Acasă Oameni care mă inspiră [interviu + concurs] Despre un concurs de manuscrise chic care te poftește să iei loc pe scena literaturii

[interviu + concurs] Despre un concurs de manuscrise chic care te poftește să iei loc pe scena literaturii

de andreeachiuaru
21 comentarii

Pe Cristina o știu de câțiva ani buni. E ilustratorul meu preferat. Totodată, ea singura alături de care lucrez de tot atâta timp. Printre alte logo-uri și afișe, ea e mâna iscusită din spatele coperții romanului meu de debut – Cronica unei despărțiri. Altfel, o urmăresc mereu pe facebook și instagram și trag cu ochiul să văd ce pistruiate mai desenează.

Tot pe facebook am aflat și despre concursul de manuscrise „Ia LOC” de al cărui concept m-am îndrăgostit instant. Pe scurt. Pe scurt, e vorba despre o invitație de a lua loc pe scena literaturii universale alături de alți mari scriitori. Pe larg, în interviul de mai jos.

Așa se face că am pus la cale de un concurs, dar și de un interviu tare interesant. Musai de citit pentru oricine are un manuscris ascuns în fundul sertarului.

Cine sunteți voi?

Suntem o echipă de filologi, recenzori și artiști. Suntem toți îndrăgostiți de literatură, în special de cărțile ilustrate și ne-am gândit să lansăm un concurs pe tema aceasta. Oferim unor scriitori extrem de talentați, 6 premii constând în reduceri de până la jumătate pentru ilustrația de carte, iar câștigătorul locului I beneficiază de ilustrații gratuite pentru întreaga carte.

Povestește-mi mai mult despre proiect și cum v-a venit ideea?

Proiectul s-a dovedit a fi puțin mai complex și mai greu de gestionat decât ne-am imaginat pentru că așa se întâmplă când lucrezi cu resurse umane și de timp limitate. Dar rezultatele sunt foarte satisfăcătoare. Ne scriu oameni care ne felicită pentru inițiativă pentru că, în felul ăsta, sunt motivați și se mobilizează și ei să își finalizeze cartea.

Alții care mărturisesc că feedback-ul oferit de noi e extrem de util, pertinent, profesionist și sincer. Ba chiar că le-am schimbat viața și i-am redirecționat (stilistic) pentru că prietenii lor nu vor să îi supere și nu le spun adevărul legat de textul lor. Alții preiau mai cu reticență feedback-urile negative sau micile observații. E incredibil cum o decizie personală măruntă poate afecta și influența atâția oameni. Făcându-ți ție o bucurie, îi bucuri și pe alții.

 

E incredibil cum o decizie personală măruntă poate afecta și influența atâția oameni. Făcându-ți ție o bucurie, îi bucuri și pe alții.

E deci „ia LOC” născut din puterea exemplului personal și din dorința de schimbare?

Cu siguranță! Totul a început cu o promisiune pe care mi-au făcut-o anul trecut: aceea de a mă întoarce la grafica editorială și la prima mea dragoste: ilustrația de carte.

Și ca să încep cu începutul începutului…

Eram la școală, în ultimul an de Tehnici de Pictură, prin 2013, și mă plictisisem teribil de portretele clasice și natura statică pe care le tot pictasem de ani de zile. Și la un moment dat, când m-a întrebat proful: ce obiectiv mi-am propus pentru anul acela, mi-am spus:

Vreau ca până la sfârșitul anului să fiu în stare să-mi fac singură ilustrația pentru carte. Vreau ceva nou, fresh, de actualitate! M-am săturat de busturi și flori!

Și am terminat anul, mi-am terminat cartea. Am terminat și ilustrațiile pentru carte. Am făcut apoi grafica pentru mai multe cărți pentru copii și literatură motivațională.

Dar, în timp, pentru că ambiția mea era să semnez cât mai multe contracte prestigioase, am intrat în zona ilustrației promoționale, comerciale, branding și advertising. Am primit tot felul de propuneri valoroase și am avut colaborări cu firme mari din țară. În timp, asta a dat extrem de bine la CV, dar nu la fel de bine la suflet. Nu pentru că nu pusesem suflet în ceea ce am făcut pentru ei. Am pus. De asta m-au căutat și mai lucrăm împreună și azi.

Doar că am uitat de dragostea mea cea dintâi. Pentru că, practic, ilustrația de carte a fost motivul principal pentru care am intrat pe nișa asta. Și ajunsesem să spun prea mult din poveștile altora și prea puțin din povestea pe care o pregătisem eu pentru oameni.

Ilustrația de carte a fost motivul principal pentru care am intrat pe nișa asta. Și ajunsesem să spun prea mult din poveștile altora și prea puțin din povestea pe care o pregătisem eu pentru oameni.

Așa că anul ăsta am promis să mă dedic ilustrației de carte și am inițiat proiectul ăsta, alături de niște oameni minunați și super talentați.

De unde numele „ia LOC!”?

Titlul a apărut în urma unui brainstorming, gândindu-ne cum să îmbrăcăm povestea asta într-un mod cât mai carismatic. Și ne-au venit în minte 8 personaje: Jane Eyre, Alice, Albă ca Zăpada, Scufița Roșie, Dracula, Cenușăreasa, Sherlock Holmes și Greuceanu – fiecare așezat pe câte un scaun reprezentativ. De acolo și mesajul „ia LOC!”  (ocupă un loc de cinste în literatură/arta povestirii!)

Care sunt criteriile de jurizare?

Concursul este destul de permisiv din punctul de vedere al formei textelor acceptate. Primim: roman, poezie, proză scurtă, nuvele, jurnal de memorii, jurnal de călătorii, epigrame, teatru, anecdote, povești pentru copii etc.

E devărat, majoritatea candidaților ne-au trimis cărți pentru copii, pentru că percepția generală este că doar acest tip de literatură se pretează să fie ilustrată. Dar nu este așa!

Am avut bucuria de a primi și materiale foarte interesante. O Antologie de cântece – cu versuri ce urmează sa fie ilustrate. O compilație de exerciții stilistice creative sub forma unor texte foarte jucăușe și amuzante, care deși sunt pentru adulți, pot fi dublate de niște ilustrații fantastice.

Așadar, legat de jurizare, partea la care suntem selectivi și chiar capricioși nu ține de formă, ci de stil.

Căutăm texte profunde ca și mesaj, dar cu un aer fresh, modern. E foarte importantă componenta educativă, dar nu moralizatoare, ne dorim texte cu impact social. Vrem să schimbăm ceva în cititor, să-l facem mai bun. Dar și să ne simțim inspirați și motivați să ilustrăm aceste cărți!

Un element vital este umorul.

Lucrările pot să aparțină unor scriitori deja consacrați sau de debut. Pregătirea, studiile, CV-ul și portofoliul autorului nu ne interesează. De-a lungul timpului, am citit texte catastrofale scrise de oameni avizați și cărți excepționale scrise de amatori.

Vrem oameni cu inteligență, viziune, aspirații, umor și inimă.

Cine va realiza ilustrațiile?

Eu mă ocup de toată partea vizuală a proiectului: Afișe, ilustrații promoționale, personaje, întregul concept grafic, și în cele din urmă, de ilustrațiile de carte ale câștigătorilor.

V-ați gândit să colaborați cu o editură, pentru a duce mai departe visul câștigătorilor – de a lua un loc în literatură?

Da, ne-am gândit să colaborăm cu câteva edituri: din Cluj, București și Iași. Asta în funcție de nevoile autorului și de dorințele sale de publicare.

Dar treaba noastră ține de jurizare, recenzare, ilustrare și este mai mult creativă, decât administrativă. Astfel că, legat de edituri putem oferi niște direcții deja stabilite de noi, dar suntem deschiși, de asemenea, unor noi propuneri.

Practic, noi putem oferi autorilor sugestii de tipar: edituri, tipografii etc., dar nu ne ocupăm de publicarea în sine. Ne rezumăm la partea de ilustrare text, dar și îndrumare și feedback legat de materialele scrise și furnizate de candidați.

Ce ar mai fi de reținut este faptul că, prin proiectul ăsta, ne-am propus să educăm un pic publicul legat de ceea ce înseamnă un text bun și o ilustrație valoroasă. De aceea, oferim feedback avizat gratuit celor care se înscriu în concurs (și sunt dornici să îl primească). Așadar, campania „ia LOC” este destul de amplă și ofertantă din punct de vedere educativ.

Ne dorim să educăm gustul și stilul autorilor și consumatorilor de literatură și ilustrație, dar mai ales, să promovăm valori noi, autentice și frumoase.

Și facem toate astea pentru că milităm, credem și trăim pentru povești, ca niște storytellări adevărați, ce suntem.

milităm, credem și trăim pentru povești, ca niște storytellări adevărați, ce suntem.

Pe Cristina o puteți urmări pe facebook, unde pune tips&tricks și informații despre concursul „ia LOC”. Sau pe instagram, pentru a vă bucura privirile cu pistruiatele de care vă ziceam mai sus.

 

Concurs pentru cititorii blogdeidei.ro – ia LOC pe canapea alături de personajul tău favorit

Pentru că eu cred că și cititorii merită să se bucure de ilustrațiile personalizate făcute de Cristina, am pus la cale un concurs împreună. Unul la care se pot înscrie chiar și cei care nu pot participa la „ia LOC”. Ce trebuie voi să faceți este să-mi spuneți în comentarii la acest articol alături de ce personaj din literatură ați vrea voi să luați loc pe o canapea și să povestiți mai multe la un ceai sau o cafea și de ce. Voi alege alături de Cristina cel mai inspirat (și creativ) răspuns și îl vom premia cu o ilustrație personalizată cu personajul menționat în comentarii.

! Nu trebuie să trimiteți un manuscris pentru a vă înscrie în concursul de pe blog; e de ajuns un comentariu la acest articol + share la articol 🙂

După ce lăsați comentariu, vă rog să distribuiți concursul pe profilul vostru de facebook, în mod public. În cazul în care vom alege un câștigător care nu va putea face dovada distribuirii concursului, acesta va fi descalificat în mod automat și vom desemna o rezervă.

P.S: ilustrația va fi predată în format digital, la o rezoluție mare, în format vectorial. Ilustrația va putea fi ulterior imprimată pe orice obiect (cană, tricou, agendă etc.) pentru uz personal sau în scop de promovare. Drepturile de autor îi revin Cristinei Mureșan-Toth. Comercializarea ilustrației sau o obiectelor ilustrate fără consimțământul autoarei va fi supusă legii drepturilor de autor și pedepsită ca atare.

Concursul se desfășoară în perioada 28 iulie – 11 august. 

 

Update: câștigătoarea concursului este Diana Adam

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

21 comentarii

Femei în știință. Am tras cu ochiul în carte și vă arăt și vouă 3 ilustrații din interior 20 septembrie 2018 - 9:40

[…] e că pentru mine nu e (doar) o carte pentru copii. Pentru că ador ilustrațiile, dovadă și concursul desfășurat acum puțin timp. Iar faptul că mă pune în față cu niște informații noi mă […]

răspunde
andreeachiuaru 12 august 2018 - 18:05

Mulțumim pentru toate comentariile voastre minunate! Am dezbătut cu Cristina (și vă asigur că a fost treabă tare grea să alegem o singură persoană). Alegerea noastră este Diana Adam. Felicitări, Diana! Te rugăm să ne scrii mie sau Cristinei un mesaj privat pe facebook sau să folosești formularul de contact din pagina blogului.

răspunde
Iuliana Cazan 10 august 2018 - 13:05

Am terminat de citit curând Casa de la Marginea Nopții de Catherine Banner, o carte absolut senzațională, care m-a impresionat și încântat peste măsură. Mi-ar plăcea să stau la povești cu Amedeo Esposito, tânărul medic ajuns în insula Catellamare care-și dorea teribil să aparțină unui loc și să-și întemeieze o familie. Amedeo este pasionat de poveștile pe care locuitorii insulei și nu numai i le depană, și este într-atât de fascinat de ideea de poveste, încât își notează pe îndelete fiecare cuvințel din fiecare relatare în carnețelul lui roșu, pe care în timpul lecturii, am tot încercat să mi-l imaginez. Faimosul carnețel roșu va ajunge să fie ținut în mâini și suflet de fiecare membru al familiei Esposito, în amintirea bunicului, tatălui, soțului, medicului, Amedeo Esposito.
Am bea limoncello pe terasra barului Casa de la Marginea Nopții, vântul cu miresme de bougainvillea ne-ar alinta vocile, iar glasurile de copii s-ar împleti cu glasul mării albastre.
Cu toate că Amedeo Esposito este un personaj modest, m-a fascinat prin simplitatea lui, prin blândețea, dedicarea și pasiunea pentru medicină și povești. Oricât de mult sau de puțin ar fi avut, inima lui tânjea după o familie, după glasuri de fericire. După cum spune și numele lui de familie (esposito= orfan), dorința lui arzătoare este de înțeles pe deplin.
Un om pe care fiecare dintre noi ne-am dori să-i simțim prezența, el însuși fiind atât de indispensabil și blând.

răspunde
Patricia Lidia 9 august 2018 - 12:33

Trauma copilăriei mele este cartea La stăpân, de Maxim Gorki. Este, în același timp, romanul meu favorit din toată viața și cel la care revin ori de câte ori simt nevoia de un restart, cumva să îmi dau seama cât de norocoasă sunt în realitate.

Așa că mi-aș dori să stau de vorbă la o cafea fierbinte cu Aleksei Lyarsky. Aleksei e un copil care a suferit mult, a simțit trădarea, a simțit violența, a simțit nedreptatea și totuși a reușit să se ridice peste statutul impus de orfan și să devină o figură emblematică în literatura rusă. Și-aș avea atâtea întrebări, atâtea curiozități, și-aș sta să îl ascult, să îi aud vocea și să îmi dau seama dacă ceea ce mi-am imaginat în timpul lecturii e ceea ce este. M-a marcat, e o carte tristă, dar atât de necesară, o carte care mereu ne aduce aminte că suntem norocoși cu ce avem, că cel mai recent model de tehnologie e un lux, nu o necesitate.

răspunde
Carmina 9 august 2018 - 0:02

Dacă aș avea ceva din încredere în sine și inițiativa între ale romantismului caracteristice Emmei, sigur l-aș scoate la o cafea pe Mr Knightley. Iar dacă aș ști că sunt suficient de demnă și virtuoasă și că nu există nicio Bathsheba pe care să o iubească nestăvilit, sigur aș vrea să beau o cafea cu Gabriel Oak. Dar pentru că nu îi semăn Emmei și nici nu ne aflăm departe de lumea dezlănțuită, cred că cel mai bine mi-ar prinde în momentul de față să stau de vorbă la o cafea cu Jane Eyre. Cred că mă aflu într-o perioadă din viața mea în care nu mi-ar strica deloc puțină încurajare din partea unei femei puternice și independente care a reușit să se desăvârșească prin forțe proprii și în pofida tuturor celor care nu au crezut nici măcar pentru o clipă în ea. Aș întreba-o cum a găsit puterea interioară pentru a ierta, pentru a nu se agăța de resentimente, pentru a nu se răzbuna, pentru a rămâne bună, cinstită, caldă, blândă. Aș întreba-o ce a însemnat pentru ea să crească în condițiile teribile din școala la care a fost trimisă și dacă a găsit vreodată în familia pe care a întemeiat-o cu Edward Rochester, în copiii lor și în viața lor de familie o consolare pentru anii nefericiți ai propriei copilării. Aș întreba-o dacă iubirea pe care a găsit-o ulterior a compensat vreodată anii în care nu s-a simțit iubită. Aș vrea să aflu cum a găsit puterea de a lupta fără niciun sprijin pentru a-și îmbunătăți situația. Aș vrea să știu ce sfaturi mi-ar da. Mi-ar plăcea să o întreb cum a reușit să rămână demnă, fermă în a-și apăra libertatea, conștientă de ce i se cuvenea și de meritele pe care le avea chiar dacă nu s-a bucurat de aprecierea celor din jur după cum ar fi meritat, chiar dacă ea însăși își cunoștea neajunsurile și le reliefa mai mult decât era necesar uneori. Aș vrea să o aud vorbind despre dragostea ei pentru Rochester. Cum și când a realizat că îl iubește, ce a făcut-o să se îndrăgostească de el, cum îți dai seama că ai găsit persoana potrivită pentru tine, cum poți iubi cu atât de mult devotament precum a făcut-o ea. Și cred că dincolo de toate, aș vrea la nebunie să aflu cum a arătat viața ei după finalul romanului. Ce altceva a simțit, cu ce s-a mai confruntat, cum a evoluat iubirea dintre ea și Edward, cum au crescut copiii lor. Despre lumea noastră nu aș avea prea multe să îi spun. Cred că aș lăsa-o pe ea să vorbească mai mult și tot ce aș face ar fi să îi satisfac curiozitățile și să îi vorbesc despre mine, o aspirantă eroină a propriului roman (momentan nescris) 😄😇

răspunde
Ana Florea 7 august 2018 - 23:35

Sunt “doamna educatoare Ana”. Sunt “Anița olărița”. Sunt “profa de teatru”. Sunt ” zâna cea rea”. Sunt clovnul Bepo. Sunt “mama”. Sunt ” tanti care picteaza copiii”.Sunt multe, nu-i asa?☺
Toată viața mea e o poveste continua, un mers in echilibru pe firul imaginației. Mă plimb cu gândul printre personaje fantastice de când mă știu și în mintea mea sucită de jocul imaginației, am stat de multe ori la taclale cu aceste personaje.
Sunt un copil mai mare care poartă copiii mai mici în lumea basmelor și întotdeauna le povestesc despre un personaj anume…probabil cel căruia îi seamăn cel mai mult.
Fiecare ne regăsim într-un personaj. Eu ma regasesc în curiozitatea, în nebunia, în entuziasmul și visul Pălărierului. Știți care!
Masa mea e mereu pregatita pentru o petrecere cu ceai și e suficient de lungă încât să aiba loc fiecare om care îmi iese în cale.
Sper ca “nebunia” Pălărierului să nu mă părăsească niciodată pentru ca e cel mai frumos refugiu și cel mai bun izvor de creativitate.

răspunde
Luiza Potecăl 3 august 2018 - 15:02

De-a lungul timpului am întâlnit multe personaje cu care aș fi vrut să stau la un ceai, să le întreb despre viața lor și despre cum este să trăiești în povești. Fiind nevoită să aleg doar un personaj o să spun Cinder. Cinder din cartea cu același nume scrisă de Marissa Meyer. Am ales-o pe Cinder deoarece aș vrea să aud părerea ei despre transformarea pe care vechiul personaj Cenușăreasa a suferit-o. Sunt curioasă ce ar crede ea despre cum Marissa Meyer a modificat basmul. De asemenea aș vrea să știu dacă crede că este într-adevăr o versiune mai bună a Cenușăresei și ce înseamnă pentru ea faptul că este un personaj inspirat din altul. Cum i se pare transformarea pe care au suferit-o celelalte personaje din carte, dacă surorile Cenușăresei sunt mai bune sau mai rele decât ale sale. Ar fi interesant să o întreb dacă prințul din Cenușăreasa i se pare mai bun, mai curaj sau mai frumos decât prințul Kai. Și bineînțeles, aș întreba-o cât de mult îi place finalul basmului. Și dacă speră ca și al ei va arăta la fel. Probabil va fi puțin supărată pe autoare pentru că în basmul original viața Cenușăresei nu implica fuga de o împărăteasă diabolică care amenință să cucerească planeta. Dar, îi voi reaminti că, față de ea, Cenușăreasa nu era nici cyborg, nici lunară. Și nici nu era prințesă.

răspunde
Ana 3 august 2018 - 11:20

Hmm, sunt foarte multe personaje pe care le-am îndrăgit de-a lungul timpului, de la Scarlett O’Hara din romanul “Pe aripile vântului” la Eleanor din cartea “Eleanor și Park” sau de la Aza din “Magonia” la Hannibal (aici sunt mai multe părți) dar, sinceră să fiu, aș vrea să discut la o cafea cu un singur personaj, pe care nu-l îndrăgesc, ci îl idolatrizez, pe care, de când l-am întâlnit prima dată, nu mi l-am mai putut scoate din minte. Curajoasă, serioasă, hotărâtă, plină de râvnă și inovatoare, ea este fata cu arcul care a câștigat Jocurile Foamei, ea este cea care a combătut jocul, sfidând regulile și acționând din instinct, ea este Katniss Everdeen.
Dacă aș avea ocazia să beau o cafea alături de această eroină, aș întreba-o dacă pot, eu, o
fată oarecare, să schimb lumea, să o fac un loc mai bun, dacă aș putea, vreodată, să fiu ca ea, o schimbare, un val al dreptății.
Și desigur, Katniss ar sta proptită în scaun, dreaptă, serioasă, gînditoare, poate având și arcul cu ea, și, modestă fiind, mi-ar spune că ea nu a schimbat lumea, ci, că cel mai probabil, lumea a schimbat-o pe ea, făcând-o mai paranoică, maturizând-o, pregătind-o pentru orice.
Nu e doar un personaj, e un spirit viu, prezent in mintea și inima mea, e omul care mă face sa vreau să schimb lumea, chiar si cu riscul ca aceasta să mă schimbe pe mine.

răspunde
Daria Macarie 3 august 2018 - 10:21

În mintea, gândurile și imaginația mea, într-o cafenea dintr-un oraș vechi, cu miros de amintiri, lacrimi și zâmbete, mi-ar plăcea să mă așez pe canapea lângă personajul Lina Vilkas, care m-a impresionat pe tot parcursul citirii cărții ,,Printre tonuri cenușii” scrisă de Ruta Sepetys. Fiind de vârsta mea, am simțit că avem atâtea lucruri în comun și i-aș putea vorbi toată ziua, în acea cafenea, ca unei surori. Mereu mi-am dorit o soră de vârsta mea și, neavând una, Lina este singurul personaj pe care l-aș putea pune pe acest piedestal, în care numai o persoană specială se poate afla. Ea ar ține locul sutelor de prieteni care pretind că mă cunosc cu adevărat. Mi-aș dori ca în acea zi în care mă aflu cu ea să-i pot spune gândurile, întâmplările mele de zi cu zi pe care mereu le țin în mine și dacă nu le scriu undeva, simt că nu am făcut nimic în acea zi. Să pot trăi împreună cu ea toate acele momente prin care a trecut, să fiu alături de ea, să-i șterg lacrimile calde și pline de durere și să-i alin suferința. Mi-ar plăcea ca atunci când vine rândul ei să-mi spună despre curajul, voința și puterea de care a dat dovadă în cele mai grele situații cu care s-a confruntat. Cum a găsit iubirea în zilele negre, cenușii, blocată în ceea ce ea își dorea să fie doar un vis urât, un coșmar și, când l-a cunoscut pe el, cum acea cenușă s-a transformat în sclipiri de stele, fluturi și lumină. Aș sta lângă ea, uimită să o văd pe cea cu care am călătorit în paginile magice croite de autoare. Lina este un exemplu pentru mine de când am reușit să pătrund în misterele și poveștile ei demne de a fi crezute doar o închipuire a realității. Și, cum ea mi-ar mai povesti câte și mai câte, i-aș lua mâna și i-aș strânge-o, privind-o în ochi și spunându-i că ea este și va fi sora mea din altă viață. Poate în acel moment ar fi surprinsă, apoi și-ar lăsa cana cu ceai pe masă și m-ar cuprinde într-o îmbrățișare în care te simți ca acasă, spunându-mi: ,,Atâta timp cât mă porți în sufletul tău, voi fi sora și prietena ta.”

răspunde
Cristina Muresan-Toth 1 august 2018 - 16:59

Foarte faine comentariile voastre! Ne va fi foarte greu să alegem! Mulțumim pentru implicare! Sunteți grozavi.

răspunde
Ana Grecu 1 august 2018 - 13:27

Cu prea multe personaje literare m-aş așeza la o cafea, dar cu şi mai mulți autori pe care aş vrea să îi descopăr dincolo de masca literară. Încercând să aleg doar un personaj, gândul mi-a zburat către Madame Bovary datorită romanului lui Julian Barnes – “Papagalul lui Flaubert” pe care l-am citit recent. Conexiunea? Așa cum naratorul a găsit 50 de modele de papagali în arhiva Muzeului, așa şi Emma poate fi găsită în cel putin 50 de femei din secole diferite, neștiind care a fost prima, unica, modelul original.
După ce ne-am fi așezat comod, cănile aburinde, cu spumă moale așteptând prima înghițitură, întrebările mele ar fi rămas suspendate. Tăcerea va ţine loc de introducere între noi. Apoi, voi scoate un volum din Don Quijote si unul din Madame Bovary. Le voi pune pe masă şi o voi lăsa să mă întrebe ea prima ce e cu ele. I le voi da sa le citească, dar abia după ce ne vom despărți, fiindcă e timp destul în lumea ei de hârtie sa citească şi aceste romane. Îi voi spune doar atât – că este iluzia progresului imaginată de convențional. Apoi îi voi da un portret de-al lui Flaubert şi o voi întreba dacă îl recunoaște. Probabil i se va părea un bărbat chipeș (sau nu). O voi lăsa să îl privească atent, în timp ce eu mă apropii de finalul propoziției şi implicit, de finalul întâlnirii.
Nu am băut nicio gură de cafea.

răspunde
Diana Adam 1 august 2018 - 9:45

Personajul care m-a fascinat cel mai mult și cu care aș petrece o zi întreagă la o ceainarie este Liesel Meminger, personajul principal al romanului “Hoţul de cărți”. În Liesel m-am regăsit,într-un fel sau altul. Ea deținea această dorință puternică de a citi, de a știi în general..așa că mi-ar place să stăm amândouă la o cană cu ceai, să povestim. Motivul pentru care ea este personajul pe care îl aleg este acela că, la o vârstă destul de apropiată mie,
viața ei era desja un carusel de sentimente, de emoții și de durere. Mă uimește faptul că autorul, Markus Zusak, a reușit să transforme cuvintele și a reușit să-mi impună și mie emoțiile trăite de Liesel. Pe scurt,Liesel este pentru mine modelul unei micuţe eroine, care împarte aceași pasiune pentru citit ca și mine…și care în viitor îmi va preda și mie “meseria” ei de eroină(cui nu i-ar plăcea să fie erou?).😊

răspunde
Alexandra Burdea 31 iulie 2018 - 14:04

Uff. Greu de ales, aş avea atâtea alternative 🤔, dar să vedem, să vedem pe cine aş dori cel mai mult să întâlnesc.
Deşi mă gândesc la atâtea personaje, nu pot să nu o aleg pe Rose Hathway din Academia Vampirilor. A fost cartea care mi-a deschis pofta pentru genul fantasy, a fost personajul cel mai drag de-a lungul a atâția ani. Aşa că aş chema-o pe Rose la o “bârfă” şi o limonadă de mentă pentru a ne răcori. 😋
Ar fi o discuție interesantă despre o lume pe care o ador şi prieteni vechi despre care nu mai ştiu nimic de atâta vreme. Cu stilul ei unic şi umorul aparte, Rose m-ar pune în temă despre viața ei alături de superbul Dimitri, despre prietena ei cea mai bună, Lisa, care acum este foarte ocupată din moment ce este regină, despre prea iubitul meu Christian cu ale lui replici acidulate şi despre unicul Adrian, cel cu inima frântă. Mi-ar povesti toate astea, iar eu aş sorbi din băutură, m-aş face comodă pe canapea cea roşie şi aş râde cu bucurie la poveştile ei. Apoi ar mai adăuga mici detali despre viața ei ca dhampir, despre bătăliile purtate, strigoi omorâți, rănile primite şi membrii regali călcați pe coadă. Ar fi o adevărată aventură să-mi imaginez cele spuse de ea şi mi-ar face mare plăcere. Evident că aş ruga-o să-mi arate tatuajele primite în urma actelor sale de vitejie şi aş încerca să mânuiesc puțin armele de care e nelipsită.
Ar fi o întâlnire de la care nu aş lipsi şi pe care aş ține-o minte o viață întreagă.

răspunde
Florentina 31 iulie 2018 - 13:53

Personajul alături de care aș vrea să mă așez la o cană de ceai și despre care aș vrea să aflu mai multe detalii este Celaena Sardothien, respectiv Aelin Ashryver Galathynius, creația autoarei Sarah J. Maas. Fiind un personaj misterios, plin de secret, am numeroase întrebări pe care vreau să i le adresez, dar cel mai probabil, prima dintre ele ar fi: “de ce fugi de trecutul tău? De ce nu poți să-ți accepți moștenirea?” Apoi aș întrebat-o despre cărțile ei preferate; despre cum reușeau acestea să îi înmoaie inima de asasină; despre imensă bibliotecă din Orynth. O, Doamne.. câte aș vrea să aflu despre ea. Despre cum a reușit Rowan să treacă prin stratul de indiferență, ură și durere care îi învelea inima și să ajungă să ocupe un loc atât de mare și de important în inima ei atât de mică, dar mai ales despre firea ei copilărească, ceea ce pare nefiresc pentru un “criminal”. Avem atâtea pasiuni comune, de la cărți, până la bomboanele de ciocolată, cățeluși și noaptea de Crăciun. Da, cu siguranță, ea este personajul pe care îmi doresc atât de mult să îl întâlnesc…

răspunde
Ada Sicoe 31 iulie 2018 - 12:38

Personajul cu care as dori sa ma întâlnesc și să il ascult pe nerăsuflate ar fi Radu Comșa din romanul “Intunecarea” de Cezar Petrescu

răspunde
Ionut 31 iulie 2018 - 12:16

Cred ca intalnirea cu motanul Bob din “Lumea vazuta de Bob” de James Bowen ar constitui un prilej de a ma pune in fata cu un exemplu de loialitate, sinceritate si sentiment pur, pe care un om le-ar putea intalni vreodata. Desi este un animal acesta este alaturi de stapanul sau la bine si la rau, chiar daca un alt om i-ar putea oferi un trai mai bun. Pentru mine ramane un exemplu de prieten adevarat, iar cartea imi va ramane mereu in suflet.

răspunde
Teodora 29 iulie 2018 - 19:11

Cu siguranta m-as aseza la o cana de ceai alaturi de Seherezada din Urgia si Zorile pe motiv ca acel personaj e incredibil de curajos si inteligent. Mi as dori sa ma invete sa am incredere in propriile forte chiar si cand momentele neplacute ameninta sa ma decapiteze cu ce prinde la mana, mi-ar placea sa-mi povesteasca cum s-a simtit in prima seara din casa sotului ei nemilos si de unde si-a luat toata forta cu care a intors pe dos toata cartea. Este un personaj din lumea orientala cu care sigur as avea de povestit ore bune.

răspunde
Monica Terean 29 iulie 2018 - 9:46

As bea o cafea cu Olguța Deleanu. Iubesc personajul asta, copil și adult. E imaginea unui om “pe bune”, fascinant de puternica și nedrept de încercată. Un personaj sofisticat de simplu.

răspunde
Mihaela Raileanu 29 iulie 2018 - 9:35

Cosette este personajul meu preferat din literatura universala. Micuța din Les Miserables este, dupã parerea mea, cel mai frumos personaj descris de către Victor Hugo in operele sale. Cred că atât el, cât și Tolstoi au ceva in comun când vine vorba de zugrăvirea personajelor. Așadar, rămân la portretizarea lui Cosette. Un copil minune al timpului sau literar, o forță umană căreia i se da zoom cu fiecare citire și cititor. Capătă dimensiuni majore în spectrul umanului, a spiritului și a frumuseții. 🙂

răspunde
Oana M . 29 iulie 2018 - 1:51

Mi-ar plăcea mult să mă întâlnesc față în față cu Offred, respectiv June, din Povestea slujitoarei de Margaret Atwood. Cred că ea cel puțin ar avea nevoie de o cafea bună și de o tovarășă de discuții din lumea liberă. Cu siguranță aș întreba-o despre lumea în care trăiește, despre teroarea pe care o resimte și despre cum reușește să trăiască în postura pe care o are ca femeie ce reprezintă de fapt doar un uter umblător cu rol permanent de mamă surogat.
Aș întreba-o ce o mai ține în viață și de unde îi vine curajul de a înfrunta zbirii din Galaad. Apoi probabil că i-aș povesti despre femeile curajoase și ambițioase din ziua de azi care se luptă din toate puterile in toate colturile lumii pentru a-și primi drepturile și pentru ca acestea să fie respectate. Deci dacă ar fi vreodată posibil să intru în lumea cărților pe bune sau ca personajele din cărți să ajungă în lumea reală, aș alege să ma întâlnesc cu această femeie.

răspunde
laviniareads 28 iulie 2018 - 22:54

Wow! Este o idee minunată și chiar mi-aș fi dorit să am un manuscris terminat! Asta doar mă motivează să scriu din nou. Cu privire la întrebarea ta Andreea, aș bea un ceai cu minunatul, frumosul Will Herondale din seria Dispozitive Infernale, de Cassandra Clare. Nu mi-ar ajunge o întâlnire la ceai pentru toate lucrurile pe care le-aș vorbi cu acest personaj minunat dar aș aprecia fiecare minut. L-aș întreba despre relația cu Jem, despre cum s-a simțit când credea că e blestemat și ce l-a ajutat să trăiască în continuare și chiar să se îndrăgostească, în ciuda acelui blestem! L-am iubit pe Will, dar mai mult am iubit dragostea lui pentru lectură! L-aș pune să-mi vorbească despre grandiosul Dickens și ce iubește la el. I-aș recomanda și eu cărți care știu sigur că i-ar plăcea. I-aș spune despre Eragon din Alagaesia, despre micul prinț și despre magia din Harry Potter. Și ne-am întinde până seara târziu, când va apărea Tessa să mi-l ia. Și de asta aș vrea o întâlnire cu Will Herondale: împărțim aceeași iubire pentru literatură.♥️

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe