Acasă Cărți dragi Dresoarea – cum am descoperit-o pe Cristina Nemerovschi

Dresoarea – cum am descoperit-o pe Cristina Nemerovschi

de andreeachiuaru
3 comentarii

Cristina Nemerovschi este una dintre cele mai controversate nume ale literaturii române contemporane. Un nume care, să vă spun sincer, m-a intrigat suficient de tare încât să-mi pun, încă de acum câțiva ani, o carte scrisă de ea pe listă. Așa se face că am urmărit-o din umbră și, de fiecare dată când am avut ocazia, i-am răsfoit cărțile.

Cumva, însă, până la Dresoarea, nu am găsit nicio carte care să mă atragă în acest fel. S-a întâmplat într-o seară, când ajunsesem într-o librărie fizică. Cred că era pe la finalul anului trecut, dacă-mi aduc bine aminte. Dar, așa cum se întâmplă cu multe cărți, am amânat-o până ce prietenii de la Cartepedia mi-au făcut cadou luna trecută.

Să vă spun sincer, am ales Dresoarea tocmai pentru că mi s-a părut una dintre cărțile mai „cuminți” scrise de Nemerovschi. Iar dacă-mi urmăriți activitatea literară, știți bine că nu mă dau pe spate cărțile cu subiect controversat.

Cine este Dresoarea?

Dresoarea este povestea Lidiei, o dresoare care lucrează la un circ din București și care este bântuită de un trecut sumbru. Crescută într-un sat din Ucraina, Ludmila (devenită ulterior Lidia) se angajează la circ ca urmare a unei pasiuni din copilărie. Așa ajunge o dresoare reputată și una dintre principalele atracții ale circului.

Autoarea țese, încă de la început, o intrigă promițătoare. Începând cu profeția unei bătrâne ghicitoare și până la întrebarea care se repetă obsesiv pe parcursul lecturii – Ludmila, unde ai fost între 15 și 16 ani? 

Viața Ludmilei s-a schimbat radical la 15 ani, atunci când a decis să-și lase copilăria în urmă. Și se va schimba din nou, la 30 de ani, așa cum profețește, încă de la începutul cărții bătrână ghicitoare. Dar cum?

Mi-a plăcut sau nu Dresoarea?

E greu de spus dacă mi-a plăcut sau nu. De fapt, să vă spun sincer, nu mi-e tare clar. Am avut parte de aspecte care m-au încântat, dar și de aspecte care m-au dezamăgit. Iar proporția este, cumva, egală.

Să vă povestesc mai întâi despre scriitură. N-aș zice că autoarea n-are un stil propriu sau că nu reușește să contureze suficiente detalii. De fapt, are chiar acel ceva care te face să te întrebi ce urmează. Iar flashback-urile sunt dozate la fix.

În ceea ce privește construcția propriu zisă a romanului, cred că aici am taxat cel mai tare cartea. Asta pentru că, uneori m-am simțit agasată de anumite detalii repetate obsesiv, precum și de tărăgănarea unor anumite acțiuni. Nu într-atât încât să mă facă să abandonez lectura, însă, undeva pe la jumătate, parcă mi-am dorit suspect de mult să fac lucrul ăsta.

Dresoarea – un thriller psihologic captivant?

De fapt, lectura cărții Dresoarea a arătat cam așa: începutul mi s-a părut bun, pe la jumătate mi-am pierdut parțial interesul, iar finalul a salvat destul de mult situația. Cu toate că, dacă m-aș fi luat după descrierea cărții, care promite un thriller psihologic, aș fi fost mult mai dezamăgită de atât.

Altfel zis, nu mi-a plăcut atât misterul din jurul poveștii Dresoarei, cât faptul că am citit-o ușor, iar povestea m-a intrigat suficient de mult.

Mi s-a părut o carte oricum, dar numai cu un subiect facil, nu. Pentru că vorbește despre abuz, dar și despre problemele psihice. Iar destinul Ludmilei este ilustrarea răului pe care îl pot face niște părinți iresponsabili.

Căci, dacă aș încerca să răspund doar la întrebarea a fost sau nu Dresoarea un thriller psihologic cu adevărat bun? – răspunsul este nu. Pentru că m-aș putea gândi la cel puțin alte zece romane pe care le-aș putea da drept exemplu pentru răsturnări de situație, conflict sau dozarea acțiunii.

Aș mai citi ceva scris de Cristina Nemerovski? Cu siguranță!

Dacă v-am făcut curioși, găsiți cartea la prietenii de la Cartepedia 🙂

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

3 comentarii

5 cărți de la Herg Benet pe care le-am citit și mi-au plăcut | Blog de idei 6 august 2019 - 20:34

[…] integral, Cristina m-a convins doar cu Dresoarea. Am scris despre ea pe blog la un moment dat (articol aici). Nu exclud să mai citesc ceva de Cristina Nemervoschi, însă momentan nu m-am simțit atrasă de […]

răspunde
ancasicartile 13 mai 2018 - 6:42

Tare mult mi-a plăcut! A fost prima mea întâlnire cu autoarea.

răspunde
andreeachiuaru 19 mai 2018 - 13:53

Mă bucur că ți-a plăcut, Anca. 🙂

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe