5 idei despre esențialism – disciplina de a urmări mai puțin zi de zi

by andreeachiuaru

Ce înseamnă esențialism? Pe scurt, este o filosofie de viață care se referă la un mod de a gândi și a acționa spre a urmări mai puțin. Este o modalitate de a exploata la maximum resursele de care dispui spre a face nu mai multe lucruri, ci lucruri mai bune și care contează cu adevărat.

Din punctul meu de vedere, poți vorbi cu adevărat despre esențialism atunci când ajungi în acel punct al vieții în care reușești să alegi doar lucrurile cu adevărat importante. E ușor de spus, dar greu de pus în practică. Și tocmai de asta mi-a plăcut cartea lui Greg McKeown, tradusă în română la Editura Act și Politon.

Pentru că „Esențialismul” este o carte mai degrabă practică decât una teoretică (și, trebuie să vă spun, am iubit asta) am scos câteva idei pe care le prezint mai jos. Totodată, lectura acestei cărți m-a făcut să-mi doresc să scriu mai des, așa că #ideidincarti va deveni o rubrica a blogului meu de idei de acum înainte.

5 idei despre esențialism de la Greg McKeown

Am citit Esențialismul cu un creion în mână și am subliniat mult. Mai jos sunt doar câteva dintre ideile despre esențialism pe care eu una îmi doresc să le țin minte. Și cred că e și o bună metodă de a vă familiariza cu acest concept. Și a ști dacă vi se potrivește cartea, desigur.

Canalizează-ți energia într-o singura direcție

Fiecare om are o cantitate limitată de energie; depinde de el dacă o răspândește în mai multe direcții sau o canalizează într-o singură direcție. E una dintre primele idei dezbătute în carte. Adevărul legat de a deveni mai productivi nu este că, prin anumite metode, vom avea mai multă energie de investit. Energia rămâne aceeași, însă direcția sau direcțiile se schimbă. Te poți concentra pe a face mai multe lucruri doar pentru a le bifa sau pe a face un lucru în cel mai bun mod. Iar asta e 100% o alegere proprie. Nu există căi greșite. Există căi esențialiste și căi neesențialiste.

Dacă nu-ți stabilești tu prioritățile, altcineva o va face

Aici este o discuție care nu se referă doar la task-uri de la job sau la sarcini care vin de la șeful direct. Este despre toate lucrurile pe care ajungem să le facem atunci când nu știm să spunem nu. E despre a pune continuu în balanță cât de multe resurse consumi într-un proiect doar pentru că nu știi cum să refuzi. Pentru că, în cele mai multe cazuri, nu e despre a alege între a și b. Este despre a muta task-ul pe mai târziu pentru că un coleg te-a rugat să-l ajuți să rezolve task-ul b. Poate că n-ar învăța să devenim mai egoiști ca să ne stabilim noi prioritățile, nu cei din jurul nostru.

Cum să aplici regula celor 90 de procente

Probabil că nu vă sună total străin povestea cu împărțirea după regula 80-20. Regula celor 90 de procente spune să notezi mental fiecare activitate pe care trebuie să o îndeplinești cu o notă de la 0 la 100. Ulterior, dacă nota stabilită este oriunde sub 90, redu automat la 0 propunerea, de parcă nu ar fi importantă. Ok, nu funcționează în toate aspectele zilei, dar eu am testat-o în câteva zile după următoarea logică: dacă un task de pe lista de to do a fost într-o zi oriunde sub 90 l-am mutat automat pentru o zi ulterioară pentru a nu mă stresa inutil că nu-l am gata la timp.

P.S: nu te supăra dacă nu-ți iese din prima. E clar o deprindere care se formează în timp. Și, privind în realitatea unei zile de birou, eu, cel puțin, nu-mi permit încă să resping automat orice task a cărui importanța este oriunde sub 90 de procente. Însă regula în sine e interesantă și poate fi aplicată atunci când nu știi cum să prioritizezi și toate par importante.

Dacă nu e un da clar, atunci e un nu clar. – Greg McKeown

Cum să faci distincția între lucruri importante și lucruri pe care le deții deja

Esențialismul aplicat dincolo de granițele vieții profesionale înseamnă să te limitezi mai puțin. Tot din carte am aflat o idee care m-a făcut să exclam: da, așa e! Există numeroase studii care arată că, atunci când deținem deja un lucru, suntem tentați să-l considerăm mai valoros decât este deja. Cu alte cuvinte, dacă avem o cană și suntem rugați să oferim un preț pentru a o vinde, vom spune un preț mai mare decât prețul minim pe care l-am plăti ca să o cumpărăm chiar în acest moment dintr-un magazin.

Suntem obișnuiți să deținem multe lucruri. Avem șifoniere pline cu haine pe care nu le purtăm. Colecționăm cărți. Plătim abonamente pentru servicii pe care nu le folosim. Avem mai mult mobilier decât ne este necesar. Exercițiul propus în carte este să-ți imaginezi viața ta ca un șifonier, înaintea unei clasice curățenii de primăvară și să privești fiecare aspect cu un ochi critic. Dacă nu ai avea job-ul pe care-l ai cât ai fi dispus să sacrifici pentru el? Nu prea mult? Atunci de ce renunți la viața de familie pentru un job care, în teorie, nu este ceea ce-ți dorești în mod clar de la viață?

Recunosc, a fost una dintre cele mai mind-blowing idei din carte și m-a pus serios pe gânduri.

A fi cu adevărat ocupat vs. a „bifa” task-uri

Imediat ce am citit despre asta am simțit nevoia să vorbesc cu voi pe instagram și să vă întreb. Eram curioasă să știu ce credeți voi. Într-o zi în care ai făcut multe lucruri ai fost productiv sau doar ocupat? A fost ideea despre esențialism care a acționat pentru mine ca un duș cu apă rece. Dincolo de prioritizare și creșterea productivității, am început să trec prin filtrul importanței tot ceea ce fac într-o zi.

Există mulți oameni de business de succes care îți spun să începi întotdeauna cu ce e mai greu. Cel mai important task al zilei nu este cel care-ți ia cel mai mult timp. Este cel de care te temi cel mai mult. E task-ul pe care-l lași uneori spre final de zi și îl muți pe ziua următoare. E telefonul pe care ți-e incomod să-l dai. Sau propunerea aceea de buget pe care nu ești sigur. E task-ul care înseamnă asumarea unui risc sau ieșirea din zona ta de confort. E task-ul pe care, dacă-l rezolvi, va valora mai mult decât toate celelalte task-uri mici care te-au ținut ocupat toată ziua.

Eu, recunosc, mă tem uneori de deciziile mari așa că mă mențin ocupată. Am zile în care „rezolv” multe, însă nu fac cu adevărat nimic despre care să-mi amintesc peste o săptămână. Firește, așa cum ziceam mai sus, eu nu cred că mă aflu într-o poziție în care să spun nu atât de des pe cât mi-aș dori. Însă ideea rămâne și vreau să mă întreb mai des. Când sunt cu adevărat productivă și când sunt doar ocupată?

Ți-au plăcut ideile extrase de mine din carte? Vezi și:

Dă play și la acest video în care sunt dezbătute și alte concepte pe scurt.

Cartea ți-o recomand cu drag dacă ești interesat de creșterea productivității și dezvoltare personală și profesională.

Verifică disponibilitatea și prețul cărții: Act & Politon (ediția tipărită) | Libris (audiobook) | Elefant (ediția tipărită) | Books Express (ediția în engleză)

Arată-le și prietenilor:
4 comments
2

S-ar putea să-ți placă și:

4 comments

5 cărți de non-ficțiune pe care le recomand chiar dacă nu ești fan al genului 30 octombrie 2019 - 11:03

[…] Despre idei din carte și ce am învățat eu concret poți citi aici. […]

Reply
Cărți citite de la început de 2019 și până acum și recomandări 7 august 2019 - 20:04

[…] Esențialismul – una dintre cele mai bune cărți citite anul acesta. O recomand cu drag dacă ești interesat de creșterea productivității și dezvoltare personală și profesională. Iar dacă ești, cred că ar trebui să citești și articolul scris în urma lecturii (click pe titlul cărții). […]

Reply
Top cărți citite în prima jumătate a lui 2019 | Blog de idei 5 iulie 2019 - 20:30

[…] Esențialismul vorbește despre cum să faci ce trebuie, să înveți să prioritizezi, să alegi doar lucrurile importante. E, dacă vreți, adaptarea curentului minimalism din home&deco la propria viață. Lectura cărții a venit cu multe întrebări pentru mine. M-a făcut să pun sub semnul întrebării ce cred despre productivitate, relația dintre muncă și timp liber, adicția față de rețelele sociale și tehnologie. Mai multe despre alegerile pe care mi le-a inspirat am scris în articolul despre esențialism. […]

Reply
Se poate și fără stres la birou. Despre „It doesn't have to be crazy at work” 29 iunie 2019 - 11:35

[…] am citit prima dată ideea asta în Esențialismul, e ca și cum mi-aș fi dat un reset. Timp de două săptămâni încă m-am întrebat după […]

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe