Acasă Cărți dragi 5 idei din Drive de Daniel Pink | Despre ce ne motivează cu adevărat

5 idei din Drive de Daniel Pink | Despre ce ne motivează cu adevărat

de andreeachiuaru
0 comentariu

Am primit Drive din partea editurii Publica acum un an și-un pic. Pe atunci mă obișnuiam cu rolul de manager al unei echipe mici și voiam să înțeleg cum pot motiva oamenii. Un an mai târziu am citit-o și lectura mi-a explicat de ce am plecat eu de fapt din piața de carte din România deși aveam un salariu de care eram mulțumită. Dacă ești interesat de carte sau de cum funcționează motivația în general, citește mai jos câteva idei extrase de mine din Drive.

Banii nu sunt cheia motivației în orice context

Dacă te-ai trezit spunând „știam asta” pentru că ai avut deja experiențe care ți-au confirmat-o, probabil o să simți, la fel ca mine, că Drive nu-ți va aduce nimic nou. Hold a sec, though. Deși pentru mine Drive a fost o carte care doar mi-a confirmat ceva ce știam, a pus lucrurile într-un context și asta mi-a plăcut.

Revenind la bani și cât (nu) ne motivează ei de fapt. Acum nouă ni se pare firesc să nu alegem angajatorul care plătește cel mai bine, ci pe cel care are un salariu decent, dar oferă și alte beneficii. Beneficii precum un mediu de lucru în care ne putem dezvolta, putem implementa soluții proprii, ne putem organiza și găsim înțelegere. Însă în 1969 când s-a făcut primul experiment pe tema asta (nu intru în detalii, îl veți găsi în carte dacă vă atrage subiectul), Edward Deci, primul cercetător care a menționat asta, a fost puțin luat în râs.

Ideea pe care a încercat el s-o enunțe atunci a fost următoarea: „oamenii manifestă o tendință inerentă de a căuta noutatea și provocările, de a-și crește și exersa abilitățile, de a explora, de a învăța.

Modelul dacă-atunci nu mai funcționează în secolul XXI

Dacă accepți să lucrezi în weekend de data asta, atunci îți vei putea lua liber o zi în timpul săptămânii”. Îți sună cunoscut? Mie mi-au zis-o niște potențiali angajatori (pe care i-am refuzat), chiar de la interviu. Pe termen scurt, o recompensă (bani, o zi liberă, aprecierea șefului) pot trezi motivația. Însă pe termen lung schema asta nu va ține. Depinde de fiecare om cât o poate duce așa, dacă mă întrebați pe mine.

Oricât de SF ar părea, în secolele XIX și XX se credea că acesta e modelul absolut de a motiva oamenii. Poate pentru unii încă e. Dar majoritatea avem astăzi nevoie de mai mult. Cam asta e și premisa cărții Drive, apropo.

Recompensele pot face rău – ideea pe care Drive o explică foarte bine

Revin la exemplul de mai sus: șeful tău îți zice că, dacă accepți să lucrezi în weekend, îți vei putea lua o zi liberă vinerea următoare, să zicem. Se ține de cuvânt. Două săptămâni mai târziu te roagă să lucrezi doar două ore în weekend (să ții locul unui coleg, de exemplu), dar nu aduce vorba despre o recompensă. Dacă vei lucra acele două ore și la final vei vedea că nu ai primit nimic, probabil deja se va crea o fisură. Dacă, în schimb, ziua liberă nu ar fi fost adusă în discuție la început ca o opțiune, probabil că nu te-ar fi deranjat așa de tare să ții locul unui coleg doar două ore, nu?

Motivele pentru care Daniel Pink sugerează că recompensele pot face rău sunt următoarele:

  • pot distruge motivația intrinsecă
  • pot diminua performanța
  • pot distruge creativitatea
  • pot elimina comportamentele pozitive
  • pot încuraja soluțiile rapide și comportamentul imoral
  • pot crea dependență
  • pot soluționa gândirea pe termen scurt

o povestioară despre motivație dintr-o firmă în care am lucrat

Un sistem creat doar pe premisa dacă-atunci face, în general, mai mult rău decât bine.

Îți dau un exemplu concret dintr-o firmă în care am lucrat. Pentru că managerul voia să creeze o legătură între angajații de la birouri și cei care efectuau sarcini operaționale a propus ca, la finalul fiecărei luni, să fie votat un coleg (cel care-și ajută colegii, e amabil etc.) și să primească un bonus în lei de 100 de lei și un premiu (uneori era o carte, alteori bilete la film).

Nu, nu a dat rezultate, dacă vă întrebați. Iar explicația a fost simplă: cei de la birouri au fost mai atenți și mai drăguți cu proprii colegi (nu era vorba de premiu, să ne înțelegem, ci de bucuria de a fi votat drept cel mai cool coleg). Cei din departamentul operațional au fost drăguți cu colegii cu care petreceau cel mai mult timp (deci care aveau cele mai mari șanse să-i voteze). S-a rezolvat problema neînțelegirilor birou-operațional? Nu, cât am asistat eu. Ba mai mult, pentru că în birouri erau mult mai puțini oameni decât în departamentul operațional, oricât de amabil ai fi fost cu colegii, nu aveai șansa să fii votat pentru că interacționai de cel mult 10 ori într-o săptămână.

Despre teoria autodeterminării

Dacă nu banii ne motivează atunci ce anume o face? Teoria autodeterminării spune că noi, oamenii, avem trei nevoi psihologice înnăscute: competența, autonomia și interconectarea. Când aceste nevoi ne sunt satisfăcute, suntem motivați, productivi și fericiți. Când nu sunt satisfăcute, motivația noastră dispare. Și o dată cu ea și fericirea.

Despre tipul I și tipul X – de ce nu toți funcționăm după acest model

Daniel Pink spune că, în ciuda argumentelor, nu toți funcționăm după acest model. El face diferența între Tipul I și Tipul X. O să-ți explic pe scurt (pentru că el dedică câteva capitole acestor diferențe).

Tipul I este acel tip de persoană care funcționează perfect pe schema „dacă-atunci”. Muncește pentru salariul de la final de lună. Nu o deranjează să lucreze în plus dacă este există o recompensă imediată și suficientă. Nu-și pune foarte mult întrebări despre rolul pe care îl are în organizație. De regulă îi place să execute și o face fără probleme.

Tipul X este acel tip de persoană despre care s-a scris Drive. Eu m-am regăsit enorm în descriere. Dovada fiind demisia mea din piața de carte pentru că nu mai eram pe aceeași lungime de undă cu angajatorii mei. Noi suntem persoanele care avem nevoie de ceva mai mult decât salariul de la final de lună ca să fim motivate. Facem muncă neplătită și ne oferim expertiza fără să așteptăm plata în bani dacă asta ne aduce satisfacție prin faptul că am ajutat.

A fost partea mea favorită din carte pentru că am simțit că mi-a explicat foarte bine de ce ofer tips&tricks pe instagram despre social media, fotografii etc. De ce scriu pe blog. De ce am pornit seria de live sessions.

Cui îi recomand să citească Drive?

Ca să rezum impresia mea despre carte, mie nu pot spune că mi-a adus neapărat ceva nou. A punctat anumite aspecte pe care le știam deja și a oferit, pe alocuri, puțin context pentru decizii pe care le-am luat de-a lungul timpului. Eu nu mă împac așa bine cu aceste one-idea book (cărți în care este dezbătută pe larg o singură idee). Este și motivul pentru care nu m-a dat pe spate nici Începe cu de ce a lui Simon Sinek.

Cu toate acestea, dacă ar fi să recomand cuiva Drive, atunci aș recomanda-o:

  • celor care au obținut de curând funcții de management și se întreabă cum funcționează motivația
  • celor care sunt manageri de ceva ani, dar vor să facă o schimbare și nu știu de unde să pornească
  • celor care încă se străduiesc să înțeleagă de unde le vine motivația

Nu e o carte care vine cu revelații, dar e o carte ușor de parcurs care punctează idei interesante.


Cărțile lui Daniel Pink sunt traduse la Editura Publica. Găsești Drive pe site-ul editurii, pe libris.ro, pe elefant.ro și la cărturești online. Dacă preferi varianta în engleză, vezi books-express și okianDacă plasezi o comandă pornind de la oricare dintre link-urile furnizate în articol, un procent de 6-10% din totalul comenzii îmi va fi trimis mie prin sistemul de marketing afiliat. Tu nu plătești nimic în plus. E ca și cum mi-ai face cinste cu o cafea pentru conținutul pe care îl public pe blog și pe social media.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe