Oameni normali de Sally Rooney | Micro recenzie de carte

by andreeachiuaru

Oameni normali / Normal People m-a urmărit o vreme pe instagram cu tot soiul de review-uri de la bloggeri de carte din afară. Nu mi-a atras atenția pentru că, din cauza coperții, eu am catalogat-o drept roman YA (young adult) gen din care nu citesc. Apoi am văzut un review pozitiv pe profilul unei fete cu gusturi similare. Asta a coincis cu traducerea la Curtea Veche. Așa a ajuns Oameni normali pe lista mea de Gaudeamus / Black Friday.

Despre ce e Oameni normali?

Ați citit/ați văzut filmul One day? Dacă da, nu mă chinui să explic mai multe. Oameni normali seamănă mult cu romanul lui Nichols, prin acțiune și stil. Însă, deși seamănă, e o variantă puțin mai răsuflată. Poate o să mă considerați lipsită de suflet, dar cel mai fain lucru în One Day e finalul (sorry for the spoiler, dar ea moare în final). Ca să nu mai zic de ideea lui Nichols de a urmări ce fac personajele lui pe parcursul a mulți ani, fix în aceeași zi în care s-au cunoscut.

Oameni normali e o carte despre normalitate. E o carte despre anii de facultate, relații care nu merg ca unse, lucruri pe care nu le spui la momentul potrivit și care îți schimbă viața cu totul. Însă e și despre acei ani în care iei cele mai mari decizii din viața ta. Marianne îi schimbă viața lui Connor prin faptul că îl ambiționează să-și urmeze visurile. Connor îi schimbă viața Mariannei pentru că îi dă încredere în ea. Niciunul dintre lucrurile astea nu sunt spuse cu subiect și predicat.

Ce mi-a plăcut la carte?

Cartea m-a prins serios, încă de la primele pagini. Romanul începe cu relația dintre adolescenții Marianne (tipa bogată, dar care nu are deloc prieteni) și Connor (tipul popular din liceu și fiul femeii care face curat în casa Mariannei). Plot-ul nu e cine știe ce, i get it, dar felul în care cartea e scrisă te prinde. Pentru că, spre deosebire de romanele YA în care eu nu mă regăsesc, în povestea celor doi chiar m-am simțit martoră.

Apropo de scriitură, Sally Rooney este consideră prima scriitoare a generației Millenials și a fost premiată cu Costa Awards (un premiu care spre deosebire de Nobel tind să cred că se acordă pe merit, nu pe criterii politice).

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Cred că, dacă nu aș fi citit One day, aș fi zis că e o carte foarte bună. Dar având-o pe aceea ca punct de pornire nu am putut să nu o cumpăr.

Deși mi-a plăcut cursul acțiunii, mi s-a părut că romanul nu are un final. Marianne și Connor se împacă și se despart doar ca să constate că sunt făcuți unul pentru celălalt. Romanul arată atât perspectiva lui, cât și perspectiva ei, ceea ce îl face cu atât mai bun. Însă finalul aproape că nu există. Autoarea mi-a dat impresia că s-a plictisit puțin de acțiune și a decis să se oprească acolo. Înțeleg, e ca în viață, lucrurile nu sunt dramatice (și nu, nu mi-aș fi dorit un accident de mașină nefericit), însă pe parcursul cărții mi-am creat niște așteptări puțin cam mari.

Cui recomand Oameni normali?

Oameni normali mi s-a părut genul de roman de dragoste în care protagoniștii sunt tineri, dar pe care nu l-aș încadra în genul YA. E o carte care se parcurge rapid și care te prinde tocmai prin faptul că nimic nu e ieșit din comun. Ba chiar s-ar putea să te și regăsești în ea pe alocuri. Aș zice că e de citit și ca să vezi ce înseamnă literatura de azi dincolo de plot-uri teribilistice în care cineva moare musai la final.

Cumpără cartea:

Libris | Elefant | Okian | Books Express

Arată-le și prietenilor:
0 comment
1

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe