului. Nu e genul de lecție inspidă de istorie și tocmai de asta mi-a plăcut așa mult.

Găsești cartea aici.

Orbi

Dacă ar fi să numesc o carte pe care să o citească orice femeie care și-a pus măcar o întrebare legată de cât de sănătoasă e relația pe care o are cu omul de lângă ea, atunci Orbi ar fi. Petronela e singurul autor român din lista asta cu un scop. Orbi e romanul care m-a durut cel mai mult. Și care, în același timp, mi-a deschis ochii cu privire la multe chestii. Da, există cărți mai bune de atât în literatura română, dar nu despre asta e vorba. Dacă ne referim la importanță și la lecții învățate, atunci Orbi conduce detașat în topul meu personal.

Cu ultima suflare

Cu ultima suflare nu e o carte care mi-a plăcut în adevăratul sens al cuvântului. Nu mi-a plăcut stilul sec, chirurgical și analitic al autorului. Însă, dincolo de asta, mi s-a părut o carte scrisă privind moartea în ochi. O mărturie de curaj și un îndemn să-ți iubești mai mult viață. Pentru că, dincolo de faptul că se citește extrem de ușor, Cu ultima suflare te lasă cu un gol în stomac. E, probabil, singura carte pe care o recomand cu toate că nu mi-a plăcut. Nu pentru că ar trebui să știi care-s ultimele gânduri ale unui om, ci pentru că ar trebui să înțelegi că ești dator să nu renunți la luptă atunci când devine greu. O găsești aici.

 

P.S: n-am inclus intenționat niciun clasic în listă; asta nu înseamnă că n-am citit sau că nu apreciez literatura clasică, ci că, pur și simplu, valorile mele și ceea ce important pentru mine pot fi descrise cel mai bine prin lista de mai sus.

 

Voi ce cărți importante ați menționa într-un astfel de listă? Sunt tare curioasă 🙂

Arată-le și prietenilor:
14 comments
1

S-ar putea să-ți placă și:

14 comments

Silviu 7 ianuarie 2019 - 22:53

Greu sa fac un top 10 in ordine asa ca le voi numi aleator:
Acasa pe Drum 4 ani telelu
Cu ultima suflare
Pantofiorii roșii
27 de pasi tibi useriu
Alchimistul
Carte de identitate
Manuscrisul găsit la Acea
Eu sunt Zlatan
V de la veneția
O mare de lacrimi

Ps; din cele enumerate de tine nu am putut rezona deloc cu sapiens scurtă istorie a omenirii

Reply
andreeachiuaru 9 ianuarie 2019 - 23:41

Mă întreb de ce. Sapiens mi se pare o lectură necesară a secolului nostru, pentru a înțelege de unde venim ca specie și cum ne-am dezvoltat.

Reply
Iulia 11 decembrie 2018 - 10:09

Buna, asa imi place cand găsesc oameni pe aceeași lungime de unda cu mine! Am aproape toate cărțile din acest top, sunt excelente! Dupa ce am citit UN BĂRBAT PE NUME OVE parca imi venea sa o mai citesc odată, sa nu se termine…
Citind SCURTA ISTORIE A OMENIRII ma gândeam ca trebuie sa o termin mai repede sa i-o trimit lu’ tata, un ateu convins care are fix aceleași convingeri despre cum a apărut religia, sigur o sa se bucure sa o citească.

Reply
andreeachiuaru 12 decembrie 2018 - 11:18

Ma bucur tare mult si sper sa ma urmaresti si de acum inainte pentru recomandari!

Reply
Dan Galatus 20 septembrie 2018 - 23:21

Una dintre cartile care m-au marcat a fost Fascinatia de Laurentiu Fulga .Am descoperit-o la varsta de aur a iubirii …undeva pe la 19 ani …si mi s-a parut exact asa …fascinanta . O alta …Cartea de nisip de Borges . Poveste de dragoste cu Andra Cantuniari …nici macar nu mai stiu autorul … Amintiri si parfumuri pe care astept sa le retraiesc …

Reply
andreeachiuaru 21 septembrie 2018 - 10:49

Ce frumos! Și pe mine mă leagă amintiri frumoase de cărțile Cellei Serghi, de exemplu.

Reply
Bookish 9 august 2018 - 12:05

Am început și eu de câteva zile O viața măruntă și presimt că o să mă dărâme emoțional. În cercul meu literar, toți cei care au citit-o au vorbit la superlativ despre ea. Mie cărțile de genul Hygge/Likke mi se pare că le uiți ușor dacă nu pui în practică sfaturile de acolo, așa că bravo ție că și-ai însușit câteva dintre ele 🙂

Reply
andreeachiuaru 9 august 2018 - 12:37

Sa stii ca e o carte despre care sa vorbesti la superlativ. Pe mine m-a incantat tare tot ce am invatat din Hygge & Lykke (si ar mai fi si Lagom, dar nu in acest top 10). Chiar povesteam cuiva ca in weekend mi-am incercat norocul cu una dintre artele lui Dominique Loreau de la Baroque Books si mi s-a parut slaba de tot. Hygge & Lykke m-au invatat sa traiesc mai frumos si sa scriu mai mult pe blog, desi nu se compara din punct de vedere al scriiturii cu titlurile premiate.

Reply
Ioana 7 august 2018 - 12:35

Primele 3 carti sunt si pe lista mea, +Sapiens. As vrea sa citesc si Povestea Slujutoarei dar asta doar pentru mi se pare prea mult sa astept pana in 2019 când apare continuarea serialului 🙁 Finalul din carte va fi si finalul din serial?

Reply
andreeachiuaru 7 august 2018 - 17:53

N-am terminat serialul, am vazut doar vreo cateva episoade, insa am inteles ca finalul cartii echivaleaza cu finalul sezonului 1. Oricum, cartea merita din film si oricat de bine ar fi realizat serialul, sa stii ca nu mi-a placut nici pe jumatate cat mi-a placut romanul.

Reply
Ioana 8 august 2018 - 14:09

Ce interesant ca spui asta avand in vedere ca serialul este intr-adevar unul foarte, foarte bun! Deci contine finalul sezonului 1? Off, se pare ca va chiar trebui sa astept un an pana sa vad continuarea din sezonul 3 🙁

Reply
Svetlana Cuzmanov 6 august 2018 - 22:26

Nu am citit nici o carte din lista ta, dar imi voi nota cateva titluri.Cartile mele preferate, hm, ar fi destule.Am insa cateva, care le pot reciti, care m-au marcat.Pearl S. Buck-The Good Earth Trilogy(plus cam tot ce a scris P.Buck)…M.Solohov-Donul linistit…A.Glawacki(AKA Boleslaw Prus)-Faraonul…James A Michener-The Source ( si altele de el)…H.Sienkiewicz-tot ce a scris…Fain blog,trebuie sa-l ”rasfoiesc”.O seara de poveste.

Reply
loredanamanciu 6 august 2018 - 21:09

Frumoasa lista ta!
Nu am citit nici una din cartile mentionate de tine, insa recunosc ca pe cateva pe am pe lista.
Povestea slujitoarei – e nebunie cu acest film pe Netflix, cred ca mi-ar fi greu sa citesc asa ceva, caci nu e chiar genul meu, dar mi se pare totusi o carte care merita citita. Acelasi lucru pot spune si despre O viata marunta…de care ma cam feresc si eu, ce e drept…probabil din acelasi motiv…
Milk & Honey am vazut-o recent pe net si mi se pare iar o carte faina.

Mie imi plac cartile despre musulmani – am o slabiciune pentru aceste carti si am citit destul de multe. Cam seamana povestile intre ele, dar inca nu m-am plictisit.

Reply
andreeachiuaru 6 august 2018 - 21:43

Multumesc, Loredana! Sa citesti „Cel care ma asteapta” daca nu ai citit-o inca. Iti va placea sigur 🙂

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe