Acasă Studenție & Carieră Cum am ajuns să lucrez în PR

Cum am ajuns să lucrez în PR

de andreeachiuaru
6 comentarii

Dacă vă imaginați că eu am știut de la început că vreau să lucrez în PR, vă înșelați amarnic. De fapt, începutul carierei mele a fost unul plin de peripeții. Am început prin a alege facultatea nepotrivită. Apoi m-am complăcut în ideea că „nu e pentru mine”. Nu m-am întrebat nicio vreme ce-mi doresc de fapt. Până când mi-am dat seama că răspunsul era chiar sub nasul meu.

Încă de prin liceu mi s-a fixat în cap ideea că facultatea cea mai potrivită pentru mine era cea de Jurnalism. Idee venită de la profesoara de română de pe atunci și câteva cunoștințe de familie pe care le întrebaserăm ce aș putea să fac în viitor. Am scris, o vreme, în revista școlii. Nu reportaje sau interviuri, ci poezii și proze scurte. Dragostea mea adevărată era literatura, nu jurnalismul.

Prin clasa a unsprezecea am început să mă interesez serios de alternative de studii. Tot pe atunci am aflat care era programa de la Facultatea de Litere. De ce n-am mers la Litere? Pentru că mi s-a părut că e mult prea mult de tocit. Iar eu am urât învățatul pe de rost de când mă știu. Jurnalismul rămânea, așadar, singura varianta acceptabilă pentru o formare universitară.

Zis și făcut. Mi-am luat diploma de bac și am venit în București să mă înscriu la FJSC. Am dat două examene: unul pentru Jurnalism și altul pentru Comunicare și relații publice. În paralel, mi-am depus dosarul și la Română-Engleză, la Litere.

Rezultatele: admis la buget la Comunicare și relații publice și la Litere. Intrasem și la Jurnalism, doar că la taxă. Am ales Jurnalismul. Pentru că mi se părea că mi se potrivește. Pentru că habar n-aveam ce se studiază la Comunicare. Pentru că eram prea leneșă să-mi asum un orar foarte încărcat ca cel de la Litere.

De la Jurnalism la PR

Nu știu exact momentul în care mi-am dat seama că nu am ales bine. Ce mi-a rămas întipărit în minte este că am fost dezamăgită destul de tare. După primul an am vrut să mă transfer la Litere. Apoi am vrut să renunț de tot la facultate.

Nu-mi găseam locul la Jurnalism și nu mă vedeam lucrând în presă. Nu-mi plăcea să scriu știri și nici măcar reportaje. Voiam un job care care să mă determine să gândesc creativ.

În primăvară am participat la Business Girls la WeLoveDigital Unirii și m-am gândit, pentru prima dată, nu la oamenii care au vorbit în fața participanților, ci la cei din spatele scenei. M-am gândit cât de frumos poate fi să gândești un concept de eveniment, să cauți oamenii potriviți cu tema aleasă, să te gândești la toate acele detalii.

Între timp, intervenise și dorința de a rămâne în București pe perioada verii. Voiam o ocupație reală, diferită de citit. Am cochetat cu ideea de a mă angaja într-o librărie, dar mama nu a fost de acord. I se părea că „să vinzi cărți” nu-i o carieră. Poate avea dreptate.

Așa am început să caut programe de internship. De menționat că niciodată până atunci n-am fost deloc atrasă de idee. Mi s-a părut de prisos să merg zi de zi la birou și să nu fiu plătită pentru asta. Însă abia la începutul verii mi-am dat seama că nu e vorba despre asta, de fapt.

Am aplicat pentru un internship în PR la Inspire Group.

Primul job în PR

La sfârșitul lunii august am fost contactată de  Bookletta pentru un interviu. Aplicasem în urmă cu ceva timp, însă, dădusem uitării faptul că nu mai fusesem sunată. Atunci a fost o surpriză, astăzi a devenit unul dintre motivele mele de mândrie: reprezint Bookletta în calitate de PR Assistant, este primul meu job serios și nu ies nicăieri din casă fără geanta mea Bookletta.

Atât în cadrul internship-ului, cât și din momentul în care am început să lucrez pentru Bookletta, am înțeles că, ceea ce ne lipsește nouă, tinerilor, este o îndrumare serioasă în alegerea unei viitoare profesii. Ni se spun prea puține lucruri despre numărul mare de profesii pe care le putem urma. Nu e nimeni care să ne ajute să înțelegem ce ni se potrivește cu adevărat. Intrăm în facultăți nepotrivite și ieșim de acolo dezorientați și dezamăgiți de o programă din care ne atrag cu adevărat doar câteva materii.

Mi-au trebuit doi ani de Jurnalism ca să înțeleg că nu în PResă voiam eu să lucrez ci în PR. Am fost, pe rând, dezamăgită, descumpănită și dezorientată. Astăzi sunt bine și am pornit pe drumul pe care trebuia să o apuc încă de la sfârșit de liceu.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

6 comentarii

De ce am ales să iau o pauză de la un job în piața de carte din România 29 iunie 2019 - 11:13

[…] cumva, cărțile m-au adus întotdeauna în preajma altor iubitori de lectură. Așa se face că primul meu job în comunicare a fost la Bookletta, un brand care aduce la un loc pasiunea pentru genți și cea pentru […]

răspunde
Social Media Summit București - 5 motive pentru care merg | Blog de idei 7 ianuarie 2018 - 19:40

[…] din interiorul companiilor. Ceea ce mi se pare foarte interesant pentru o persoană la început de carieră. Nu se știe niciodată cu cine voi ajunge să lucrez la un moment […]

răspunde
F 15 ianuarie 2017 - 22:36

Felicitari pentru ambitie si pentru curajul de a nu te lasa batuta!!
Eu sunt la sfarsit de drum ca eleva si de mica visez sa organizez evenimente, dar in acelasi timp imi doresc afacerea mea, acum incerc sa vad spre ce inclina balanta, ce facultate voi alege.. de aceea sunt curioasa daca ai scris articolul despre intership-ul la Inspire Group ?
Mult succes pe viitor si in realizarea ta profesionala si sufleteasca 🙂

răspunde
Andreea Chiuaru 16 ianuarie 2017 - 0:02

Bună! Nu l-am mai scris până la urmă pentru că am avut o perioadă aglomerată atunci și apoi am uitat de el pur și simplu. Dar îmi poți scrie pe facebook pentru mai multe detalii!

răspunde
Laura Apetroaie 3 octombrie 2016 - 10:15

Și eu voiam s[ dau Licența în Relații Publice, dar nu s-a putut (și nu din vina mea), dar am visat mereu să lucrez în promovare. Simt asta cu tot sufletul! Eu nu am avut noroc – promovez doar cărți – cu drag și pasiune, dar din asta nu ies bani, din păcate.

Mă bucur enorm pentru tine, pentru că-ți urmezi pasiunea, că ești fericită muncind și că nu simți jobul ca pe o corvoadă. Ești minunată!

răspunde
Andreea Chiuaru 3 octombrie 2016 - 10:27

Îți mulțumesc frumos, Laura! Nu este niciodată prea târziu să începi de la zero. Dacă ăsta e visul tău, ar trebui să încerci să faci totul pentru a-l îndeplini.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe