Acasă Cărți dragi Cărțile pe care nu le voi citi vreodată. Despre cum am învățat să renunț la ele fără ajutorul lui Marie Kondo

Cărțile pe care nu le voi citi vreodată. Despre cum am învățat să renunț la ele fără ajutorul lui Marie Kondo

de andreeachiuaru
8 comentarii

Povestea mea începe simplu: nu am crescut într-o casă în care să fi fost înconjurată de cărți. Mama avea clasicele deja romane ale Sandrei Brown care se dădeau, pe vremuri, cu ziarul. Eu aveam câteva cărți cu povești. Tata nu citea.

În copilărie am cumpărat rar cărți, poate și pentru că lectura la mine acasă nu era încurajată în felul acesta. Nu spun că ai mei nu-și doreau un copil care să citească, dar nu am fost crescută cu vizite săptămânale la librărie și dusă de mânuță să-mi iau ce cărți voiam. De evenimente dedicate copiilor, nici nu mai aduc vorba. Nu existau în Câmpina, pur și simplu. Pe la 9 ani am descoperit biblioteca locală care, surpriză, era pe aceeași stradă cu casa bunică-mii. De acolo mi-am aprovizionat dorința de lectură ani buni. În liceu, am descoperit site-urile cu reduceri – Libris și Elefant. Vreo doi ani îmi negociam banii de buzunar ca să-mi cumpăr cărți și dădeam comenzi pe ascuns, cu livrare la adresa bunicii. Atunci am început, cred, să adun, câteva dintre cărțile pe care nu le voi citi vreodată. Erau ieftine, pur și simplu.

Se înțelege de ce, când m-am mutat singură în București, am intrat într-un drive de cumpără, cumpără, cumpără! Și cumpăram zi de zi. Uneori, mă întorceam acasă cu 10 cărți în plase. Din anticariate, de la vânzătorii ambulanți de vis-a-vis de Universitate, de pe site-uri, când prindeam reduceri.

Cumpăram tot ce era nou și/sau interesant. Nu știam foarte bine ce îmi place. Recunosc, unele le cumpăram pentru că erau ieftine. Sau începeam să cumpăr tot ce a scris un autor înainte să mă conving că îmi place. Și așa teancul cu cărțile pe care nu le voi citi vreodată s-a dublat. Apoi s-a triplat. Și tot așa.

La final de an universitar, am început să împachetez: nu rămâneam în București în vara aceea. Am umplut trei geamantane cu cărți. Când să-mi pun hainele, nu mai aveam loc.

Cărțile din apartamentul închiriat au ajuns în biblioteca mamei și acolo au rămas.

Un calcul simplu care mi-a dat fiori

Nu vă gândiți că m-am oprit după vara aceea. Am cumpărat tot mai puțin, dar am început să primesc. Uneori, adunam și 20 de cărți într-o lună. M-am trezit cam pe la finalul anului trecut, când am făcut un calcul simplu.

Eu citesc între 3 și 7 cărți într-o lună. În funcție de complexitate, nr. de pagini, timp liber pe care îl am la dispoziție etc. Media e, de regulă, de 5 cărți.

Lunar îmi cumpăr sau primesc între 3 și 10 cărți. Media e undeva pe la 7.

Chiar dacă aș ignora toate cărțile pe care le am deja în bibliotecă, mi-ar mai rămâne încă 2 cărți pe care le-aș lăsa necitite, lună de lună, într-un an, 24. În 10 ani, strâng 240 de cărți pe care nu le voi citi vreodată. Nu estimez că mă voi opri cu adevărat din cumpărat vreodată. Și, chiar dacă m-aș opri eu din cumpărat, tot aș primi.

Apoi am calculat numărul de cărți pe care nu le voi citi vreodată din bibliotecă și am ajuns pe la 200 și ceva. Probabil strânse în același mod, deși am avut și vreo doi ani când citeam și mai mult de 5 cărți pe lună. Și mi-am zis că vreau să scap cumva de ele.

Și totuși… de ce vreau să scap cumva de cărțile pe care nu le voi citi vreodată?

Mi se pare absurd să dețin o bibliotecă plină cu cărțile pe care nu le voi citi vreodată. Apoi, intervine și problema spațiului. Da, visez la o bibliotecă care să acopere un perete, dar momentan ea nu există. Și, chiar dacă aș construi-o în casa părinților, nu mi-ar aduce bucurie să o revăd o dată la câteva săptămâni.

Și mai e o problemă legată de numărul mare de titluri pe care îl dețin: nu toate mă mai interesează. Atunci când le-am cumpărat, păreau foarte interesante. Acum, mi se par un fel de haine care nu-mi mai stau bine și pe care le tot mut de pe un raft pe altul.

Așa că am decis să păstrez doar două categorii de cărți: cele pe care chiar vreau să le citesc și cele citite și care mi-au plăcut foarte mult. Celor pe care chiar vreau să le citesc, am decis să le dau răgaz timp de 3 ani. Dacă în 3 ani, nu pot identifica o dorință sau în avantaj în lectură, voi renunța pur și simplu la ele. Nici măcar nu e o tragedie: le pot recumpăra oricând, în cazul în care îmi schimb părerea.

Ce variante am avut la început ca să renunț la cărțile pe care nu le voi citi vreodată?

M-au întrebat câteva persoane de ce nu le donez. Nu, nu am vrut. Am donat câteva, în decembrie, când am strâns cărți pentru o bibliotecă școlară din comuna Berceni. Dar pe toate nu am găsit unde să le donez. În parte, pentru că eu nu am strâns acolo cărți pentru copii sau (doar) opere ale literaturii universale. Am strâns de toate, de la cărți comerciale la cărți premiate din ultimii ani. Dar, în mod real, dacă le-aș dona unei biblioteci, nu cred că asta ar crește numărul oamenilor care le vor citi. Mi-ar rezolva doar problema spațiului: nu ar mai sta la mine în bibliotecă, ci într-un sat. Și ar ajunge cărțile pe care nu le voi vreodată, doar că nu de la mine din casă.

Apoi, ar mai fi varianta să le faci cadou. Pe asta am făcut-o, dar mai mult pe instagram. Le-am dat mai departe urmăritorilor mei, pe criterii de activitate. Eu nu am prieteni care citesc atât de mult încât să se bucure de o carte. Pentru că, în orice caz, își permit să-și cumpere cărți. Și, revenind, eu voiam să renunț la cărțile care nu mă interesau pe mine. E ca și cum i-ai spune unei prietene: am bluza X cumpărată acum 5 ani; eu nu m-aș îmbrăca niciodată atât de vulgar, dar ia-o tu, sigur îți va sta bine. Exagerez, dar înțelegeți ideea: dacă aș face cadou o carte unui prieten, aș alege o carte care mi-a plăcut mie super mult.

De ce să nu le vinzi? O vreme, am vândut pe grupurile de cărți din București. Dar logistic, e o adevărată povară. Dacă vinzi haine cu preț mediu 100 de lei, își justifică cumva tot efortul de a te întâlni cu oameni la metrou sau a trimite prin poștă. Dar cum eu dau cărțile la prețul mediu de 15 lei, pentru 100 de lei aș fi pierdut câteva ore. Ore în care, după cum explicam în ce am învățat eu din cartea lui Tim Ferris, le-aș putea investi în altceva care să-mi aducă beneficii pe termen lung.

Și apoi a apărut Shop my library

Shop my library – târg de carte cu prețuri mici a fost un proiect la care mă gândeam de multă vreme. Mai exact, de fiecare dată când vedeam un târg de tip yard sale, un târg de haine sau unul de accesorii. Dacă se puteau aduna 10 oameni în același loc să vândă haine sau bijuterii vintage, de ce nu exista un loc în care oamenii să-și vândă cărțile? Așa că l-am creat eu.

La prima ediție, în noiembrie, am fost puțin sceptică. Și apoi am văzut bucuria oamenilor care descopereau acele cărți pe care și le doreau. Și, într-un final, nu stăteau să se gândească dacă să cumpere sau nu, pentru că prețurile erau atât de bune, încât sfârșeau prin a cumpăra mai mult de două cărți, aproape de fiecare dată. Mi-a adus aminte de ani în care erau în căutare de comori prin anticariate și mergeam încântată spre anticar cu 5 cărți sub braț pe care nu plăteam mai mult de 70 – 80 de lei.

Și totuși… de ce ai renunța la cărți?

Nu o să repet discursul lui Marie Kondo, deși m-au amuzat toate reacțiile din mediul online. Conștientizarea mea a venit înainte ca toată povestea să devină cumva virală. Dar dacă vrei părerea mea, eu ți-aș spune să renunți la cărțile pe care nu le vei citi vreodată pentru că:

  • vei face loc în bibliotecă pentru cărțile foarte dragi pe care vrei să le ții la vedere
  • vei putea folosi banii strânși din vânzarea cărților care nu-ți mai plac pentru altceva
  • vei face niște cititori fericiți și, dacă schimbați contacte, poate veți deveni și prieteni la un moment dat

 

Te-am convins? Citește mai multe despre Shop my library și apoi scrie-mi un e-mail ca să vedem cum te pot ajuta să-ți faci ordine în bibliotecă.

 

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

8 comentarii

Andreea-Nicoleta Boacă 6 septembrie 2019 - 9:57

E foarte bine punctat acest articol și, parca, ma motivează să renunț și eu la anumite cărți. Pe unele dintre ele le-am dăruit, pentru că știam că nu le voi citi niciodată, pe altele le-am pus la schimburi de cărți, însă tot mai rămân foarte multe la care nu pot sa renunț. Probabil, peste ceva ani, îmi va fi mai usor să fac acest lucru. Mă bucur că ai avut curajul ăsta și că ai înființat un proiect tare frumos!

răspunde
5 lucruri la care am decis să renunț după ce am citit cartea lui Marie Kondo 22 aprilie 2019 - 7:53

[…] dedicat deja un articol acestui subiect. Adică fix un articol despre acele cărți pe care știi bine că nu le vei citi. Din fericire pentru mine, mi-am dat seama de asta înainte să citesc cartea lui Marie Kondo. Nu a […]

răspunde
Am vândut cărțile din bibliotecă la un târg – Gabriela Deleanu 3 aprilie 2019 - 8:33

[…] de carte SH – Shop my library. Evenimentul este pus la cale de Andreea în fiecare lună, ea a scris aici ce a motivat-o să pornească acest proiect. Deja s-a anunțat ediția de luna aceasta, nu ezita […]

răspunde
Matei 18 martie 2019 - 12:41

Heloo ,

Foarte bun articol si eu am zeci de carti pe care nu le voi citi niciodata … Timpul bata-l vina !

Numai binee 😊

răspunde
andreeachiuaru 26 martie 2019 - 20:57

Știu tare bine ce zici. 🙂

răspunde
Simona Badiu Mihaela 1 martie 2019 - 20:36

Esti mininata! Si nu o spun doar pentru ca m-am regăsit în proporție de 90% in ceea ce ai scris ( eu inca nu mi.am făcut curaj sa renunț la anumite carti din biblioteca pe care sunt conștientă că nu le voi citi ). Iti apreciez initiativa de a creea “Shop my library”. Atmosfera e una foarte plăcută si oamenii care vin acolo te fac sa nu pleci prea curând:)). Keep up the good work!

răspunde
andreeachiuaru 12 martie 2019 - 23:10

Îți mulțumesc tare mult, Simona! Dacă îți faci curaj, știi unde mă găsești! Eu zic că e sănătos să renunțăm la anumite cărți pentru a „reduce din zgomot” și a ne concentra pe lucrurile cu adevărat importante.

răspunde
Dorina Danila 28 februarie 2019 - 9:25

Mi se pare foarte bună ideea cu Shop my library și îmi pare rău că nu avem și noi la Arad așa ceva. Sunt total de acord cu tot ce ai scris.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe