Acasă Cărți dragi Olga de Bernhard Schlink – o viață de om pusă într-un roman de 300 de pagini

Olga de Bernhard Schlink – o viață de om pusă într-un roman de 300 de pagini

de andreeachiuaru
2 comentarii

Olga este cel mai nou roman al scriitorului german Bernhard Schlink. Romanul a apărut în 2018 și a fost publicat și la noi în 2019, de cei de la Editura Polirom. Eu am comandat cartea de pe Libris, imediat după apariție, deoarece am citit și mi-a plăcut foarte mult Cititorul, tot de Bernhard Schlink.

Așteptări vs. realitate. De ce speram să mă îndrăgostesc iremediabil de Olga

Am făcut această scurtă introducere ca să înțelegeți voi de ce am pornit lectura cu așteptări foarte mari. Cititorul este una dintre cele mai frumoase povești de dragoste pe care le-am întâlnit în literatură. Olga, pe de altă parte, este un roman foarte bine primit de fanii autorului, dar care, scos din context, mie nu mi-a inspirat prea multe.

Olga este povestea eroinei cu același nume. Un roman care urmărește o viață de om, de la nașterea Olgăi și până la moartea sa. Împărțit în trei părți, Olga urmărește destinul unei femei care a trăit în Germania și a fost martoră atât la întâmplările din primul Război Mondial, precum și din al doilea. O istorie a Germaniei, dacă vreți să o priviți așa.

Prima parte – copilăria și tinerețea Olgăi

Deși structura e interesantă și reconstruiește viața pe care a trăit-o Olga, din trei perspective diferite, povestea în sine m-a lăsat rece. Prima parte urmărește copilăria și tinerețea Olgăi, precum și scurta relație cu Herbert. E o poveste spusă din perspectiva unui narator omniscient și, după gusturile mele, arde prea repede niște etape. Accentul nu e pus nici pe ascensiunea Olgăi, nici pe formarea ei ca învățătoare și nici pe relația ei cu Herbert.

Cea de-a doua parte – Olga, croitoreasa surdă

În cea de-a doua parte, cuvântul îi este dat lui Ferdinand, copil în casa în care Olga ajunge să lucreze ca croitoreasă după război. Între timp, Olga surzește, așa că accentul e pus pe relația de complicitate dintre micul Ferdinand și Olga, bătrâna surdă care îi devine unic complice și prietenă. De altfel, Ferdinand spune povestea Olgăi din momentul în care aceasta ajunge în casa lui, amintind povești pe care i le-a relatat chiar Olga. Scopul este elucidarea misterului morții Olgăi. 

Partea a treia – Scrisorile Olgăi

Mister care este deslușit în ultima parte, formată din scrisorile pe care Olga i le scrie lui Herbert, logodnicul dispărut într-o expediție la Polul Nord, al cărui cadavru nu este găsit niciodată. A fost partea care mi-a plăcut cel mai mult din roman. Cu toate că este cea mai tristă dintre cele trei părți ale romanului, vine cu niște elucidări ale unor secrete ținute de Olga timp de zeci de ani.

Devotamentul Olgăi pentru Herbert este înduișător. Se face trecerea de la speranța logodnicei care speră că își va regăsi iubitul și până la resemnarea tacită că acesta este mort. E drept, cititorul știe deja în acest punct toate amănuntele poveștii. E, dacă vreți, o reluare a poveștii dintr-o perspectiva diferită, mai plină de trăiri.

Recomand Olga de Bernhard Schlink?

Per total, Olga mi s-a părut un roman rece. A fost o carte față de ale cărei personaje nu am putut simți empatie. E drept, am pornit lectura cu așteptări foarte mari după ce am citit Cititorul. Schlink țese o poveste frumoasă a unei supraviețuitoare, însă transmite mult prea puține emoții.

Cu alte cuvinte, e o carte pe care aș recomand-o mai degrabă celor care nu sunt fani Bernhard Schlink. Sau celor care nu pornesc la drum cu așteptări uriașe, la fel ca mine. Sunt convinsă că, dacă s-ar fi întins pe mai multe sute de pagini, Olga ar fi fost o carte mult mai bună. Altfel, mi se pare că Schlink a rămas doar la suprafața lucrurilor. Iar povestea unei vieți de om încape arareori în mai puțin de 300 de pagini.

Dacă vă decideți totuși să o citiți, găsiți cartea aici.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

2 comentarii

Cărți citite de la început de 2019 și până acum și recomandări 7 august 2019 - 19:58

[…] Olga – Olga m-a cam dezamăgit pentru că mă așteptam la o poveste similară cu Cititorul. Mi s-a părut puțin rece și lipsită de emoție, deși finalul a părut să salveze destul de mult cartea. Nu sunt foarte sigură dacă aș recomand-o sau nu, pentru că știu totuși oameni care au citit-o la recomandarea mea și cărora le-a plăcut foarte mult.  […]

răspunde
Mariana Barbulescu 30 aprilie 2019 - 23:14

Da, este o carte rece. Aceeasi senzatie am avut-o, traducind-o.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe