Acasă Cărți dragi 10 cărți populare care nu mi-au plăcut

10 cărți populare care nu mi-au plăcut

de andreeachiuaru
4 comentarii

Zilele trecute am pus un Q&A pe instagram legat de ce subiecte să mai abordez pe blog. Cineva mi-a sugerat să scriu despre cărți populare care nu mi-au plăcut. Ulterior, am supus la vot (alături de alte 5 subiecte). Cele mai multe voturi au fost pentru cărți populare care nu mi-au plăcut.

Disclaimer: faptul că mi-au plăcut sau nu mie nu vorbește de la sine despre calitatea cărții; pur și simplu ceea ce am găsit acolo nu a corespuns cu așteptările pe care le aveam legate de cartea respectivă și de la lectură, la modul general. Tocmai de aceea am încercat să nu mă limitez la un singur gen.

Puterea de Naomi Alderman

Listele de cărți ale lui Barack Obama sunt o sursă de inspirație pentru mine. De aceea atunci când am văzut că s-a tradus Puterea, una dintre cărțile de pe lista lui, am fost în extaz. Adaugă aici și faptul că pe coperta I era un review de la Margaret Atwood (Povestea slujitoarei este pentru mine o capodoperă a literaturii contemporane). Am făcut în așa fel încât să-i vină rapid rândul la citit (asta și pentru că era destul de prezentă și pe bookstagram-ul din afară).

Pentru mine, Puterea a fost o idee genială scrisă într-un mod cu care nu am putut să rezonez. Dacă în primele 50-60 de pagini am stat lipită de carte, pe parcurs am devenit distanțată de tot (mă enerva teribil vocea naratoarelor) și am terminat-o doar ca să aflu finalul. În mod clar pentru mine nu se compară cu Margaret Atwood.

Long story short: premisa e super interesantă (într-un viitor incert femeile capătă o putere nemaivăzută și subjugă toți bărbații de pe Planetă), însă stilul aduce mult spre young adultDacă vă plac cărțile pentru adolescenți, însă, s-ar putea să fie genul vostru.

Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris

Dacă în cazul romanului Puterea m-am ghidat după recomandarea lui Obama, în cazul Tatuatorului am pus mare preț pe colecția în care a fost tradusă – Raftul Denisei de la Humanitas Fiction. Dacă cartea asta ar fi fost tradusă la edituri precum Leda, Corint sau Epica m-aș fi gândit de două ori.

Așa am aflat citind-o ceea ce aș fi putut să aflu dacă mă uitam pe niște review-uri: că poate fi o carte bună de citit dacă abia de familiarizezi cu Holocaustul, însă dacă ai mai citit câteva nu prea are cum să te dea pe spate. Principala problemă cu această carte e că e foarte cinematografică. Are multe în comun cu un film al cărui singur scop e să te facă să verși lacrimi la final și nu-ți oferă pic de context istoric sau de informație.

Dacă sunteți super curioși să aflați mai multe, am scris și o recenzie pentru Tatuatorul de la Auschwitz.

Printre tonuri cenușii de Ruta Sepetys

Povestea cu Printre tonuri cenușii e un mix între primele două povești. De ce spun asta? Pentru că am fugit de ea știind că e o carte tradusă la Epica (o editură care scoate cărți pentru adolescenți, cu mult accent pe romance), însă m-am lăsat totuși convinsă de niște review-uri pozitive. N-am pe cine să arăt cu degetul pentru că nu-mi amintesc să mă fi lovit de recomandarea asta o dată, ci de câteva zeci de ori până m-am convins.

Printre tonuri cenușii nu e o carte proastă. Cel puțin, nu e o carte pentru adolescenți proastă. Dar pentru mine atât a fost: o carte care ar fi bucurat-o pe Andreea de 16-17 ani. Prin urmare își merită totuși locul în categoria cărți populare care m-au dezamăgit.

Spre deosebire de celelalte i-am făcut o recenzie într-o notă ceva mai pozitivă. O recomand deci tinerilor, însă nu și celor care așteaptă mai mult de la literatură (informație, stil de scriere ceva mai rafinat etc.).

Nu vă las link către librării pentru că recomandarea mea sinceră e să o răsfoiți înainte să o cumpărați. Stilul de scriere e totul în cartea asta.

Trei femei de Lisa Taddeo

Pot să număr pe degetele de la o mână cărțile pe care le-am cumpărat imediat ce au apărut. Îmi vin acum în minte la o primă scanare Sapiens (una dintre cele mai bune cărți citite în 2017) și Trei femei care m-a dezamăgit teribil. E drept, o mică parte din frustrare a venit fix din raționamentul că am dat 45 de lei pe ea (bani pe care-i puteam folosi pentru alte două cărți dacă așteptam o reducere).

Problema cu cartea asta e că s-a făcut foarte mare tam-tam pe cât e de bună și de reprezentativă pentru vremurile în care trăim și feminitate. Nu pot pune punctul pe i pe ce nu mi-a plăcut (motiv pentru care m-am abținut de la a scrie o micro recenzie), dar impresia generală a fost că pur și simplu nu e un must-read.

Adulter de Paulo Coelho

Pe Coelho l-am citit mult în liceu. Am început în clasa a XI-a cu romanele lui cele mai vechi. Unele mi-au plăcut mai mult, altele mai puțin. Între timp, până s-a tradus Adulter la noi, am trecut peste „etapa Coelho”. Am răsfoit-o într-o librărie și m-am convins că nu e pentru mine. Apoi am fost în Diverta cu Alex și mi-am ales un blind date with a book. Mi-a picat fix cartea asta. Pentru că era un cadou de la el nu m-am îndurat să o las baltă, așa că am citit-o mai mult pentru că simțeam prost.

M-a enervat totul la cartea asta: vocea naratoarei, raționamentul după care a acționat, povestea în sine, stilul în care e scrisă cartea. Nu vreau să generalizez și să spun că tot ce a scris Coelho nu e de citit, însă cred că se adresează unui anumit public. Acum nu aș mai recomanda cărțile lui, dar încă sunt recunoscătoare că pe vremea când nu îmi cumpăram cărți și citeam exclusiv de la bibliotecă m-am putut bucura de ele.

Arta Listelor de Domnique Loreau

Mi-am dorit mult de tot să-mi placă cărțile lui Dominique Loreau. Atât de mult încât înainte să deschid măcar una dintre ele mi-am cumpărat 3. Pe aceasta am împrumutat-o. Pe vremea când încă nu prea abandonam cărți am tras de mine să o termin. Era o carte împrumutată și voiam să o returnez proprietarului de drept. Mi-a amintit de revistele pentru femei (nu cele calitative, ci cele distribuite cu ziarele).

Ideile pe care ea le transmite sunt simpatice. Forma în care o face însă mi-a dat dureri de cap. Între timp am mai dat o șansă și pentru Arta simplității. Pe aceea am avut curajul să o abandonez.

Recunosc totuși că edițiile sunt toate minunate din punct de vedere al coperților.

Eleanor Oliphant se simte excelent de Gail Honeyman

Pe vremea când deja fugeam de cărți populare mi-a ieșit în cale Eleanor Oliphant se simte excelent. Am rezistat un an și ceva, timp în care ea s-a tot menținut în preferințele bookstagrammerilor pe care îi urmăresc eu. Am decis până la urmă să-i dau o șansă când a început să o citească o colegă de birou. Mi s-a părut că mă urmărește, într-un fel.

Foarte reprezentativ pentru ce vreau să spun este exact ce am scris în recenzia de atunci:

Personajul ăsta e oricum vreți, numai nu convingător. Și nici nu mi s-a părut că cineva s-ar putea regăsi. Mi s-a părut că tot ceea ce i se întâmplă ei are o aură prea de film. De la intriga care pentru mine a fost cusută cu ață albă și până la finalul care parcă țese o poveste în ultimele 10 pagini. Și asta doar pentru că cititorul își vrea răspunsurile.

Recenzia completă pentru Eleanor Oliphant se simte excelent e aici.

Fiesta de Ernest Hemingway

Să constat că nu-mi place Hemingway a fost o surpriză pentru mine. Mi-am dorit din suflet să-mi placă. Dacă celelalte cărți din listă sunt cumva cărți mai noi despre care nu știm dacă peste 100 de ani o să mai vorbească cineva, Hemingway e încă un scriitor actual și valoros. Problema mea cu Fiesta a fost în principal faptul că nu am rezonat cu personajele. Dincolo de asta, stilul lui Hemingway este sec, foarte jurnalistic. Nu zic că-mi doresc metafore în fieare frază, dar cartea asta nu mi-a transmis nicio emoție.

Am scris o recenzie pentru ea aici.

Acolo unde cântă racii de Delia Ownes

Prin vară instagramul românesc era plin de cartea Deliei Ownes. Mi-am comandat-o imediat și m-am pus pe citit. Și pe măsură ce citeam mi se părea că ratez ceva esențial pentru că nu mă prindea deloc povestea. Comporând-o cu alte cărți din lista asta mi-a plăcut, cred, cel mai mult. Însă dacă mă uit la ce așteptări astronomice aveam eu de la ea, ei bine, a fost ca un duș cu apă super rece.

Am povestit cum am perceput-o eu aici. 

Scandalul de Fredrick Backman

Cea mai recent citită (pe sfert) carte din listă e Scandalul. Am avut norocul să o primesc de la editură imediat ce a apărut. Apoi am primit și continuarea – Noi contra voastră. Însă am amânat-o și am amânat-o. După ce citești o carte care-ți place atât de mult cum mi-a plăcut mie Un bărbat pe nume Ove te cam temi ca autorul să nu te dezamăgească. Am intuit cumva bine.

Scandalul nu mi-a plăcut în primul rând prin poveste. Apoi nu mi-a plăcut prin stil. Apreciez simplitatea lui Backman, dar în cartea asta frazele mi s-au părut prea telegrafice, cumva expeditive. Adaug aici și faptul că acțiunea a debut super greu.

Cred că, acum un an sau doi, aș fi citit-o până la capăt. Poate dacă aș fi făcut asta ar fi primit 3/5 stele. Însă anul acesta chiar mi-am propus să abandonez cărți. Timpul e prea limitat ca să citim cărțile care nu sunt pentru noi. La final de an plănuiesc să fac o listă cu toate titlurile abandonate (fie ele cărți populare sau nu). Până acum am strâns vreo 5.

*

În caz că te întrebi ce fac eu cu toate aceste cărți populare care m-au dezamăgit, să știi că le duc la shop my library. Momentul evenimentul este amânat (până se liniștesc apele) însă ca să știi sigur că afli la timp despre următoarea ediție, abonează-te la Book Bites, newsletter-ul meu bilunar despre cărți și obiceiuri de lectură.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

4 comentarii

Ramona Răican 9 aprilie 2020 - 22:00

Și eu am avut cam aceeași senzație cu “Scandalul”, pentru că și mie mi s-a părut wow “Un bărbat pe nume Ove”, cartea mea preferată de la Backman.

răspunde
andreeachiuaru 10 aprilie 2020 - 9:47

Probabil aici e problema, in comparatie. Nu e ca si cum te-ai putea abtine, dar #doarzic

răspunde
Emil Calinescu 9 aprilie 2020 - 20:28

Pe scurt: sunt de acord in privinta cartii cu racii, insa in privinta scandalului nu sunt deloc. E drept, nu e o carte deloc feminina, daca nu esti microbista (eu mi-am imaginat ca-i vorba despre fotbal, nu despre hockey, discutia si problema principala ar fi fost aceeasi; drept urmare, un nemicrobist nu va aprecia nicidecum acea carte, nu va putea intelege cum de un sportiv bun, fie si junior, ar putea ajunge vreodata un om atat de important in comunitatea respectiva) nu ai cum s-o apreciezi. Continuarea ei, insa, este printre cele mai proaste carti. Simplul fapt ca exista, ca a fost continuat romanul Scandalul, e gresit.

răspunde
andreeachiuaru 10 aprilie 2020 - 9:48

E firesc sa nu fii de acord cu unele „nominalizari”. Eu tocmai de asta am incercat si sa dau putin context, nu doar o lista. Cat despre continuari sunt de acord cu tine si prima care-mi vine in minte si care e dezastroasă e continuarea romanului Pe Aripile Vantului.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe