Crăciunul lui Poirot de Agatha Christie | Micro recenzie de carte

by andreeachiuaru

Crăciunul lui Poirot a fost cea mai festivă lectură pe care am putut eu să o strecor între 6 cărți până în 2020, din moment ce nu îmi place genul romance. Am făcut-o pentru că mi-a plăcut titlul și pentru că nu mai citisem ceva de Agatha Christie de anul trecut, din octombrie.

Despre ce e Crăciunul lui Poirot?

Poirot este (alături de Miss Marple) unul dintre personajele cele mai cunoscute ale scriitoarei de romane polițiste Agatha Christie. Deși nu mi-am notat de-a lungul timpului tot ce am citit (pentru că eu pe Agatha Christie am descoperit-o în clasa a VIII-a, la biblioteca școlii), au fost câteva dintre cărțile din serie care mi-au plăcut. Nu le-am citit pe toate, mi-ar fi și greu având în vedere că sunt puțin peste 50 de cărți. Însă partea bună față de alte serii e că referințele la alte volume sunt nesemnificative.

Începutul romanului mi-a adus mult aminte de Zece negri mititei, romanul meu favorit din tot ce a scris Agatha. Este, as a fact, și romanul pe care l-am recitit de trei ori. Începe într-un tren unde doi străini se îndreaptă, afli curând, spre același conac vechi din Anglia. Un bătrân cu o avere uimitoare vrea să-și reunească familia pentru ultima dată. Familia, în secret sau nu, își îndreaptă gândurile spre moștenire. Mai mult sau mai puțin, atmosfera seamănă mult cu cea din Casa strâmbă. Și, la fel ca în romanul menționat în fraza trecută, bătrânul moare misterior. Se subînțelege că autorul crimei a fost în casă. Dar cine avea motive suficiente?

Dacă vă întrebați de ce Crăciunul lui Poirot – pentru că toate astea se petrec de Crăciun.

Ce mi-a plăcut?

Am luat cartea cu mine la Bruges, intuind că o voi citi în mini-vacanță. Adevărul e că am citit-o în avion (zbor de 3 ore) + cât am așteptat în aeroport, să luăm transferul către oraș. Deși e extrem de previzibilă pentru că repetă niște rețete pe care Agatha Christie le tot mixează în cărțile ei, am vrut să aflu cât mai repede cine e criminalul și, mai ales, cum a comis crima.

Ce nu mi-a plăcut?

Nu-mi amintesc lecturile din școala generală, exceptând Zece negri mititei care m-a impresionat enorm. În facultate îmi amintesc că am mai citit Crima din Orient Express, Moarte în nori și Casa strâmbă. Toate trei menționate mi-au plăcut destul de mult. Însă citind Crăciunul lui Poirot mi s-a părut că recitesc oricare dintre cărțile astea, într-un mod rearanjat. Câteva personaje erau parcă scoase din Moarte în nori. Prima parte a romanului începe într-un tren. Atmosfera e leită cu cea din Casa strâmbă. Însă soluția pe care o găsește Poirot m-a umplut de nervi.

Pe măsură ce citești mai multe cărți de Agatha Christe ajungi să înțelegi că uneori criminalul nu are cum să fie ghicit pentru că ea își termină cărțile într-un mod în care parcă ți-ar spune ironic „ți-am spus că nu aveai cum să ghicești pentru că luminile reflectoarelor nu au fost nicio secundă asupra personajului care e de fapt vinovatul”. Puteți să râdeți, dar mi se pare că îmi insultă inteligența. Într-un fel mă face să mă gândesc și că autoarea s-a gândit pe parcurs pe cine să dea vina și a ales un personaj prezentat foarte în treacăt și abia apoi a țesut o poveste prin care să îl scoată vinovat.

Ca să nu mai lungesc, Crăciunul lui Poirot nu mi-a plăcut pentru că mi s-a părut că e un remix format din alte cărți pe care autoarea le-a mai scris. Nu e previzibilă în sensul că nu prea ai cum să ghicești ucigașul, dar construcția asta în care ea alege personajul cel mai puțin probabil e repetitivă de la un punct încolo.

Cui recomand Crăciunul lui Poirot?

Recomand Crăciunul lui Poirot celor care nu sunt familiarizați cu ce a scris Agatha Christie. Dacă e printre primele pe care le-ați citit, s-ar putea să le considerați doar coincidențe și să treceți peste. Însă dacă vreți favoritele mele din tot ce a scris Agatha Christie, să știți că în niciuna nu apare Poirot. Acestea sunt Zece negri mititei și Casa strâmbă.

Singurul loc în care eu am găsit cartea disponibil este pe Cărturești. Dacă se schimbă ceva între timp și-mi aduc aminte voi edita articolul cu alte locuri în care o găsiți.

Arată-le și prietenilor:
0 comment
0

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe