Acasă Cărți dragi Mai este oare acesta un om? de Primo Levi | Micro recenzie de carte

Mai este oare acesta un om? de Primo Levi | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
2 comentarii

Am aflat pentru prima dată despre Mai este oare acesta un om? în anul II de facultate. Făceam Politologie și o profesoară extraordinară recomanda la fiecare nou seminar o carte și un film. Filmele au avut mai mult succes decât cărțile. În plus, oricât de tare mi-am dorit să-l citesc pe Primo Levi, în 2016 nu era încă reeditat. Așa că la lista de citit s-au adăugat altele și altele. Între timp s-a reeditat la Editura Art, am primit-o cu ocazia unui Bookfest, dar interesul meu deja scăzuse. Am simțit că e momentul ei după ce am citit Pianistul.

Despre ce e Mai este oare acesta un om?

Am fost deportat la Auschwitz abia în 1944, după ce, constrâns de lipsa tot mai mare a mâinii de lucru, guvernul german hotărâse să prelungească durata medie de viață a prizonierilor care urmau să fie lichidați, îmbunătățind sensibil nivelul de trai și suspendând momentan uciderea arbitrată a celor ridicați. De aceea, când vine vorba de detalii atroce, cartea nu aduce nimic nou față de ce cititorii din întreaga lume știu deja despre lagărele morții. Ea nu a fost scrisă cu intenția de a formula capete noi de acuzare, ci, mai curând, ar putea furniza date pentru un studiu nepărtinitor privind unele laturi ale sufletului omenesc.

Așa începe Mai este oare acesta un om?. Este o mărturie a unui supraviețuitor al Auschwitz-ului ajuns târziu în lagăr și care are norocul de a nu fi ucis imediat la fel cum s-a întâmplat cu mii de evrei înaintea lui. Stilul lui Primo Levi are ceva jurnalistic, de reportaj. Se citește ușor și cu multă curiozitate și, pe alocuri, aș putea să spun că, din tot ce am citit eu, Mai este oare acesta un om este cea mai bine scrisă carte-mărturie a unui supraviețuitor de la Auschwitz.

Nu e o carte cu dramatism și multă acțiune. Nu e o carte despre evadări spectaculoase sau povești de dragoste înfiripate în lagăr (cum e Tatuatorul de la Auschwitz, de exemplu). E o carte extrem de realistă care, cum ziceam și mai sus, are ceva din stilul unui reportaj. Însă ce mi s-a mai părut mie valoros la ea este întrebarea pe care o ridică: mai este oare acesta un om? O să vă explic mai jos de ce.

Ce mi-a plăcut?

Scriitura, cum ziceam mai sus. Povestea ceva mai puțin. Dar ce a rămas cu mine este întrebarea pe care mi-am pus-o încă din anul al doilea de facultate când am aflat despre Primo Levi: mai este oare acesta un om după ce naziștii i-au luat totul?

Voi, ce trăiți la adăpost

În casele voastre tihnite,

Voi, care seară, întorcându-vă, găsiți

Mâncare caldă, chipuri prietenoase:

Gândiți-vă, mai este oare acesta un om,

Când trudește-n glod.

Când nu știe ce-i tihna

Când luptă pentru un codru amar de pâine,

Când moare pentru-un da sau un nu?

Ce nu mi-a plăcut?

Nu e ceva ce nu mi-a plăcut și totuși mi-aș fi dorit, la fel ca în cazul Pianistul, o poveste ceva mai conturată. Pe alocuri există câteva salturi în timp mai greu de înțeles, acțiunea nu are cursivitate, nu e o poveste despre acțiune și consecința ei de fiecare dată. Sunt câteva povești presărate și nu suficient dezvoltate. Însă eu înțeleg că Primo Levi nu a vrut să pună accentul pe poveste, ci pe întrebarea pe care a ridicat-o. Și asta m-a făcut pe mine să apreciez cartea.

Cui recomand Mai este oare acesta un om?

Pentru mine, spuneam mai sus, este cea mai bine scrisă mărturie a unui supraviețuitor de la Auschwitz. Este în altă categorie cu o altă cartea favorită care mi-a ajuns dragă prin poveste – Bibliotecara de la AuschwitzAș recomanda-o oricui are un interes real legat de ce s-a întâmplat în lagăre și povești ale supraviețuitorilor. Nu e o carte care șochează neapărat și nici o poveste care rămâne cu tine, dar întrebările pe care te face să ți le pui, da. De aceea cred eu că e o carte care ar trebui să se regăsească pe mai multe liste de citit.


Cartea a fost publicată în colecția Desenul din covor de la Editura Art. O găsiți pe site-ul editurii, la Libris, pe Elefant.ro și la Cărturești. Dacă plasezi o comandă pornind de la oricare dintre link-urile furnizate în articol, un procent de 6-10% din totalul comenzii îmi va fi trimis mie prin sistemul de marketing afiliat. Tu nu plătești nimic în plus. E ca și cum mi-ai face cinste cu o cafea pentru conținutul pe care îl public pe blog și pe social media.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

2 comentarii

Flori din calimara 23 iulie 2020 - 11:36

Interesantă postare și citatul în versuri, te face să te întrebi care sunt limitele umane. Îmi doresc să citesc cartea asta, îmi aduc aminte că am văzut odată un reportaj pe TV5 despre Primo Levi.

răspunde
andreeachiuaru 23 iulie 2020 - 23:11

Mă bucur mult că ți-am atras atenția prin citită, e o carte de citit într-o viață, din punctul meu de vedere

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe