Am fost la Pe bune live ca să-mi reconfirm cât de complicată e relația cu munca

by andreeachiuaru

Pe bune live a fost sold out în 6 ore. Eu am fost între cei care au cumpărat bilete imediat ce s-a anunțat, deși recunosc că eram fix înainte de salariu. Deși nu recomand des podcast-uri, Pe bune este unul dintre favoritele mele. Îmi place tot la el: de la invitații aleși (deși pe majoritatea nu îi cunoșteam înainte sau nu îi cunoșteam în felul în care se destăinuie în fața Andreei Vrabie), teme abordate, calitatea suntelui și felul în care totul e editat super calitativ.

Ce e Pe bune Live?

Mi-e greu să explic pentru că am încercat să-i explic și ieri mamei și am eșuat. Nu știu dacă spectacol e cuvântul cel mai bun. Dar conferință sună mega rigid. Și adevărul e că, în sală, dacă ai fi dat pe mute tot ceea ce spuneau oamenii ai fi crezut că e un spectacol de stand-up.

Pe bune live de acum a fost despre relația complicată pe care o avem cu munca. Despre succes și eșec, temeri, sindromul impostorului, burnout și epuizare, nesiguranțe, oamenii care își pun amprenta asupra procesului nostru de învățare și ne ajută sau ne pun bețe în roate. E despre toate experiențele pe care ajungi să le ai la un moment dat dacă munca nu e pentru tine doar locul din care îți iei salariul.

Cine a vorbit la Pe bune live?

Trigger-ul care m-a convins pe mine să merg la Pe bune live a fost prezența Cristinei Chipurici. Apoi, recitind lista de persoane care vor vorbi, mi-am adus aminte de Ioana Șopov – ilustratoarea care a fost invitată în podcast și a vorbit despre burnout. Episodul acela a fost prima dată când am auzit eu vorbindu-se despre burnout într-un context. A fost momentul în care mi-am dat seama că eu însămi sunt acolo.

Dar în afară de ele două, față de care-mi creasem anumite așteptări, am fost și surprinsă din plin. Am dat din cap când Ada Galeș a povestit despre vocea din capul ei care îi spune că nu e suficient de bună. Că nu o să fie suficient de bună. Și am rămas uimită de sinceritatea Andreei Vrabie care a povestit cât de greu îi este încă să producă acest podcast. Iar Cristi Lupșa a oferit o adevărată lecție de leadership tocmai arătând public ce a greșit.

Am înțeles că noi toți suntem work in progress

Ioana Șopov nu a vorbit despre același moment în care a avut o cădere nervoasă pe scaunul stomatologului. Am crezut că o să vorbească despre asta. Despre e am simțit eu când am plecat din piața de carte. Însă a vorbit despre ce s-a întâmplat după. Și mi-am dat seama că ea nu e un story cu happy end. Eu nu sunt unul. Și probabil nici tu. Toți învățăm zi de zi să ne adaptăm relația cu munca. Noi toți care, fără să fim neapărat workaholici, nu ne privim job-ul ca pe un job și atât. Ioana a povestit despre acel punct în care e. Și m-am regăsit enorm. E un punct în care nu mai știu ce-mi place și chiar dacă am timp să fac orice vreau, mă cramponez tocmai de această lipsă de timp și îmi găsesc scuze.

Cât despre Cristina Chipurici… cred că mă așteptam să povestesc altceva. Urmărind-o atât de atent cumva știu o parte din povești. E în top 3 femei care mă inspiră enorm. Ea a vorbit însă despre cum se vede din afară totul și despre presiunea pe care o pune asupra ta un succes avut la un moment dat. Departe de mine să zic că am avut același succes (ea a ajuns la 20 și-un pic de ani cea mai urmărită femeie din România). Dar schimbarea unghiului de abordare mi s-a părut interesantă tocmai pentru că a spus o poveste pe care nu o știam.

un show ca o ședință de terapie

Închei ca să nu vă mai plictisesc. Am două îndemânuri: ascultați podcastul  (am link-uit Spotify pentru că eu asta folosesc, dar îl găsiți și în alte app-uri) și dacă cumva vă nimeriți în București când e următorul Pe bune live mergeți negreșit. Show-ul ăsta e terapie curată.

P.S: Pe bune live va fi publicat și sub formă de podcast cel mai probabil; până atunci, vă las două dintre episoadele mele favorite: cu Ioana Șopov, despre burnout și povestea DOR.

Arată-le și prietenilor:
0 comment
1

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe