Cum să-ți alegi chiria și câteva povești din anii mei de studenție

by andreeachiuaru

Cum să-ți alegi chiria potrivită dacă e prima dată când te muți?

Vă povesteam, acum ceva vreme, ce pățanie am avut cu olx și anunțurile false. Asta (și nu numai) m-au recomandat în grupul de prieteni și cunoscuți drept Andreea cea care știe multe lucruri despre cum să-ți alegi chiria pentru că s-a mutat de muuulte ori. Nu că mi-aș fi dorit musai să mă mut an de an. Dacă la început e doar entuziasmul, de la un punct încolo devine de-a dreptul enervant.

În orice caz, de fiecare dată când mă aflu în preajma unor oameni care vor să facă pasul de la casa părintească/cămin studențesc la chirie, eu sunt cea care are răspunsurile. Așa că am sintetizat și pentru voi o parte din lucrurile pe care le povestesc de obicei despre cum să-ți alegi chiria. Adică despre chirii alese prost, apartamente pe care le-am refuzat în ultimul moment și colegi de coșmar.

Grijă mare cu anunțurile prea faine să fie adevărate. De obicei nu sunt

Nu mai insist prea tare pe cum să-ți alegi chiria în funcție de acest aspect pentru că am detaliat în articolul de aici. Ce îi tot bat la cap pe cunoscuți e să fie atenți dacă găsesc o ofertă din categoria prea bun să fie adevărat.

Ce poți pierde? Timpul petrecut la vizionări dacă îți dai seama înainte să te muți sau banii de garanție/timpul petrecut între mutări într-un caz nefericit (depinde mult de ce te înțelegi cu agentul/proprietarul în momentul închierii contractului)

Nu lua de bună vorba agentului care spune că are ceva fix la fel. De obicei nu are legătură

Să zicem că dai peste un loc de stat în chirie fain și suni la numărul din anunț. Cineva (de obicei agentul) îți spune că respectivul loc nu mai e disponibil, dar are ceva fix la fel (de obicei în aceeași zonă). Ignoră avertismentele cum că, dacă stai prea mult pe gânduri, vei rata oferta și cere tot ce ai nevoie: detalii legate de loc, fotografii, informații.

Ce poți pierde? De data asta doar timpul; presupun că, dacă găsești ceva ce nu e pe placul tău, nu te vei muta, nu?

Dacă ții musai să ajungi la vizionare cu taxiul, aruncă un ochi și pe liniile de transport din zonă

Să-ți explic de ce nu e o idee bună să mergi cu taxiul la o vizionare: nu vei înțelege foarte bine zona venind cu mașina. Da, știu că uneori e greu să te gândești în zeci de moduri la cum să-ți alegi chiria așa că simplifici. Sunt total adepta econimiei de timp. Însă agenții și proprietarii au darul de a exagera.

Astfel, 10 – 15 minute până la metrou se parcurg în multe cazuri cu un alt mijloc de transport (autobuz/tramvai). La fel cum stația la 5 minute distanță de bloc poate fi una în care oprește doar o linie pe care tu nu o vei folosi niciodată, iar stația care-ți trebuie ție să fie mult mai departe de atât.

Cel mai simplu ar fi să afli numele stației celei mai apropiate sau a unui punct important din zonă (hypermarket/restaurant/salon cosmetic etc) și să testezi pe google maps diferite trasee posibile (spre job, facultate, gară, centrul orașului, parcul tău preferat etc)

Ai grijă cu grupurile de tipul caut coleg. S-ar putea să nu dai peste cei mai drăguți oameni

Trecem de la cum să-ți alegi chiria la cum să-ți alegi colegii de chirie. E drept, poveștile mele sunt mai degrabă din sfera lucrurilor amuzante. Însă dacă aș scrie o carte cu titlul cum să-ți cauți chirie aș dedica un capitol lung acestui aspect. De-a lungul timpului am văzut pe grupuri tot felul de persoane ciudate. Nu toți avem posibilitatea să ne mutăm cu prieteni buni sau cunoscuți de încredere. Însă un minim research înainte de a bate palma n-ar strica. Dacă nu te grăbești prea tare, poți încerca chiar să bei o cafea cu viitorul coleg. Ar fi un nice to have să deveniți și prieteni, nu doar să vă salutați atunci când vă întâlniți.

Ce riști? Într-un caz fericit să ai un coleg pe care să nu-l agreezi prea tare, situația în care vă puteți ignora; într-un caz ceva mai nefericit certuri zilnice; în cel mai rău caz să ți se fure lucruri sau bani etc.

Trasează de la început reguli de bun-simț ca între vecini de apartament

Presupunând că nu veți deveni cei mai buni prieteni, totuși, ar fi bine să existe un set de reguli. Recomand sinceritate maximă, chiar și cu privire la micile ciudățenii personale. Poate că nu-ți place ca cineva să bea din cana ta sau nu vrei să rămână oameni peste noapte la voi în apartament. Talk about this!

Altfel, o să te trezești că ți-a dispărut mâncarea din frigider. Sau că bluza aceea faină la care ții mult e de negăsit două săptămâni după care apare subit în coșul de rufe. Sau, caz mai aparte, o să te trezești cu necunoscuți prin apartament la ore incomode.

Eu am avut noroc de colegi de apartament unul și unul. Poate că, de fapt, asta mă și recomandă să răspund la întrebarea cum să-ți alegi chiria în grupul de prieteni. Da, poate părea nimica toată să împarți pachetul de la mama cu vecinul de apartament. Dar s-ar putea să nu fie la fel de grozav atunci când tu-ți faci rații zilnice să-ți reziste mâncarea o săptămână și te trezești că nu mai ce sau de unde să mănânci. La fel de important și dacă ești un om cu simț al proprietății dezvoltat. E perfect în regulă să nu vrei să-ți împarți cosmeticele sau hainele cu un străin. De asta și insistam la punctul anterior.

Ce riști? Să nu te simți în niciun caz ca acasă dacă ai parte de certuri zilnice; în cazul în care lucrurile nu merg bine, să fii nevoit să te muți și să începi iar căutarea

Cere întotdeauna să arunci o privire pe contract și pe facturi

La mama acasă n-am plătit vreodată o factură. Așa se face că nu prea știam cât ar trebui să coste diverse utilități. Ba chiar m-am bucurat că nu trebuia să plătesc eu. Și plăteam. Probabil pentru tot apartamentul, uneori cred că-i lăsam și bacșic colegei. Mi-am dat seama vreun an mai târziu când am început să am facturi în mână și să înțeleg că utilitățile într-un apartament micuț de două camere unde stau două persoane plecate toată ziua nu prea au cum să sară de 200 de lei.

Și nu vă gândiți că m-am învățat minte. De regulă, n-am prea stat cu acte-n regulă (a se citi contract ANAF). Și nici n-am avut curiozitatea să întreb direct proprietarul cât e chiria. Așa am plătit vreo 20 de euro în plus lună de lună pentru că o dragă colegă se gândise că, fiind cea care stătea acolo de mai multă vreme, are dreptul la un supliment. Da, e o sumă modică. Nu că aș fi recuperat-o vreodată. Însă mă gândesc că putea să iasă mult mai rău de-atât.

Ce poți pierde? O sumă variabilă de bani care poate varia de la câțiva zeci de lei lunar și până la câteva sute, după caz.

*

*

P.S: Dacă știi pe cineva care-și caută chirie pentru prima dată, trimite-i articolul ăsta

*

*

Foto: Unsplash

Arată-le și prietenilor:
3 comments
0

S-ar putea să-ți placă și:

3 comments

Dana 23 noiembrie 2018 - 16:56

Mamă, dar ai avut ceva experiențe. Eu, din fericire, nu am schimbat prea multe chirii. În facultate am stat cu sora mea și o prietenă în chirie la o rudă (mătușa verișoarei lui mamaie hahaha). Apartamentul era vechi, mobilat anii 60, dar era ff ieftin și nah când ești așa tânăr nu-ți prea pasă. Apoi, când l-a vândut, ne-am mutat în aceeași formulă la 3 camere, mult mai modern, vreo 2 ani, după care fiecare a stat singur. M-am dus la o garsonieră recent renovată, vreo 7 luni (proprietarul s-a dovedit a fi coleg de facultate cu tata, dar asta am aflat după), și apoi mi-am luat propria garsoniera. 8 ani mai târziu ne-am mutat la 3 camere și sper să nu mai schimb casa prea curând :))

Reply
andreeachiuaru 25 noiembrie 2018 - 16:09

Da, nu prea mi-am găsit locul în anii de facultate. Acum e (mai) bine pentru că stau de anul trecut din iulie în aceeași garsonieră. Pentru 2019 am clasica întrebare: să-mi fac credit sau să caut doar un apartament mai mare, în care să stau în chirie. Pe de-o parte, eu sunt super susținător al statului în chirie. Mi se pare că îți oferă oricând o portiță de ieșire dacă vrei să schimbi jobul sau localitatea în care stai. Pe de altă parte, îmi lipsește uneori stabilitatea de a ști că am ceva al meu și de a ști că nu mă poate nimeni obliga să-mi caut vrând nevrând un alt loc.

Reply
Bookish 27 noiembrie 2018 - 18:48

Eu zic că e mai ok că cumperi decât să stai în chirie în ideea că în chirie oricum nu poți economisi bani. Măcar când e al tău știi că poți face ce vrei în el, nu ești la dispoziția toanelor proprietarului (mai ales dacă nu ai contract). Riscul mi se pare cam același, pt că și în chirie, dacă îți pierzi jobul, tot se pune problema cum îți permiți chiria. Dacă e al tău, worst case scenario, dacă nu-ți mai permiți rata, te muți înapoi cu părinții temporar, și închiriezi apartamentul. O prietenă plecată în Londra de vreo 6 ani și-a închiriat constant garsoniera (luată prin prima casă) de când s-a mutat. Eu văd numai avantaje dacă-ți iei apartament în loc să stai în chirie. Normal, e un risc pe care trebuie să ți-l asumi pt că, până la urmă, nimic nu e sigur în viață. De preferat și cu mici economii și calculat bine rata la care te poți întinde în condițiile în care robor-ul crește mereu.

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe