Acasă Digital Detox Diary Dependența de telefonul mobil. Progrese și lecții din ultimul an

Dependența de telefonul mobil. Progrese și lecții din ultimul an

de andreeachiuaru
2 comentarii

Despre cum am descoperit că am o problemă cu dependența de telefonul mobil și cum schimbarea asta a declanșat o adevărată schimbare în întreaga mea viață (de la o alimentație mai sănătoasă la o demisie dintr-un loc de muncă toxic). 

Intuiam că am o problemă cu dependența de telefonul mobil. Doar că nu m-am gândit niciodată cât de mare ar putea fi. Apoi mi-am schimbat telefonul, iar noul meu Huawei P20 a venit la pachet cu funcția de monitorizare a timpului petrecut pe ecran. M-a șocat puțin să aflu că petreceam 7 sau 8 ore cu ochii în telefon. Nu punem la socoteală timpul petrecut pe desktop. Am mers acasă și i-am povestit soțului meu ce descoperisem. El mi-a spus ceva de genul „asta e munca ta, e normal”. Am uitat problema timp de câteva săptămâni. Apoi urmărind-o din ce în ce mai des pe Cristina Chipurici mi-am pus întrebarea de la care a plecat totul: oare dependența de telefonul mobil nu se tratează?

De ce dietele drastice nu funcționează?

Următoarele săptămâni mi-am scotocit mintea ca să văd cum mă pot deconecta mai des. Cel mai ușor părea să îmi restricționez accesul când eram acasă. Dacă la muncă credeam că nu depinde 100% de mine, acasă părea să depindă. Concret, făceam următorul lucru: ajungeam acasă, îmi lăsam telefonul pe hol și-mi făceam de lucru. N-a funcționat.

Orice încercam să fac, îmi aminteam de altceva care necesita telefonul mobil. Nu puteam nici măcar să mă concentrez pe citit. De filme nu mai vorbesc, mă uitam doar dacă puteam să fac și altceva în timpul respectiv. Altceva însemnând să stau pe telefon.

La faptul că eu nu eram bine cu mine, a contribuit și faptul că nu am avut susținerea de care aveam nevoie. Era ceva cu totul nou pentru mine. Alex îmi spunea că e în zadar să încerc. Șeful meu deja îmi reproșa că am ratat follow-up-uri la discuții purtate după 7 pm.

După câteva zile am obosit și m-am întors la vechile obiceiuri.

Și, la fel ca în cazul dietelor severe, dependența de telefonul mobil cu care aveam probleme părea să se agraveze. Cu ceva luni înainte făceam ceva fără să știu și nu mă simțeam vinovată. Acum mă simțeam vinovată că îmi deblocam telefonul la fiecare 4 minute când eram la birou și la fiecare 7 minute când eram acasă.

Poate pentru unii dintre noi e ușor să se treazească într-o zi și să spună: de mâine nu mai fumez – și să se țină de cuvânt. Însă pentru majoritatea e mult mai complicat de atât.

Cum am decis să adopt pași mici și ce am făcut concret

Era clar că tăiatul accesului funcționa cel mult câteva zile. Așa că am căutat modalități prin care să-mi reduc timpul petrecut pe telefon fără să-mi impun restricții. Practic, mi-am îngreunat accesul fără să-mi interzic. Aveam în continuare voie să stau pe telefon. Puteam căuta orice aveam nevoie, oricând.

Concret, la birou am făcut următorul lucru: mi-am mutat telefonul din imediata apropiere a tastaturii pe teancul de cărți care era la aproximativ 50 de cm de mine. Puteam în continuare să ajung la el fără să mă ridic de pe scaun. Însă în perioada aceea am început să-l deblochez mai rar: la fiecare 7 minute în loc de la fiecare 4 minute.

De menționat că povestea asta o să o găsiți în majoritatea cărților despre formarea obiceiurilor, cum e și Atomic Habits. Când mi-am început eu procesul, în ianuarie 2019, nu citisem niciuna. Doar făceam ce credeam că e bine pentru mine.

Treptat, am simțit nevoia să fac mai mult. Am început să-mi las telefonul în geantă și să-l scot doar când aveam nevoie. Apoi, în mijloacele de transport în comun, când oricum citeam în 50% din timp, mi-am propus să nu mai scot telefonul. Orice era de căutat/achitat/contactat putea aștepta până la 30 de minute până terminam călătoria. Uneori citeam, alteori nu aveam chef să o fac. Dar chiar și atunci când nu citeam, nu-mi scoteam telefonul.

Alți pași mici pe care i-am făcut în lupta cu dependența de telefonul mobil

Pe măsură ce începeam să-mi reduc screen time-ul fără să mă simt rău, am început să le povestesc oamenilor. Eram mândră de descoperirea mea. Majoritatea nici măcar nu știau cât timp petreceau pe telefoanele lor mobile.

Marea mea provocare era în continuare că lucrând în social media era mai multă nevoie de mine online. În plus, de ce să mint, îmi plăceau multe lucruri. Interacțiunea cu oamenii de pe instagram, să mă uit la câți oameni de pe Facebook au intrat la mine pe articol și să-mi evaluez calitatea articolului în funcție de nr. de click-uri, reply-urile de fiecare dată când postam un story nou.

Treptat, alte lucruri pe care le-am făcut în lupta cu dependența de telefonul mobil și care au dat rezultate au fost:

  • am înlocuit navigatul pe telefon pe stradă/în mijloacele de transport în comun/când așteptam ceva cu podcasturi (mă ajuta să simt că fac ceva cu timpul meu atunci când nu puteam să citesc);
  • am început și când nu era social acceptable să citești doar ca să nu stau pe telefon (ca de exemplu la coada de la supermarket și în pauza de masă);
  • le-am explicat colegilor și prietenilor că e important pentru mine să îmi limitez accesul și i-am rugat să evite să-mi trimită random texts la orice oră din zi;
  • am început să citesc mai des în parc, în sesiuni în care îmi „uitam” telefonul acasă
  • am început să nu mai răspund imediat la mesajele pe care le primeam
  • diminețile, am încercat să fac măcar un lucru înainte să-mi iau telefonul în mână și să intru pe social media

Despre cum procesul meu a culminat cu o demisie de la un job drag

Când începi genul acesta de schimbări așa cum am început eu nu prea știi niciodată unde o să ducă. Dacă îmi spuneai la început de 2019 că după ce voi decide să petrec mai puțin timp pe telefon voi revoluționa cu totul obiceiurile, aș fi zis că exagerezi.

Câteva luni mai târziu am început însă să-mi pun întrebări despre rolul meu ca angajat și job vs. viață personală. Am început să vorbesc despre asta la terapie. Apoi am început să întreb oameni care lucrau în social media. Este obligat omul de social media să fie tot timpul online? Este responsabilitatea unui manager de echipă să dea exemplul „pozitiv” prin a fi mereu lipit de telefon, mereu gata sa muncească, fie că e zi de concediu, fie că e weekend? Mi-am răspuns singură: nu.

Pe măsură ce lucrul ăsta îmi devenea mai clar, începeam să am curajul să-l verbalizez mai des. Îmi redusesem timpul petrecut pe telefon, dar nu eram mai bine. Ajunsesem în burn-out pentru că exercitam prea multă presiune asupra mea. Presiunea de a-mi face treaba ca și până atunci, presiunea de a fi un bun manager și un model pentru colegii mei, presiunea de a dedica suficient de mult timp pentru shop my library, presiunea de a continua să postez pe social media de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, presiunea de a sta departe de telefon când nu era neapărat necesar.

Într-o zi, am clacat. Mi-am dat seama că e prea mult de dus când am stat 10 minute închisă în baie de la birou și am plâns. Cât de mult sacrificiu merită un job, oricât de mult ți-ar plăcea ce faci?

Aveam două variante. Prima era să renunț la perfecționarea mea ca om ca să-mi dau răgaz să mă odihnesc și apoi să mă întorc cu forțe proaspete la job. A doua – să mă pun pe mine pe primul loc și să renunț la job. Am ales a doua variantă.

Dependența de telefonul mobil pe post de consolare

Când mi-am dat demisia, m-am trezit dintr-o dată foarte liberă. Deși aveam în continuare canalele mele de social media, blogul și târgul de carte, era pentru prima dată când puteam ieși cu o prietenă la prânz dacă voiam asta. Mă trezeam la 9 în loc să mă trezesc la 7. Puteam sta până mai târziu fără să fie nevoie de mine impecabilă la o întâlnire a doua zi.

Apoi însă m-am plictisit. Mi s-a părut că dacă stau acasă o perioadă mai lungă voi înlătura cumva tot efortul depus până atunci. Erau planuri pe care-mi mergea bine (am decis să ne căsătorim, începuseră să se vadă rezultatele schimbării stilului de viață și slăbisem, era vară și mă puteam plimba în voie prin oraș), dar nu eram cu adevărat fericită fără un job. Îmi lipsea un job tocmai pentru că iubeam ceea ce făceam. Am început să îmi umplu tot timpul liber stând pe telefon. Apoi am început să mă simt prost pentru că fac asta. Aveam din nou o relație toxică cu telefonul. Apoi mă pedepseam pentru asta restricționându-mi din nou accesul. 

Lucrurile s-au reglat în momentul în care mi-am găsit un nou job. Îmi plăcea că treaba mea era să creez de la zero identitatea online a unui brand care deja exista – Red Goblin. Puteam lucra de acasă, așa că nu era nevoie să îmi impun mari restricții. Aveam zile bune, în care stăteam 4-5 ore pe telefon și zile mai puțin productive în care depășeam 6 ore.

Workshop-ul care a schimbat complet relația mea cu telefonul mobil

În vară, Cristina Chipurici a anunțat un workshop de digital well being. Aveam impresia că deja am sub control dependența de telefonul mobil. Și totuși m-am înscris. În cadrul workshop-ului am aflat că am început să fac niște schimbări fără să înțeleg propriu-zis mecanismele psihologice din spatele lor. Mi-am redus timpul petrecut pe telefon, da, dar nu m-am întrebat până atunci la ce nevoi răspunde dependența mea. 

De ce aveam în telefon aplicații pentru Facebook, Instagram, Pinterest? Și de ce le foloseam pe toate în mod abuziv. Explicația simplă era că de Facebook aveam nevoie ca să fiu informată, Instagram era rețeaua pe care aveam o comunitate, iar de pe Pinterest culegeam idei pentru organizarea nunții. Așa am înțeles că, pentru mine, verificatul constant al rețelelor sociale, era iluzia că sunt importantă. Like-urile, mesajele private, nr. de click-uri de pe articole. Toate îmi spuneau „ești suficient de bună și nu ai greșit că ai renunțat la jobul pe care-l aveai”.

Însă, spre norocul meu, workshop-ul a venit și cu soluții. Am învățat că pentru fiecare lucru pe care-l iei din online, e nevoie de cel puțin o alternativă în offline. E greu să faci asta. E chiar mai greu decât să-ți instalezi aplicația de screen-time și să monitorizezi timpul petrecut pe telefon.

Acum, când scriu asta, nu-mi vine ușor. Singurul motiv pentru care o fac e că îmi doresc să ajut pe cineva care are o relație toxică cu absolut orice: mâncarea, anumiți prieteni, dependența de seriale, internetul, jocurile video etc. Dacă citești articolul printre rânduri o să înțelegi că nu e (doar) despre mine. E în egală măsură și despre tine.

Ce fac astăzi, la un an de când am început serios să fiu la digital detox

Așa am început să-mi doresc mai des să mă văd la o cafea cu oamenii în loc să schimbăm niște mesaje. Am început să vorbesc mai mult cu oamenii de la târg. Ba chiar m-am apropiat și de câteva dintre fetele pe care le-am cunoscut acolo și am început să ieșim în offline o dată pe lună.

Ca să mă întorc la poveste, după workshop, mi-am dezinstalat Facebook-ul din telefon. Asta a venit la pachet cu dezinstalarea Messenger-ului. La început, mi-a fost teamă că voi rata informații și oportunități. 8 luni mai târziu, nu s-a întâmplat niciodată asta.

Acum mă obosește să răspund oamenilor pe grupuri de chat. Mi-am mutat conversațiile în whatsapp. Și, cel mai important, am devenit conștientă că e timpul meu și că nimeni nu mi-l dă înapoi. Am început să aleg conștient. Încă mai am zile neproductive, zile în care stau mai mult pe telefon. Însă mai ales în perioada asta de stat acasă reduc cât pot de mult screentime-ul pentru că simt că mă obosește inutil.

Dacă mă uit la fiecare pas mic pe care l-am făcut, pare prea puțin să conteze. Însă într-un an de analizat dependența de telefonul mobil și cum mă face asta să mă simt am ajuns să petrec 3,5 ore pe telefon, în medie (de la media de 7 ore cât aveam la început de 2019). Asta înseamnă că am câștigat aproximativ 53 de zile pe an în care pot face orice altceva. Și nu am de gând să mă opresc aici.

Vreau să revin cu un articol pe modelul primului pe care l-am scris, cu tips&tricks, însă până atunci mai am ceva de adăugat: nu e o rețetă, ci un proces. Pentru fiecare va fi diferit. Și nici măcar nu trebuie să faci ceva în sensul ăsta.

Dar dacă crezi că ți-ar fi mai bine dacă ți-ai controla dependența asta, începe prin a monitoriza lucrurile. În final, cine nu are nevoie de mai mult timp pentru citit, un hobby nou sau pur și simplu stat cu gândurile lui? Iar partea cea mai faină e că poți începe de azi.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

2 comentarii

Cum să petreci mai puțin timp online. Lucruri pe care le poți aplica de azi 30 martie 2020 - 9:55

[…] trecute v-am spus povestea lungă a dependenței mele de telefonul mobil. Astăzi, m-am gândit să revin cu un update la articolul cu tips&tricks pentru digital detox […]

răspunde
Razvan 22 martie 2020 - 3:53

La munca vorbesc la telefon cred ca 4-5 ore pe zi, dar in rest nu il folosesc prea des… E buna metoda adoptata de tine, cred ca mereu schimbarile progresive sunt mai bune decat cele “dintr-o data”.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe