Acasă Cărți dragi Pianistul de Wladyslaw Szpilman | Micro recenzie de carte

Pianistul de Wladyslaw Szpilman | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
0 comentariu

Pianistul s-a reeditat anul trecut în preajma Gaudeamus și am știut că trebuie să o am. Am inclus-o în comanda de Black Friday, însă a rămas necitită până în luna aprilie. După ce am terminat-o, analizând puțin cât de puțin a reușit să-mi placă (deși m-a impresionat, nu se pune problema asta), mi-am dat seama de un lucru: uneori găsești o carte atât de cuprinzătoare și o citești într-un anumit moment al vieții, așa că nimic din ce-i urmează nu se ridică la nivelul așteptărilor create. Îmi place să cred că de aceea nu mi-a ajuns mie la suflet Pianistul.

Despre ce e Pianistul?

Pianistul este volumul de memorii care stă la baza filmului celebru cu același nume. Poate l-ați văzut sau poate doar ați auzit de el. Eu eram în a doua categorie: nu știam prea bine despre ce e vorba în film/carte. Convinsă fiind că e o poveste despre viața la Auschwitz, am mai amânat-o puțin. Apoi, vorbind cu Alex recent, el mi-a povestit că e povestea lui Wladyslaw începe, de fapt, o dată cu invadarea Poloniei și urmărește mai degrabă viața evreilor polonezi rămași în Varșovia.

Pentru mine, Pianistul a fost o carte foarte dură. De aceea, deși m-a impresionat, nu am reușit să mă leg de autorul volumui de memorii. L-am compătimit, da, dar nu am stat cu sufletul la gură să văd dacă și în ce condiții va supraviețui. Finalul îl aveam – faptul că acest volum a fost scris și public îmi garanta că pianistul este între supraviețuitori.

O mențiune necesară: cartea e prost încadrată la Editura Humanitas Fiction. Este împărțită în trei părți: prima este un eseu scris de fiul lui Wladyslaw, a doua (și cea mai lungă) este chiar povestea supraviețuirii pianistului, iar cea de-a treia este jurnalul unui soldat neamț (dacă nu ați văzut filmul, ar fi un spoiler să vă zic ce e cu el). Nimic de acolo nu este ficțiune.

Ce mi-a plăcut la carte?

Am aflat lucruri noi din Pianistul. Așa cum spune și fiul lui Wladyslaw în prima parte a cărții, e un volum scris „la cald” cu multe detalii dure. De câteva ori am simțit că am nevoie să mă opresc. Știam despre cruzimea nemților, dar Pianistul mi-a redat niște imagini pentru care nu eram pregătită. Filmul, pe care l-am văzut apoi, mi-a arătat chiar și mai explicit aceste imagini.

Pianistul e o perspectivă. Una nouă pentru mine. Dar mi-e greu să spun despre cartea asta că mi-a plăcut, deși m-a impresionat.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Spre deosebire de film, pe care l-am văzut apoi, cartea nu are propriu-zis o poveste. În film sunt adăugate personaje și povești care în volumul de memorii nu există. Pianistul este o mărturie, nu o poveste. De aceea mi-a venit mie așa de greu să mă atașez de autorul jurnalului.

Vă mai spuneam la început de articol și că există momente în care citești o carte și apoi nimic altceva nu o mai poate egala. Am citit acum prea multă vreme Bibliotecara de la Auschwitz ca să vă pot spune dacă e un roman chiar atât de bun. Însă și-a pus amprenta asupra mea într-un mare fel. A fost prima carte din care am aflat în detaliu despre felul în care au fost tratați evreii în lagăre. Poate că, dacă alta ar fi fost ordinea și aș fi citit mai întâi volumele supraviețuitorilor ca Pianistul sau Mai este oare acesta un om? topul preferințelor mele ar arăta cu totul altfel.

Cât despre filme, cel care m-a impresionat pe mine cel mai tare a fost La Vita e Bella.

Cui recomand Pianistul?

Recomand totuși Pianistul ca volum de memorii. Însă țineți doar cont că e o poveste între multe altele și depinde de voi dacă ați găsit deja acea carte care să le facă pe restul irelevante. Altfel, aș tinde mai degrabă să recomand filmul, care recunosc că mi-a plăcut ceva mai mult care are componenta de poveste ce îi lipsește cărții.

Găsești cartea pe Libris sau pe Elefant (P.S: plasând o comandă de cărți despre oricare dintre aceste link-uri eu primesc un mic procent între 6% și 10% din valoarea totală fără ca tu să plătești nimic în plus; e ca și cum mi-ai face cinste cu o cafea ca să-mi mulțumești pentru ceva util găsit pe blog)

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe