Declutter în bibliotecă. Cum am renunțat la peste 100 de cărți în 6 luni

by andreeachiuaru

Declutter înseamnă, pe scurt, a scăpa de lucrurile de care nu mai ai nevoie. Nu neapărat a arunca lucruri stricate și inutile, ci și a renunța la cele care nu-ți mai aduc bucurie. E un verb intraductibil în limba română. Unul de care ați auzit, probabil, fie dacă a-ți citit-o pe Marie Kondo, fie dacă urmăriți bloggerițe de lifestyle & beauty.

Deși am fost hoarder declarat în privința cărților, treptat am învățat să renunț la ele. Și, până m-am dezmeticit mai bine, am realizat că făcusem un declutter de toată frumusețea. În ultimele 6 luni am renunțat la peste 100 de cărți aproape fără să-mi dau seama.

Visul copilăriei mele: o bibliotecă mare cât un perete

Am crescut visând la o bibliotecă imensă. Una pe tot peretele, ticsită cu multe multe cărți. Acasă, biblioteca mea s-a tot mărit de când aveam vreo 17 ani. Când m-am mutat în chirie, cumpăram mai multe cărți decât orice altceva. Apoi, după primul an de facultate, când nu mi-am permis să plătesc chiria pe vară, m-am mutat înapoi cu două geamantane pline de cărți. Geamantane pe care le-am înghesuit cum și pe unde am putut. Dar o bibliotecă cât un perete nu am avut niciodată.

Când m-am reîntors în București, în al doilea an de facultate, am fost o mutare definitivă. Nu am gândit-o așa, dar s-a întâmplat. Atunci „acasă” a devenit „acasă la părinți” și apoi doar „la părinți”. Asta a însemnat, printre altele, că am început să strâng cărți „acasă la București”. Din ce în ce mai multe pe măsură ce am început să închei diferite parteneriate cu edituri și librării.

Yup, I’m a book hoarder

Faza asta a ținut vreo trei ani. Am prins între timp două mutări, am rupt patru trollere (sorry, mom) și am rearanjat cărțile în fel și chip. Apoi m-am mutat cu iubitul meu, în aceeași garsonieră în care stăm astăzi. Mobilată integral de la Ikea, dar deloc book-friendly. Mă rog, cu multe rafturi, pe care eu le-am luat cu încredere drept rafturi pentru cărți. N-a fost să fie. Într-o seară m-am trezit cu toate cărțile răsturnate în pat, peste mine. Reușisesem să rup o etajeră.

Într-o poveste clasică, acesta ar fi trebuit să fie momentul în care să zic: gata, renunț la cărți. Nici să nu vă gândiți. Numărul mare de cărți era problema de care se loveau iubitul meu și părinții, nici eu. Cred că aș fi ucis dacă mi-ar fi sugerat cineva să mut operațiunea de declutter de la sertarul cu produse cosmetice la bibliotecă. Noroc că aveam un corp mai solid cu mult spațiu de depozitare. Dezavantaj: a fost nevoie să-mi așez cărțile unele în spatele altora. În timp, am uitat ce cărți am și pe unde. Am încercat tot felul de sisteme, dar nimic nu a funcționat prea bine.

Apoi am început să-mi așez cărțile în teancuri. Cărți de citit în perioada următoare. Cărți primite recent. Cărți de non-ficțiune de citit în următorul an. Cărți despre care să scriu. Aveam teancuri pe hol, în bucătărie, pe birou, pe noptieră, pe comoda TV. Asta nu mă ajuta să citesc mai mult. De fapt, începeam fiecare nouă carte gândindu-mă la următoarea lectură și nu mă bucuram de momentul prezent. Din dorința de a prioritiza mă gândeam continuu la viitor, dar niciodată la momentul prezent.

Primul declutter din biblioteca mea

Între timp, cam între momentul în care am început să îndes cărțile unele în spatele altora și cel în care făceam teancuri pe diferite teme și priorități, a apărut Shop my library. La prima ediție am început cu pași timizi. Am dus vreo 10 – 15 cărți. Doar cele pe care știam că nu o să le citesc vreodată. La fel și la a doua. La a treia am început totuși să mă uit și spre cărțile pe care le citisem, dar care nu mă bucuraseră prea tare. Mă ajuta cu ceva să le am în casă? Nu, dacă mă gândesc că de fiecare dată când mă uitam la ele îmi spuneam că nu sunt suficient de bune. Am făcut un prim declutter. Am dus la târg 45 de cărți.

Viața mea înainte și după Marie Kondo

Și apoi am citit-o pe Marie Kondo. Abia atunci s-a produs schimbarea. M-am așezat pe covor și am scos dintr-un foc 20 de cărți la care voiam să renunț. Pe unele le-am pus în cutia cu donații, pe altele în cutia pentru târg. Apoi mi-am comandat o bibliotecă.

Când a venit, am luat toate cărțile din casă și le-am așezat pe jos. Le-am luat pe fiecare în parte și m-am întrebat: în ce fel mă ajută sau îmi aduce bucurie cartea X? Mi-am dat seama că am știut să răspund pentru puțin peste 100. Restul de 60 au ajuns în cutia pentru ediția din 11 mai.

Nu am fost de acord cu multe din lucrurile spuse de Marie Kondo. Nu cred, în continuare, că trebuie să ai 30 de cărți în casă. La fel cum nu cred că e suficient să am două farfurii, două castroane și o singură tigaie. Marie Kondo spune ca, atunci când faci declutter, să renunți la tot ce ai în surplus. Sunt departe de minimalism, deși sunt aspecte care se regăsesc în stilul meu de viață. Dar ideea cea mai importantă din tot ce am învățat în ultimele 6 luni e că, dacă o carte nu te bucură pentru că se află în biblioteca ta, nu-și are locul acolo.

Ce se află în biblioteca mea după declutter

După rearanjarea bibliotecii am rămas cu puțin peste 100 de cărți. Dintre ele, vreo 70 sunt necitite. Pentru unii, poate părea enorm, știu. Și mie mi se pare enorm că unele femei au 20 de rujuri și nu pot rezona cu ideea asta. Pentru alții, însă, pare ciudat. Cum o iubitoare de cărți ca mine a ales să păstreze doar 30 de cărți din tot ce a citit?! E simplu, astea îmi aduc mie bucurie. Șansele să le recitesc sunt mici, însă sunt acele cărți pe care mă bucur să le văd. Sunt prietenii mei, într-un fel.

Apropo de cărțile necitite, am renunțat la tot ce mi-am dat seama că e posibil să nu citesc în următorul an. Valabil și pentru toate cărțile pe care le cumpăr sau le primesc. Dacă va exista o carte la care am renunțat și voi vrea să o citesc, o voi recumpăra atunci.

Nu, acum nu mai visez la un perete plin de cărți. Iubesc cititul la fel de mult. Dar m-am oprit din teancuri, pentru că nu prioritizez nimic în felul acesta. Doar mă amăgesc că, dacă o carte se află pe noptieră și nu în bibliotecă, șansele să o citesc cresc. Nimic mai fals. Fiecare carte își are timpul ei. Iar eu mă bucur că am renunțat la atât de multe cărți în ultimele 6 luni. Sunt convinsă că, prin intermediul târgului, ele ajung la oameni care le vor iubi. Iar asta mă bucură nespus.

Arată-le și prietenilor:
3 comments
4

3 comments

Ana Popescu 6 mai 2019 - 18:37

:)))) ești simpatică. E ok, pare ca nu ai renunțat la mare lucru.

Reply
ina02s 6 mai 2019 - 10:05

Cred ca am mai citit un articol de-al tau… cu/ despre Marie Kondo.
a ai puterea sa renunti la biblioteca este ceva indraznet pentru mine.
Ce-i drept eu is de moda veche. Am trait vremurile cand se facea contrabanda cu carti… se dadeau pe sub mana… Libraria era plina de ”Omagiu” …si carti politice, ceva manuale scolare si cam atat.
Bafta in inteprinderea ta de a pastra constant numarul 100.
Numai bine!

Reply
andreeachiuaru 9 mai 2019 - 7:57

Nu cred că o să pot păstra constant numărul 100 pentru că nu citesc cu viteza cu care cumpăr/primesc cărți, deci sigur vor fi situații când voi trece binișor peste acest număr. Plus că vreau să ajung curând și la părinți și să trec și cărțile de acolo prin același proces (să tot am vreo 200 – 250 de cărți și acolo, inclusiv cărțile vechi). Dar măcar am învățat să fiu mai sinceră cu mine și să nu păstrez cărți pe care știu că nu le voi citi în viitorul apropiat.

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe