5 scriitoare din literatura contemporană străină cărora merită să le dai atenție

by andreeachiuaru

Literatura contemporană e, categoric, favorita mea. Da, iubesc literatura clasică. Însă dacă ar fi să aleg între un roman proaspăt scos din tipar și un clasic de secol XIX aș întinde mâna după romanul nou apărut. În timp, ca să mă feresc de dezamăgirile pe care le aduce uneori cu sine literatura contemporană de o calitate îndoielnică, mi-am dezvoltat anumite mecanisme de selectarea lecturilor. Iar research-ul pe bloguri e unul dintre ele. Așa că am scris în speranța că lista asta te va covinge să acorzi măcar o șansă oricărei dintre scriitoarele astea faine din listă.

Margaret Atwood

Pot să număr pe degetele de la o mână distopiile pe care le-am citit în toată viața. Iar Povestea slujitoarei se numără printre ele. Țin minte că am remarcat-o la un seminar de politologie din facultate, la recomandarea profei. Dar am dat-o uitării până ce am auzit de ecranizare. Apropo de ecranizări, am o regulă: nu mă uit la trailere, ca să nu-mi iau spoilere. Dacă aflu că un roman din literatura contemporană e pe cale să fie ecranizat sau e deja în cinema/pe Netflix, dau fuguța la pagina cărții de pe o librărie online.

Revenind la Margaret Atwood. Povestea slujitoarei a fost de la prima pagină o carte despre care am intuit că o să-mi placă. Construcția sub forma unei confesiuni a personajului principal, dar și tema care, cu toate că e inconfortabilă, îți dă de gândit serios au transformat rapid cartea într-una dintre cele mai intrigante citite de mine. Adaugă la asta și o scriitura bună, cu suspansul dozat cum trebuie și personaje construite atent și o să înțelegi de ce mi-a plăcut.

Mai multe despre Povestea slujitoarei am scris aici. Cartea, în ediția tie-in, se găsește la Cartepedia.

Elena Ferrante

A fost o dată ca niciodată o serie din literatura contemporană pe care am devorat-o. Asta e povestea mea și a Elenei Ferrante. Am citit-o târziu – mai târziu decât majoritatea, în orice caz. Întâi și întâi pentru că primul volum l-am citit chiar înainte de apariție, dar nu m-a dat pe spate. Exclusiv vina mea pentru că nu i-am acordat atenția cuvenită.

Tetralogia Elenei Ferrante e la fel de plină de farmec ca un film extraordinar de bine realizat. Abundă de descrieri, are personaje reale (nu de carton) și urmărește evoluția unei prieteni timp de câteva zeci de ani.

În proza Elenei Ferrante nu există personaje pozitive și personaje negative, iar eu iubesc asta. Cu toții suntem și buni și răi și geniali și ridicoli. Iar când un autor reuștește să surprindă asta, mă cucerește. Povestea prieteniei dintre Lila și Lenu e, fără doar și poate, echivalentul unui film de Oscar din punctul meu de vedere. Recomand pentru binge watching. Pardon binge reading.

Volumul I este disponibil aici, iar un pachet cu toate cele patru cărți găsiți la Cărturești.

Muriel Barbery

Vă povesteam despre Eleganța ariciului că e genul de carte pe care ori o iubești, ori o urăști. There is no in between. Pentru că surprinde cotidianul într-un mod specific și plin de farmec. Însă, înțeleg că pentru unii stilul a fost mai degrabă plictisitor.

Eu pe Muriel Barbery o iubesc nu atât pentru stil, cât pentru personajele pline de farmec și de acel je ne sais quoi. Și, ah, da, pentru sentimentul acela de cozyness pe care mi-l dă felul în care scrie. Parcă mă și văd stând până la adânci bătrâneți la fereastră cu romanele lui Muriel Barbery (știu, n-a scris atât de mult pe cât mi-aș dori) și citind cu o ceașcă de capuccino alături, în timp ce afară plouă mocnit. Vă las o monstră literară ca să înțelegeți cam la ce mă refer:

Atunci, să bem o ceașcă de ceai. Tăcerea se lasă, se aude vântul care suflă afară, frunzele toamnei foșnesc și-și iau zborul, motanul doarme într-o lumină caldă. și, în fiecare înghițitură, se sublimează timpul.

Cartea a apărut la Editura Nemira și e de găsit aici.

Margaret Mazzantini

Margaret Mazzantini e, la momentul de față, autoarea mea favorită când vine vorba de povești de dragoste altfel spuse. Întotdeauna am fugit de clișee. Cât despre finalurile de tipul și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți mă cam umplu de nervi. Însă Margaret spune orice poveste în felul ei propriu. Și, recunosc, n-are neapărat cele mai originale scenarii din lume.

Un exemplu care-mi vine în minte e Nimeni nu se salvează singur. E, în fond, o carte despre despărțire. Așa cum e văzută ea prin ochii ambilor protagoniști. Noutatea intervine în felul în care scriitoarea îi pune pe cei doi la masă și îi diseacă în fața cititorului.

Nu există adevăruri totale, asta mi se pare mie că spune scriitura lui Margaret Mazzantini. Și, cu siguranță, simt că am descoperit prea puțin din ce a scris.

Despre Nimeni nu se salvează singur am povestit aici. Recomand și Nu te mișca. Iar dacă sunteți doar curioși și vreți să vă alegeți voi cartea, le găsiți pe toate aici.

G. Flynn

Ultima, dar nu cea din urmă din lista mea e Gillian Flynn. Am lăsat-o intenționat la urmă pentru că este o autoare de thrillere și n-am intenționat să introduc în lista asta autoarele unor cărți pe care le citești pe nerăsuflate. Nu fac asta pentru că sunt perfect conștientă că unele cărți cu multă acțiune îți devin dragi mai degrabă prin prisma suspansului pe care îl simți decât prin scriitură.

Însă cu G. Flynn situația e alta. E, poate, singura din literatura contemporană de nișă pe care aș recomanda-o vreodată fără rețineri. Nu că n-aș recomanda genul – e unul dintre preferatele mele – însă nu în aceeași oală cu Atwood sau Ferrante, de exemplu.

Mi-a plăcut Fata dispărută pentru că are ingredientele unui thriller reușit: mult mister, intrigă atent construită, un deznodământ care te las cu gura căscată. Însă, dincolo de asta, mi-a plăcut și pentru că e o analiză a relației de cuplu și a lecție de psihologie. În plus, îmi plac tare mult romanele cu o dublă perspectivă și mi se pare că arată o ingeniozitate aparte a scriitorului. E dificil să zici același lucru într-un alt mod, dar fără să devii repetitiv. Iar G. Flynn e maestră la asta.

Fata dispărută e disponibilă aici. Alte cărți scrise de G. Flynn sunt aici.

 

Voi ce scriitoare din literatura contemporană aveți în topul personal?

Arată-le și prietenilor:
3 comments
0

S-ar putea să-ți placă și:

3 comments

Zilele abandonului de Elena Ferrante - o carte-strigăt de ajutor 7 februarie 2019 - 22:32

[…] abandonului a ajuns la mine în bibliotecă după ce știam deja că o iubesc pe Elena Ferrante. Mai știam și că, probabil, nimic nu-i va egala tetralogia în inima mea. Și am vrut să o […]

Reply
Svetlana Cuzmanov 19 august 2018 - 22:44

Contemporane, hm…mai mult cele ce scriu politiste. P.D.James, Tess Gerritsen, Pauline Rowson, Lynda La Plante, Elisabeth George, Caroline Graham…si romance da’ sa nu fie siropoase, mai mult povesti de viata, Joanna Barnes- Pastora, mi-a placut, etc…Thriller-e citesc, chiar multe in ultimil timp, dar majoritatea scrise de barbati :).Data fiind varsta pe care o am (58…auleu), clasicii imi raman favoritii, uni, ma rog si daca nu am o carte buna…da’ BUNA …clasica sau contemporana atunci o dau cu thriller-e si politiste.Defapt, ce mai, citesc tot ce prind, daca-mi place.

Reply
Unteatru - un spațiu neconvențional pentru piese bune și citit | Blog de idei 31 iulie 2018 - 9:32

[…] fel, și de prietenia dintre Lila și Lenu din tetralogia napoletană, despre care vă povesteam aici. Deși, recunosc, nu-i neapărat loc de asemănări în ceea ce privește piesa asta de teatru și […]

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe