De ce nu vreau să-mi schimb numele după căsătorie | Nunta noastră – partea a IIa

by andreeachiuaru

Da, mă căsătoresc la final de septembrie. Și nu, nu îmi schimb numele după căsătorie. Deși mie nu mi se părea mare lucru (și nici lui, de altfel), m-au surprins câteva reacții legate de ceva ce mie mi se pare perfect normal: să-mi păstrez numele.

Îți poți păstra numele după căsătorie și el și-l poate păstra pe al lui

Îți poți păstra numele după căsătorie în mod legal. Există și opțiunea ca el să ia numele tău. Sau să luați împreună ambele nume. Poți, de asemenea, să iei tu cele două nume, iar el să îl păstreze doar pe al lui.

Fericirea nu stă într-un act

Nu ne căsătorim pentru că avem impresia că relația noastră va evolua în bine. Sau că, sinceră să fiu, va evolua în vreun fel. Poate că, acum câteva zeci de ani, căsătoria era un lucru important pentru că însemna mutarea împreună, planuri de viitor etc. Însă noi am bifat toate aceste lucruri. Pentru noi, schimbarea majoră a fost mutatul împreună. Alte schimbări mult mai importante care vor veni vor fi decizia de a ne cumpăra un apartament (deși eu sunt mulțumită cu statul în chirie, să știți) și decizia de a avea un copil, când va veni.

De aceea nu cred că vom fi mai fericiți dacă eu îmi schimb numele după căsătorie. Sau dacă el și l-ar schimba pe al lui. La fel cum nu cred că vom fi mai fericiți începând cu 21 septembrie doar pentru că vom fi soț și soție în acte.

De ce pare schimbare numelui după căsătorie o decizie firească, totuși?

Pentru că în familie nu știu de vreun precedent de femeie care să nu-și fi schimbat numele după căsătorie, am făcut un mic research. Așa am aflat că treaba asta e mai veche decât credeam. A apărut în Marea Britanie, în sec. IX. Se întâmplă pentru că femeile aveau prea puține drepturi și erau practic tratate drept „proprietăți”. Astfel, erau transferate din „proprietatea” tatălui în cea a soțului.

Deși felul în care sunt privite astăzi căsătoriile (drepturi egale pentru ambii soți) diferă mult, tradiția nu s-a schimbat . Poate fi o chestiune de obișnuință, însă în articolul în care am găsit toate aceste explicații am găsit și faptul că femeile care nu-și schimbă numele după căsătorie sunt percepute ca fiind egoiste. Nu independente, ci egoiste (!!) Explicația asta m-a făcut să înțeleg puțin mirarea celor din jur când le-am spus despre decizia mea. Până și tatăl meu care era mândru pe de-o parte că îi păstrez numele, era puțin contrariat că socrii mei se vor supăra. Off the record, eu nu m-am gândit să-mi întreb socrii despre asta. La fel cum și pe Alex l-am anunțat despre decizie, nu i-am cerut permisiunea.

Pe de altă parte, e explicația romantică a schimbării de nume și e un simbol pentru ideea întemeierii unei noi familii. Poate e și ideea că cei doi aparțin unul altuia într-un fel. Însă pentru mine, oricât de romantic ar suna ideea că „i-am furat numele” sau că „împărțim același nume” nu a fost o opțiune la care să mă gândesc prea mult.

sursa: Pinterest

De ce nu vreau eu să-mi schimb numele după căsătorie

Să vă spun un secret: mulți ani, până târziu în adolescență, mi-au urât numele de familie. Mi se părea greu de pronunțat și greu de reținut. Ba chiar mă enerva mult și faptul că trebuia mereu să îmi spun numele pe litere atunci când aveam de făcut o programare sau o rezervare undeva. Când am început să-mi construiesc un brand personal în mediul online am stat o lungă perioadă sub pseudonimul Andreea C. pentru că mi se părea că oamenii nu-mi vor reține numele.

Apoi a început să-mi placă numele meu pentru că mi-am dat seama că e un nume mai greu întâlnit. Iar posibilitatea de a-l reține nu e mai mică, ci dimpotrivă. Deși nu m-aș încumeta vreodată să-mi iau un domeniu de tipul andreeachiuaru.ro pentru că mi se pare greu de reținut din prima, folosesc numele meu pe toate rețelele sociale.

Mi-am construit un brand personal care e foarte important pentru mine

Dacă aș fi rămas până în ziua de azi sub pseudonimul Andreea C. nu m-ar fi deranjat prea tare că noul meu nume ar fi început cu litera B, nu cu litera C. Însă eu sunt peste tot Andreea Chiuaru. Numele meu e indexat în Google ca Andreea Chiuaru. Oamenii care mă citesc știu că sunt Andreea Chiuaru. Cum aș putea să schimb asta fără să creez confuzie?

Mi-ați putea spune că aș putea să las doar în online vechiul meu nume. Da, știu, dar de ce aș face asta? Pentru că șansele să creez confuzie vor mai exista. Primesc periodic colete și chiar nu mă văd explicându-le tuturor că de fapt nu mă cheamă Andreea Chiuaru, ci altfel. Știu că mai devreme sau mai târziu oamenii se vor obișnui, dar eu nu m-aș vedea obișnuindu-mă cu asta.

Apoi, mai am și un PFA care îmi poartă numele. Ca să nu mai vorbesc de alte acte. De ce aș face asta? Ca să avem un hashtag care să ne desemneze noua familie? Nu am nevoie de asta, sinceră să fiu.

Nu m-aș identifica cu noul meu nume

Recunosc, a fost întotdeauna și nevoia de independență. Pentru că întotdeauna m-am considerat pe mine Andreea Chiuaru, nu Andreea iubita lui Alex sau Andreea prietena cuiva sau sora altcuiva. Lucrurile nu se vor schimba prea mult după căsătorie pentru că eu voi fi tot eu, înainte să fiu soția lui Alex. 

În plus, să vă spun drept, nu aș lua un nume care nu-mi place. Iar ideea de a le reuni într-un nume și mai lung scris cu o cratimă… mă și gândesc la ziua în care copilul nostru va fi dezamăgit că poartă două nume care nu se potrivesc deloc, ambele lungi și ambele ușor caraghioase.

Așa că rămân Andreea Chiuaru – în online și în acte. Și sunt fericită cu alegerea asta.

Voi ce părere aveți despre schimbarea numelui după căsătorie? 


Foto: Unsplash

Arată-le și prietenilor:
10 comments
3

S-ar putea să-ți placă și:

10 comments

Nona 18 octombrie 2019 - 22:31

Noi ne căsătorim anul viitor și l-am anunțat pe logodnicul meu că nu îmi voi schimba numele. Nu l-am întrebat dacă e ok sau nu, nu stau la discuții cu nimeni. Este doar decizia mea. Motivele sunt mai multe. În primul rând, cum spuneai și tu, nu e un schimb de proprietate între tata și el.

În al doilea rând, ne căsătorim târziu. Nu mai am 20 de ani, lumea mă cunoaște într-un fel. În plus, numele meu de familie este rar în România, cu origini grecești vechi și nu vreau să iau un nume comun care nu îmi spune nimic doar de dragul tradiției.

Și nu în ultimul rând, mă îngrozesc banii și timpul pierdut pentru a-mi schimba cartea de identitate, carnetul și actele de la PFA.

Logodnicul meu nu e foarte încântat de idee, dar nu e decizia lui. Familia nu stă într-un nume.

Reply
andreeachiuaru 27 octombrie 2019 - 11:54

Cred că atâta timp cât e ceea ce îți dorești, asta e cel mai important. Și eu aș fi avut de alergat cu schimbat PFA & all. Soțul meu nu a avut o problemă cu schimbarea de nume, din fericire.

Reply
Daniela 28 septembrie 2019 - 12:00

EU sunt casatorita cu un spaniol si in Spania din fericire nu trebuie sa iei numele sotului, desi cred ca daca m-as fi casatorit cu un roman as fi facut aceeasi alegere ca si tine. Ce imi place este ca atunci cand ai un copil el ia si numele tatalui si al mamei.No discrimination😜

Reply
andreeachiuaru 4 octombrie 2019 - 13:15

Haha, lucky you. La noi încă se uită unii urât la femeile care-și păstrează numele.

Reply
Adelhilde 3 septembrie 2019 - 14:33

Nici eu nu mi-aș schimba numele după căsătorie.
Marea mea dilemă este ce nume va/ vor purta copiii. Nu mă încântă ideea de alăturare a 2 nume de familie.

Reply
andreeachiuaru 5 septembrie 2019 - 11:45

Pentru mine e ok sa poarte numele lui, dar asta e decizia voastra.

Reply
Marina Costa 1 septembrie 2019 - 13:55

Mama nu m-a iertat nici acum ca mi-am schimbat numele dupa casatorie. Ar fi vrut sa-l pastrez. Eu am mers cu traditia, si am luat numele lui, simplu fiindca asa se face in general. Pe vremea aceea, speram sa avem un copil, intr-un fel sau altul, si ar fi fost frumos sa ne cheme pe toti trei la fel, fiind o singura familie. Chiar daca nu am putut adopta, nu regret ca mi-am schimbat numele. Dar fiecare, cu motivatia proprie. Mama nu si l-a schimbat fiindca ii promisese bunicului, care regreta ca nu are baiat, sa-i duca numele mai departe.

Reply
Bookish 30 august 2019 - 14:40

Nici eu nu mi-am schimbat numele, fiecare și l-a păstrat pe al lui. Pur și simplu mi s-a părut că numele lui nu rezonează cu prenumele meu. La fel, multă lume se miră, nici măcar părinții nu m-au susținut în alegere tot de frica socrilor :)) După cum ai spus, asta e o decizie pe care o iei tu și o discuți cu partenerul, nu e ceva ce trebuie dezbătut cu toată lumea. Pt copil/copii am hotărât însă din start că va/vor purta numele lui.

Reply
andreeachiuaru 31 august 2019 - 12:43

Adevărul e că și mie-mi place mult numele tău, e super faină alăturarea nume-prenume. Nici nu mă gândeam să dezbat cu tot poporul, doar că s-a băgat poporul în discuție. Și din reacțiile post-articol mi-am dat seama că au fost și fete cărora le-a prins bine să deschid acest subiect.

Reply
ina02s 28 august 2019 - 13:48

Mie mi se pare ca esti curajoasa. Si nu-i prima data cand cred asta. Eu accept si va plac asa cum sunteti (adica frumosi). 😉

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe