#recomandaredecarte: Matriarhat de Cristina Andrei

by andreeachiuaru

Matriarhat de Cristina Andrei e un volum de proză scurtă publicată în colecția n’autor a celor de la Nemira. Opt femei împărtășesc opt povești diferite în volumul de proză scurtă a Cristinei Andrei, autoare pe care nu o citisem până acum, deși se află deja la al doilea volum.

Un volum de proză scurtă care m-a atras ca un magnet

Recunosc, din toată colecția de literatură română, Matriarhat a fost cea care m-a atras ca un magnet. Am știut că o să-mi placă. Ba chiar mi-am creat oarecare așteptări cu privire la carte. Nu sunt neapărat cea mai pretențioasă cititoare când vine vorba de romane. Însă la proza scurtă, lucrurile stau cu totul altfel. Vreau proze nici prea lungi, dar nici prea scurte. Nu prea lungi pentru că nu-mi place să mă pierd în detalii care nu ajută la nimic. Nici prea scurte, pentru că simt că nu reușesc să mă împrietenesc cu personajele din doar două sau trei pagini. Iar Matriarhat e fix cum trebuie din punctul ăsta de vedere.

Opt femei, opt povești, opt portrete

Fiecare poveste e un portret al uneia dintre personaje – toate femei. Din diferite perspective și narate din mai multe unghiuri, prozele se îmbină într-un mod tare interesant. Mod care m-a făcut să mă simt că am de completat un puzzle. Și, cu toate că Matriarhat nu e un roman și nici un volum la finalul căruia descoperi legături nebănuite între personaje, mi-a făcut plăcere să-l citesc și am fost curioasă de destinul fiecăreia dintre personaje în parte.

Ce mi-a plăcut și mai mult, însă, au fost schimbările de perspectivă. În timp ce unele femei au avut șansa de a-și spune singure povestea, pe altele le-am cunoscut prin ochii bărbaților din viața lor sau chiar a unor naratori absenți din povestiri. Prozele din Matriarhat sunt, dacă vreți, poveștile unor destine. Însă, la fel de bine, sentimentul că autoarea ar fi putut să spună chiar povestea ta, e unul care te însoțește pe tot parcursul lecturii.

Merită să citești Matriarhat?

Tratate separat, fiecare dintre povestiri are darul de a te ține în priză. Așa se face că m-am trezit oprindu-mă în plină stradă înainte să ajung la birou sau înainte să intru în supermarket conștientă fiind că o să-mi doresc să aflu ce se întâmplă în continuare fix în acel moment.

De altfel, tot referitor la cele opt personaje, aș putea compara trecerea de la o voce narativă la alta și de la un personaj la altul cu perinderea printr-un hotel în care ți se permite să deschizi diferite uși și să afli ce se întâmplă dincolo de ele.

Cât despre scriitură… Cristina Andrei a reușit un lucru pe care nu-l fac mulți scriitori în ceea ce mă privește – am reușit să empatizez cu toate personajele, fie că mi-au fost sau nu pe plac. Femei sau bărbați, victime sau vinovați. Iar asta ține, cu siguranță, de măiestria autoarei.

Cu siguranță că, după ce am citit Matriarhat, Cristina Andrei își merită locul în topul cu autoarele mele preferate din România.

Recomand cu drag Matriarhat pe care o găsiți la prietenii de la Editura Nemira, aici, sau la Cartepedia.

Arată-le și prietenilor:
0 comment
0

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe