Casa din Strada Sirenelor de Octavian Soviany | Micro recenzie de carte

by andreeachiuaru

Am avut o vreme în care am citit multă literatură contemporană română. Să fi fost prin anul I și II din facultate. Procentul dintre autorii români și autori străini citiți într-un an era aproape egal. Am citit cărți foarte bune, cărți bune și cărți proaste. Apoi m-am oprit. Când am primit Casa din Strada Sirenelor i-am citit descrierea și mi-am zis: „asta e genul de care a unui autor român care mi-ar plăcea”. Mă gândeam să o las pentru seara de Halloween (deși acum mă gândesc mai bine că ar fi mers pentru seara de Sf. Andrei) când am o tradiție să citesc un roman dark, destul de scurt (măcar să-l încep, dacă nu să-l și termin). Însă am tot văzut Casa din Strada Sirenelor pe bookstagram și mi-am zis să-i dau o șansă ceva mai devreme.

Despre ce e Casa din Strada Sirenelor?

Imaginați-vă o casă veche și grandioasă care a scăpat ca prin farmec de demolările din timpul lui Ceaușeascu. Apoi un profesor bătrân, puțin sărit de pe fix, aș zice, a cărui singură distracție este un ospăț periodic pe care îl dă alături de 12 cunoscuți aleși pe sprânceană. Începutul aduce mult cu Zece negri mititei – 12 străini aparent fără legătură, deși unii se cunosc unii pe alții, e drept.

Avem și un narator care este el însuși invitat la cina profesorului Faustin și care „consemnează” întâmplările stranii. Mai târziu, într-un epilog, același narator va fi martor la dezlegarea misterului.

După sosirea invitaților, cina se transformă într-un soi de „povești de groază spuse în jurul focului”. Fiecare dintre invitați are cel puțin o experiență la granița dintre natural și supranatural de împărtășit. Unele nu impresionează așa de tare, însă altele îți cam dau fiori.

Ce mi-a plăcut?

Stilul lui Soviany mi-a adus aminte de Domnișoara Christina a lui Eliade. E o carte scrisă bine, fără doar și poate. E o lectură care se citește ușor, dar care te prinde.

Ce nu mi-a plăcut?

Deși mi-e greu să pun degetul pe ce nu mi-a plăcut exact la Casa din Strada Sirenelor, pentru mine a fost mai degrabă o carte de trei stele decât o carte de cinci stele. De vină poate fi lipsa mea de entuziasm pentru supranatural sau povești cu spirite. Nu-mi plac și pace. Dă-mi un roman polițist cu un criminal nebun aflat într-o casă și m-ai cucerit. Dar o serie de povești narate de diferiți martori? Mm, not my cup of tea. Cum a zis și un preot simpatic care apar la un moment dat în romanul lui Soviany… da’ mortu’ unde-i tată? 

De aceea eu am așteptat cu sufletul la gură o crimă. Puteți să mă credeți nebună, dar mie atmosfera mi s-a părut perfectă pentru un remake după Zece negri mititei, plasat pe plaiuri mioritice. Poveștile în sine m-au cam plictisit. Mi s-a părut că suspansul nu e dozat cum trebuie și pe la jumătate eram aproape să o abandonez.

Finalul, pe de altă parte, salvează destul de mult din roman și asta e mare lucru. Am citit destul de multe cărți nuattâdeinteresante cu finaluri proaste și am simțit că am pierdut timpul. Nu e deloc cazul cu romanul lui Soviany.

Cui recomand Casa din Strada Sirenelor

Întâi și întâi, Soviany e de bifat dacă vreți să citiți (mai multă) literatură română contemporană. Măcar ca să vedeți dacă e pe stilul vostru. Sunt atât de multe cărți proaste scrise de autori români (na, că am zis-o!) încât poți acuza Casa din Strada Sirenelor de orice vrei tu, dar nu de faptul că ți-ai pierdut timpul cu ea.

Apoi, e perfectă pentru cei pasionați de supranatural, legende, superstiții. Cum ziceam, eu nu sunt, de aceea mi-a plăcut poate mai puțin.

Dacă aș avea ocazia să o citesc din nou pentru prima dată, aș cumpăra-o de acum și mi-aș pune un reminder pe telefon să o citesc în noaptea de Sf. Andrei. Anul acesta pică într-o vineri, deci e la fix.

Cumpără cartea:

Eu am primit cartea de la Hyperliteratura (thank you!). Voi găsiți pe Hyperliteratura (cum altfel?), dar și pe Cărturești, Libris și Elefant (click pe numele editurii/librăriei ca să ajungeți la ea mai ușor).

Arată-le și prietenilor:
0 comment
1

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe