Acasă Cărți dragi Eleanor Oliphant se simte excelent

Eleanor Oliphant se simte excelent

de andreeachiuaru
6 comentarii

Eleanor Oliphant se simte excelent mi s-a părut, la un moment dat, cartea despre care vorbea toată lumea. Cumva, în mintea mea, s-a făcut o asociere nu neapărat fericită: mi-am imaginat-o ca pe un fel de variantă feminină a simpaticului Ove. Nimic mai greșit. Însă să compar cartea asta cu „Un bărbat pe nume Ove” ar înseamnă să o descriu exclusiv în calificative foarte slabe. Ceea ce nu e în totalitate adevărat.

Mi-a plăcut sau nu Eleanor Oliphant se simte excelent?

Mbine… recunosc! Am vrut să scriu o recenzie negativă! Apoi i-am povestit cuiva despre carte asta. Chiar am mizat pe ce nu mi-a plăcut mie, deși obișnuiesc să văd dincolo de lucrurile negative. Fac asta de fiecare dată când vorbesc despre cărți pentru că mi se întâmplă des să aplic pe pielea mea treaba cu „gusturile literare sunt tare diferite”. N-am zis că nu se discută. Pentru că eu ador să disec lucrurile și să aflu ce i-a plăcut unui om la o carte. Sau, dimpotrivă, ce nu i-a plăcut.

Dar să revin la recenzie…

Eleanor Oliphant e o femeie de 30 de ani a cărei viață poate fi descrisă simplu printr-un singur cuvânt: rutină. Cu obiceiuri bune și proaste, zilele lui Eleanor par toate identice. Cu un job la care merge doar pentru că a devenit de mult o obișnuință, o singurătate neîntreruptă nici măcar de existența vreunui patruped blănos, multă voctcă în fiecare weekend și conversațiile cu Mami, săptămânile lui Eleanor Oliphant sunt toate la fel.

Lucrurile încep să se schimbe încet încet când în peisaj apare Raymond, programator la firma la care Eleanor lucrează. Nu, nu-i vorba de o poveste de dragoste aici, ci de o prietenie cât se poate de inocentă. Asta până ce Eleanor și Raymond salvează de la moarte un bătrân simpatic care le devine prieten.

Până aici, plot-ul pare unul al unui film simpatic de weekend.

Asta nu e tot

Într-un plan secund, autoarea îți oferă indicii cu privire la motivele pentru care Eleanor Oliphant a ajuns în felul acesta. E planul în care se nasc întrebări. Cine este Mami și unde se află? De ce are Eleanor acele cicatrici oribile? Ce s-a întâmplat de fapt în copilăria ei?

Răspunsuri pe care însăși Eleanor pare să le caute. Nu în interior, așa cum ar fi normal și firesc, ci în exterior. Așa începe să se comporte fix ca o adolescentă ai cărei hormoni au luat-o razna (sorry for that!) și se îndrăgostește de solistul unei trupe rock pe care ajunge să-l stalkerească. În paralel, încearcă din răsputeri să devină o femeie potrivită pentru solistul în cauză și se supune unui număr mare de schimbări, cheltuindu-și salariul la cumpărături de haine și pe schimbări fizice.

Un personaj prea puțin convingător

Și ăsta e, de fapt, motivul pentru care nu mi-a plăcut mie „Eleanor Oliphant se simte excelent”. Personajul ăsta e oricum vreți, numai nu convingător. Și nici nu mi s-a părut că cineva s-ar putea regăsi. Mi s-a părut că tot ceea ce i se întâmplă ei are o aură prea de film. De la intriga care pentru mine a fost cusută cu ață albă și până la finalul care parcă țese o poveste în ultimele 10 pagini. Și asta doar pentru că cititorul își vrea răspunsurile.

Altfel spus, cred că lucrul care m-a deranjat cel mai tare pe mine și care m-a făcut să simt că am pierdut timpul citind cartea asta a fost faptul că acțiunea nu e dozată corespunzător. Însă, privind în ansamblu și rezumând acțiunea (nu o să fac asta pentru că nu vreau să vă dau spoilere), nu e deloc o carte rea.

Și da, s-ar putea să te oprești după ce ai terminat cartea și să-ți pui niște întrebări.

Doar că nu a fost pentru mine.

Dacă Eleanor Oliphant se simte excelent pare genul vostru de lectură, să știți că e de găsit la Libris.ro. Iar dacă nu vă atrage sau recenzia mea v-a schimbat planurile de lectură, să știți că puteți alege dintre alte mii de titluri de belestristică. Pentru inspirați, aruncați un ochi și pe Top vânzări.

P.S: dacă ai citit deja Eleanor Oliphant se simte excelent și ți-a plăcut îți recomand și Eu și totuși alta.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

6 comentarii

Lavinia Ungureanu 16 aprilie 2020 - 19:20

Citesc recenzia ta și mă bucur că nu sunt singura căreia i s-a părut că Eleanor nu e un personaj convingător. Am încercat jumătate de carte, am tras de mine spunându-mi că trebuie să fie ceva, undeva, poate, care să mă facă să-mi doresc să știu ce se întâmplă mai departe. Dar nu am putut să o continui, tocmai pentru că mi s-a părut, așa cum ai zis și tu, cusută cu ață albă.

răspunde
Shop my library - despre târgul de carte cu discount de pe 11 noiembrie 8 noiembrie 2018 - 21:26

[…] Eleanor Oliphant se simte excelent e doar un exemplu. […]

răspunde
Dana 25 octombrie 2018 - 13:08

Mie mi s-a părut foarte înduioșătoare și veridică povestea lui Eleanor. Da, lucrurile au fost un pic pe repede-înainte, dar, per total, transmite un mesaj puternic. Sunt atât de mulți oameni printre noi care suferă de depresie, care trec prin suferințe inimaginabile și încearcă cu disperare să pară că duc o viață normală. Apoi, subliniază și importanța mersului la psiholog pentru a trece peste traumele din trecut. Ambalajul este un pic cam optimist și hollywoodian, dar, mie mi se pare că accentul se pune foarte mult pe psihologia personajului, pe mecanismele ei de apărare, pe puterea dragostei și a prieteniei.
Eu așa o dezamăgire am trăit cu Unde ai dispărut, Bernadette? pe care multă lume le aseamănă. Bernadette mi s-a părut dezlânată, lipsită de emoție.

răspunde
andreeachiuaru 29 octombrie 2018 - 10:58

Am citit recenzia ta si am vazut ca ti-a placut. Cred ca eu am avut asteptari putin cam prea mari. De Bernadette nu m-a apropiat, am tinut minte feedback-ul pe care mi l-ai dat inca de cand ne-am vazut 🙂

răspunde
Ioana 25 octombrie 2018 - 12:29

Ai pus punctul pe i cand ai zis acolo ca “o poveste este facuta in ultimele 10 pagini pentru ca cititorul isi vrea raspunsul”. Doamne, de cate ori n-am gasit chestia asta… Parca tragi atat de mult sa ajungi la un punct culminant si nu-ti place cand primesti un deznodamant grabit.

Nu stiam nimic despre cartea asta, desi am mai vazut-o si eu prin online 🙂

răspunde
andreeachiuaru 29 octombrie 2018 - 10:58

Ah, clar nu e singura. Si urasc tare mult asta la carti. Dar nu tuturor le-a dat impresia asta, deci poate nu e asa rea, dupa cum spuneam.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe