Despre încrederea în sine. Tot ce am învățat până la 24 de ani despre mine și alții

by andreeachiuaru

Am deschis pe instagram o discuție despre încrederea în sine, iar reacțiile și discuțiile din comentarii m-au făcut să scriu un articol pe blog despre asta. Cu siguranță sunt multe lucruri pe care le-am învățat în cei aproape 25 de ani, lucruri care, sper eu, ar putea motiva sau ajuta pe cineva.

Folosește experiența bullying-ului ca să înveți ceva din ea

Așa cum ziceam și pe instagram, m-am confruntat cu bullying-ul încă de dinainte să cunosc termenul ăsta. Cam toate glumele proaste și atacurile au venit de la greutatea mea din generală și din liceu. Când am terminat clasa a opta, am fugit la un liceu din alt oraș tocmai ca să scap de asta. M-a ajutat parțial, însă „fuga” asta m-a determinat să mă închid foarte mult în mine. Așa că aproape tot liceul am avut o singură bună prietenă și m-am temut să mă gândesc măcar că cineva m-ar putea iubi. Nu prea am legat prietenii și am acceptat relații cu oameni cărora acum nu le-aș aloca mai mult de două minute din timpul meu doar pentru că mi se părea că orice e mai bine decât nimic.

M-a afectat și mai târziu? Sincer, da. Încă mă afectează. Eu învăț zi de zi să mă iubesc pe mine. Am zile și zile.

Ce vreau să spun cu poveștile astea? O dată ce te-ai confruntat cu bullying-ul, nu cred că vei scăpa 100% de teama asta că unii oameni nu te vor plăcea. Însă important e să folosești experiența asta ca să înveți ceva, nu să o lași să te definească.

Nu cred că atitudinea potrivită e să nu-ți pese de tine pur și simplu (am încercat-o și pe asta și e pur și simplu greșit să nu ai grijă de tine pornind de la ideea că nu contezi). Caută răspunsurile și încearcă să înțelegi exact prin ce ai trecut, chiar dacă e dureros să te întorci acolo. Abia atunci vei învăța să faci lucruri de dragul tău, nu de dragul altora.

Apropo de ce am zis mai sus, o carte foarte bună pe subiect este The gifts of imperfection al lui Brene Brown, despre care am scris aici.

Vrei să faci o schimbare? Fă-o pentru tine!

Mulți ani, am ținut cure de slăbire și am făcut sport din motive total greșite. Ba mai mult, mi s-a părut perfect normal să-mi las foștii iubiți și familia să aibă păreri despre greutatea mea. Mai cu seama când argumentul era felul în care arătam, nu sănătatea mea. Nu cred că toți oamenii din jur care ne spun diferite lucruri o fac din răutate. Uneori e pur și simplu grijă, însă e însoțită de argumente greșite. E important să distingem între astea două.

Vrei să slăbești sau să te îngrași? Fă-o pentru tine! Și, mai important, fă-o din motivele potrivite. Dacă tu îți dorești să schimbi ceva la tine e perfect, însă nu o face doar pentru că cineva din exterior te presează. Caută acel ceva care să te motiveze.

Chestia asta se aplică în multe moduri. Nu are legătură doar cu greutatea. Pur și simplu mi-a fost mie mai ușor să exemplific pornind de la exemple personale. Însă orice schimbare, oricât de mică, ce ține de fizic sau de mindset, e schimbarea potrivită dacă tu simți să o faci, nu dacă e impusă de cineva. Gândește-te la asta data viitoare înainte să iei o decizie!

Vor fi oameni care te vor plăcea și oameni care nu o vor face și e ok să fie așa

Când te identifici pe tine ca o persoană supraponderală, ți-e greu să asculți o poveste a cuiva slab care îți spune că a avut de-a face cu bullying-ul. Ce vreau să spun cu asta e că oamenii (în  special copiii) pot critica pornind de la lucruri pe care nici măcar nu ți le poți imagina. Pentru că noi ne uităm la o persoană și vedem ceea ce vrem noi să vedem. Vedem o proiecție a noastră și a ceea ce ne dorim. M-am mirat super mulți ani când eu mă uitam la o tipă cu forme și mă gândeam că arată perfect, iar apoi o auzeam plângându-se cât e de grasă (astfel de povești se întâmplă frecvent la sală).

Nu există un standard pe care să-l poți atinge ca să te placă chiar toți. E perfect ok să fie așa. În orice domeniu, fie că vorbim de felul în care arătăm, ocupația noastră, stilul în care comunicăm vor exista și oameni care nu te vor plăcea. Dar important e să te înconjori mai ales de cei care o fac.

Corpul meu e doar o parte din ceea ce sunt ca om

Pentru mine, încrederea în sine a venit o dată cu acceptarea ideei că sunt mult mai mult decât un corp. Pe măsură ce am început să cunosc oameni care să mă aprecieze pentru munca mea și felul în care gândesc, am scăpat de multe dintre temeri.

Firește că poți atinge greutatea ideală, poți deveni o persoană cu un stil de viață activ și îți poți cumpăra mai multe haine. Dar până nu înveți să te accepți, vei găsi continuu altceva de îmbunătățit. Ai vrut să slăbești 5 kg și ai reușit? O să-ți dorești să mai slăbești 5. Ai vrut să ții acneea sub control și ai găsit un tratement care să o facă? Vei fi complexat de semnele rămase în urma luptei cu ea.

Eu cred că fiecare dintre noi, femeie sau bărbat, e mai mult decât un corp și atât. Frumos sau urât, iubit sau detestat, corpul nostru e doar o parte din noi și e nevoie să înțelegem că e datoria noastră să-i facem pe alții să ne vadă ca pe un întreg.

Îndepărtează din viața ta oamenii care te fac să crezi că ești greu de iubit

Vă spuneam mai sus că eu cred că, o dată ce te confrunți cu ceva critici din partea celorlalți, nu vei fi niciodată pe deplin mulțumit de tine. Chiar dacă vei avea 50 de zile bune, inevitabil se va ivi și o zi proastă. Te vei uita într-o zi în oglindă și vei supărat că ai vergeturi sau celulită. Sau vei consta după concediu că te-ai îngrășat câteva kilograme pentru că nu ai acordat atenție alimentației.

Cât timp am fost înconjurată de persoanele nepotrivite, mi s-a părut cumva firesc să mi se atragă atenția că m-am îngrășat, că nu-mi stă bine fără tocurile pe care uram și urăsc să le port, că tenul meu are perioade în care nu arată grozav. Acum se întâmplă însă să mă trezesc într-o zi proastă și să-mi găsesc un motiv imaginar de supărare. Uneori mă supăr pe celuilta mea, alteori pe greutate, alteori pe acnee. Însă Alex mă privește mereu aproape confuz și nu înțelege. Pentru că el mă iubește așa. E grozav să ai oameni care te iubesc pur și simplu și care nu se uită la tine ca la ceva format din bucăți bune și rele, ci pur și simplu ca la un întreg. Caută-i și înconjoară-te de ei.

Încrederea în sine înseamnă să te iubești la fel de mult cât îi iubești pe alții

Când ne uităm la un om pe care îl iubim, nu ne spunem nici că ar trebui slăbească, nici că are nasul prea mare și nici că nu are zâmbetul perfect. Îl privim pur și simplu cu iubire. Îl acceptăm așa cum e. Și, chiar dacă ne supărăm pe diferite aspecte, nu îl pedepsim niciodată pentru o trăsătură fizică. Însă când vine vorba de noi, facem des asta. Ne înfometăm, ținem diete, ne interzicem anumite lucruri. Chiar dacă nu pare chiar o pedeapsă, adevărul e că fix asta ne facem.

Cum ziceam, pentru mine toată treaba cu încrederea în sine e un proces continuu. Însă cred tare mult că voi putea spune răspicat că mă iubesc în fiecare zi și indiferent de ce se întâmplă în momentul în care o să mă privesc așa cum îi privesc pe oamenii pe care îi iubesc.

Tu ce ai învățat pe propria piele despre încrederea în sine?

Arată-le și prietenilor:
0 comment
3

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe