Important e să te întorci mereu | Povestea noastră de dragoste partea a IIa

by andreeachiuaru

Vă povesteam la început că prima noastră întâlnire a fost sub semnul lui „e alegerea ta 100%”. Mi-ar plăcea să vă spun că în ziua aceea s-a întâmplat acel „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Însă adevărul e că următoarea etapă în relația noastră a fost cea care ne-a învățat că important nu e să nu pleci, ci important e să te întorci mereu.

Important e să te întorci mereu, chiar și când ți-e frică

Ne-am despărțit două săptămâni mai târziu. Mi-era frică de extraordinar de multe lucruri. Mi-era frică că o să-mi pierd cel mai bun prieten. Mi-era frică să am încredere. Mi-era frică să mă îndrăgostesc. Mi-era frică mai ales de ce am să fac dacă povestea asta nouă de dragoste avea să-mi dea peste cap planuri la care mă gândeam de doi ani.

A fost prima dată când am plecat. A fost și cea mai ușoară plecare dintre toate. Nu cred că eram îndrăgostită atunci. Eu țineam deja la Alex și simțeam că am fi putut forma o echipă grozavă. Dar mi-era groaznic de frică. Așa că i-am spus că aș vrea să rămânem doar prieteni. Am făcut-o la a doua întâlnire. Și imediat ce a plecat de lângă mine, mi-a părut rău.

Ne-am întors unul la altul două săptămâni mai târziu. Au fost două săptămâni în care am vorbit mult și în care am recunoscut o parte din lucrurile de care mă temeam. Nu, nu s-a rezolvat totul prin minune după aceea. Dar a fost prima dată în care am înțeles că important e să te întorci mereu, chiar și când ți-e frică.

Secretul e că nu am renunțat

V-aș minți acum să vă spun că primele noastre luni au fost luni de miere. De fapt, a fost unul dintre cele mai grele începuturi de relație pe care le-am trăit. Ne-am certat des, însă am căutat mereu o cale de împăcare. Cel mai dificil lucru era că nu puteam să încheiem o ceartă cu o îmbrățișare. Cel mai adesea ne vedeam la o săptămână sau două după ce aveam o dispută. Însă faptul că petreceam puțin timp împreună ne făcea mult mai conștienți de el. Aveam 5 sau 6 ore într-o săptămână în care eram fizic împreună. Nu ne permiteam să stăm supărați.

Nici eu nu știu de ce nu am renunțat, sinceră să fiu. Din nou, v-aș minți dacă v-aș spune că eram mai îndrăgostită ca niciodată. Aveam clipele pe care le petreceam împreună care erau minunate. Însă aveam și serile lungi în care voiam să fim împreună și nu eram. Aveam și momentele în care mi-era frică și nu aveam cu cine să vorbesc. Pentru că asta face o relație la distanță. Îți oferă fericire în doze mult mai mari la o singură întâlnire, dar apoi te obligă să le porționezi în așa fel încât să-ți ajungă până la următoarea revedere.

Cum mi-am dat seama că îl iubesc

Una dintre înțelegerile noastre a fost să nu ne spunem te iubesc doar de dragul de a o face. Înțelegerea era ca te iubesc-ul să vină la momentul potrivit și, mai ales, să vină nu în locul unui îmi placi sau mă simt bine în preajma ta sau sunt îndrăgostită de tine. A fost o încercare, însă una care m-a ajutat să fiu mai sigură pe sentimentele mele.

Am omis să vă spun că seriozitatea mea față de relația cu Alex a fost o surpriză pentru toți cei apropiați. Toată adolescența, eu am fost genul pentru care relațiile nu erau lucruri serioase. Deși m-am îndrăgostit de multe ori, nu aș fi fost niciodată cu adevărat dispusă să las totul pentru persoana iubită. Poate de aceea până și părinții mei s-au temut că o să renunț la visul meu de a da la Jurnalism ca să mă mut în Brașov cu Alex.

Primul meu te iubesc pentru Alex a venit ca o constatare. Părinții și prietenele mele nu au fost singurele persoane pentru care relația cu Alex părea mult prea serioasă. Și F. a văzut asta. Într-una dintre ultimele încercări de a mă recupera (nu am intrat în poveștile astea pentru că s-au întâmplat demult și nu le văd rostul), m-a întrebat dacă cu Alex se va întâmpla la fel cum s-a întâmplat cu el și cu toți băieții dinaintea lui. Se referea la faptul că relațiile mele fuseseră în general scurte și, așa cum ziceam și mai sus, că niciodată nu aș fi sacrificat ceva pentru un băiat. I-am spus că nu. Pentru că, m-am auzit atunci spunând și m-am mirat de mine, pe Alex îl iubesc.

Despre multele feluri în care poți spune te iubesc

Înainte să-mi spună te iubesc privindu-ne în ochi, Alex mi-a spus-o în zeci de feluri. Mi-a spus te iubesc în fiecare seară în care, obosit după o zi grea la job, stătea cu mine la telefon. Mi-a spus te iubesc în diminețile în care lua primul tren din Predeal în Câmpina.

Cea mai frumoasă declarație de dragoste a fost însă momentul în care mi-a spus să merg la Tulcea, să o cunosc pe mama lui. Știam că mai adusese acasă o singură fată, pe prima lui iubire. Era cu atât mai important pentru mine cu cât știam foarte bine că ei au fost logodiți și urmau să se căsătorească înainte ca ea să se stingă din viață. Dacă vă întrebați ce simt cu privire la asta… nu voi deschide subiectul din respect pentru intimitatea lui. Însă știți că vă ziceam mai sus de frici? Una dintre cele mai mari frici ale mele a fost că eu nu voi fi niciodată ea și că din cauza asta nu mă vă iubi.

A urmat și momentul lui te iubesc pe care îl așteptam eu. A început în prima dimineață în care ne-am trezit împreună. S-a întâmplat după o noapte în care am dormit înghesuiți în patul în care dormea el în adolescență. A fost prima noapte împreună. A fost cea mai frumoasă noapte din viața mea. Alex mi-a spus te iubesc atunci când eu am citit pe o clădire „Tulcea, te iubesc”. Mi-a șoptit și eu te iubesc. Aveam mai bine de 5 luni împreună. A fost primul te iubesc pe care chiar am simțit că îl spun la momentul potrivit și că vorbesc serios.

Dar ce faci când ești nevoit să pleci?

Două luni mai târziu, eu am început o nouă etapă în viață la București. M-am pus pe mine pe primul plan. Deși am apucat-o pe drumuri oarecum separate, am avut întotdeauna un plan comun. Știam ce vom face după toate astea.

În perioada aceea am învățat cât de important e să te întorci mereu în brațele persoanei pe care o iubești. A fost perioada în care ne-am ales unul pe altul în fiecare zi. Dacă până atunci eforturile au fost mai mult din partea lui Alex, acum erau și din partea mea.

Să-l aleg pe Alex de fiecare dată însemna că, până și în cele mai aglomerate săptămâni la facultate și în plină sesiune, eu urcam negreșit în trenul de vineri seară. Sâmbătă dimineața mă trezeam întotdeauna înainte de 8 ca să petrecem ziua împreună. Duminică seara eram înapoi în trenul spre București.

Cred că ceea ce ne-a ținut pe noi unul lângă altul, în afara faptului că nu am renunțat, a fost că ne-am ales unul pe altul în detrimetrul la orice. Ba mai mult, am făcut un adevărat ritual din a ne include unul în viața celuilalt. Alex vedea Bucureștiul zi de zi prin ochii mei. Eu adormeam în fiecare seară cu vocea lui în ureche.

Faptul că am fost nevoiți să plecăm unul de lângă celălalt ar putea fi măsurat în multe feluri. Mii de zâmbete pe care nu ni le-am oferit unul altuia. Sute de ore vorbite la telefon. Zeci de ore petrecute în tren. Multe ocazii în care am spus pas la orice altceva pentru că Alex era acasă al meu, nu București. În primul an și jumătate de București nu mi-am făcut prieteni pentru că am trăit mereu cu ideea că oricum voi pleca la un moment dat. Îmi repeteam mereu, ca pe un refren, că atunci când iubești important e să te întorci.

Ce am învățat din toate astea

Am învățat cât e important să vorbești despre fricile tale cu cel de lângă tine. Chiar dacă pare că te expui prea mult, să ai curajul să te deschizi și să fii vulnerabil e cel mai bun lucru pe care-l poți face într-o relație.

Am învățat că secretul nu stă în compatibilitatea perfectă, ci în efort constant. În cadrul relațiilor de lungă durată creștem și evoluăm împreună. Omul de acum nu mai e omul de care te-ai îndrăgostit acum câțiva ani. Dacă nu ai disponibilitatea să depui eforturi ca să îl cunoști, vă veți pierde treptat unul pe celălalt.

Am învățat că dragostea nu e nici despre numărul de ore petrecute împreună, nici despre câte poze aveți pe Facebook, nici după frecvența cu care vă spuneți te iubesc, pentru că dragostea nu se măsoară.

Am învățat că să iubești nu înseamnă să-l urmezi mereu pe celălalt și să uiți ce îți dorești tu. Să iubești înseamnă să aveți o direcție în care să priviți împreună și să nu uiți niciodată că acela e drumul pe care vă veți întâlni la un moment dat.

Am învățat că poți pleca (pentru că ți-e frică, pentru că ești nevoit sau pur și simplu pentru că vrei să te pui pe tine pe primul plan), însă important e să te întorci mereu.

În final, important e să te întorci mereu. Povestea noastră va continua într-un articol viitor…

Arată-le și prietenilor:
3 comments
7

S-ar putea să-ți placă și:

3 comments

Alexandra Botusan 23 august 2019 - 9:58

Cât de frumos poți să scrii! 💛

Reply
andreeachiuaru 23 august 2019 - 18:22

Multumesc tare mult!

Reply
Ioana 19 august 2019 - 11:19

❤️

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe