Cum a fost ziua nunții noastre | Nunta noastră partea a IV-a

by andreeachiuaru

A trecut fix o săptămână de la ziua nunții noastre și noi parcă trăim într-un vis continuu. E drept, ajută și faptul că scriu articolul din Veneția. Dacă vă întrebați unde am dispărut în ultimele zile și nu ați văzut încă pe instagram, acest e răspunsul. Am pornit în turul nordului Italiei cu trenul. Voi scrie separat și despre asta, însă până atunci vreau să vă povestesc cum a fost ziua nunții noastre.

Ultimele pregătiri înainte de ziua nunții

Vă spun sincer că nu mai știu cum au trecut zilele de miercuri, joi și vineri pentru că am fost parcă pe pilot automat. Am alergat dintr-o parte în alta: hairstylist, cosmetică, magazine. Pe joi m-am transformat puțin într-o mini bridezilla. Asta cu toate că mi-era clar că nu am așa multe motive de stres, având în vedere că plănuisem o nuntă la care am invitat doar prietenii foarte apropiați.

Vineri am plecat cu Ana la Cabana Valea Floreiului, locul ales pentru nunta noastră. Am făcut o ședință foto de „antrenament”. Am păstrat cam toate pozele pentru luna octombrie, pentru că au un vibe de toamnă care îmi place mult.

Dimineața de sâmbătă a părut aproape ireală. Noi am ales ora 15 pentru ora cununiei pentru că plănuiam să mergem la ședința foto. Și, ulterior, pe la 6, la cabană, unde să ne întâlnim toți prietenii. Însă prietenii noștri ne-au făcut surpriza de a veni cu toții la cununia civilă așa că am făcut un extra-stop pentru poze cu ei.

Curioși dacă am avut emoții când am spus „da”? Sinceră să fiu, nu. Aproape că nu ne-am dat seama când a trecut momentul. Asta pentru că întâi a fost întrebarea și apoi multă vorbărie plicticoasă despre drepturi și obligații care a făcut totul mult prea oficial.

Momentul emoționant a fost însă cel în care Alex m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată în rochia albă. Am păstrat ascunsă rochia până cu jumătate de oră înainte de cununie. Însă emoția a fost și de partea mea pentru că, deși știam cum arată costumul lui, tot a fost un sentiment aparte să îl văd îmbrăcat în mire. I-am dat de la început Anei instrucțiuni să ne surprindă în momentul în care ne vedem prima dată. A ieșit asta:

ziua nunții prima poză

Ședința foto din ziua nunții 

Era clar că, având o nuntă la cabană, cel mai bun decor pentru pozele noastre ar fi fost unul natural. Însă nu am vrut să facem pozele la cabană pentru că nu voiam să fim întrerupți de prietenii mai nerăbdători ca noi. Așa că i-am trimis pe ei la cabană. Între timp noi ne-am oprit la Barajul Paltinu. A fost fun să mă plimb de colo-colo în rochie albă printre oamenii care făceau grătare și se bucurau de ultimul weekend ceva mai cald.

Însă pozele au meritat tot ofertul și privirile mirate.

ziua nunții ședință foto

Petrecerea din ziua nunții

A fost cea mai bună alegere să facem o petrecere mică. Ce m-a bucurat cel mai mult e că toată lumea a vorbit cu toată lumea. Eu, recunosc, nu sunt deloc o fană a nunților pentru că nu-mi place să fac small talk. Așa rămân aproape mereu în afara grupurilor care se formează, stând pe telefon. Însă nunta noastră a fost, fără modestie, genul de nuntă la care aș vrea să merg mai des.

Pentru că am ales să facem petrecerea la o cabană, ne-am asumat prepararea mâncării (de care nu se putea ocupa nimeni mai bine decât mama mea, care a pregătit deja zeci de meniuri de nunți), aranjamentele (pe care le-am făcut cu mama și cu Ana) și muzica (playlist lăudat de absolut toți prietenii noștri). Tot la categoria „aranjamente” au contribuit și două prietene dragi: Cristina Mureșan Toth (care m-a ajutat cu mărturiile – semne de carte cu ilustrația noastră) și Mădălina Matache (care ne-a ilustrat meniurile superbe cu mânâncă, bea, bucură-te).

Nu a fost chiar o nuntă la care am dansat până ne-au durut picioarele pentru că noi nu suntem amatori de dans. Însă a fost genul nostru de timp de calitate petrecut cu prietenii, cu povești întinse timp de ore întregi.

Nu mi-au plăcut niciodată tradițiile, așa că nu a fost nici o nuntă tradițională. Însă ce mi-am dorit a fost să păstrez momentul „furtului miresei”. Am făcut lucrurile în stilul meu și am cerut drept răscumpărare o scrisoare de dragoste. Rezultatul a fost două scrisori de dragoste scrise pe o foaie de caiet cu antet Tuborg la care au luat parte toți prietenii noștri într-un fel sau altul.

Când m-a recuperat, Alex a vrut să-mi facă el o surpriză și m-a trecut pragul în brațe. A rezultat una dintre cele mai frumoase fotografii de la nunta noastră care, deși imperfectă, este plină de emoție.

Aș fi schimbat ceva la ziua noastră specială? Nu, vă spun din inimă. Cu toate că m-am stresat pe ici, pe colo, a ieșit absolut perfect. Abia aștept să vă povestesc în zilele următoare despre restul.

Arată-le și prietenilor:
3 comments
1

S-ar putea să-ți placă și:

3 comments

Pregătiri de nuntă: cum ne-am ales noi locația | Nunta noastră partea a V-a 2 octombrie 2019 - 9:41

[…] Dacă am lua totul de la capăt, noi am alege tot locația asta. Suntem convinși că totul a ieșit perfect și că ni s-a potrivit de minune și că toate micile alegeri au condus la ziua noastră perfectă. […]

Reply
ina02s 28 septembrie 2019 - 23:11

Casa de piatra! Să fiți fericiți o grămadă de ani! Sunteți tare frumoși și spontani in fotografii. Mă bucur de nunta petrecuta pe “gustul” vostru, la care ați mai participa. 😀 Astept, cu drag, continuarea.

Reply
andreeachiuaru 4 octombrie 2019 - 13:14

Mulțumim tare mult!

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe