Cum am ajuns de la „eu nu o să mă mărit vreodată” la planuri de nuntă | Nunta noastră partea a IIIa

by andreeachiuaru

Vă vine să credeți sau nu, eu chiar credeam că nu o să mă mărit niciodată. Ba chiar aveam destule planuri și argumente contra căsătoriei. Și iată-mă acum, făcând planuri de nuntă și gata să spun „da”. Cum a venit toată această schimbare? Vă povestesc mai jos.

O garsonieră în București, o bibliotecă imensă și un Golden Retriever

Așa arată visul meu la 18 ani. Îmi imaginam plecarea din casa părintească cu un updrage demn de comedii romantice americane. Nu visam la multe. Doar la o garsonieră cu pereții ticsiți de cărți și un câine care să-mi țină companie. Îmi venea greu să-mi imaginez că mă voi muta vreodată cu cineva.

La 19 ani, l-am cunoscut pe Alex. Însă am rămas cu același vis secret de a fi întotdeauna pe cont propriu.

O garsonieră în București, o bibliotecă imensă și… un iubit

Când lucrurile cu Alex au devenit serioase, mama deja a început să facă glume pe seama schimbării mele de perspectivă. Garsoniera o puteam avea, la fel și biblioteca. La câine deja renunțasem. Însă îl înlocuisem în visul meu cu… un iubit. Cu Alex, mai precis.

Deși la începutul relației noastre la distanță nu prea știam dacă va fi București, Brașov sau alt oraș din România, cu timpul lucrurile s-au așezat. Ne-am mutat împreună fix cu puțin timp înainte de absolvire. Așa am ajuns să am o garsonieră în București (în chirie, e drept), o bibliotecă imensă și un iubit.

Primele planuri de nuntă

Nu am vorbit mult timp de planuri de nuntă nu pentru că nu aveam de gând, ci pentru că nu vedeam rostul unei nunți. Noi nu prea credem că un act ar schimba ceva și nici o petrecere cu fast nu ne doream. Așa că am devenit experți în a evita întrebările. Nunta? O să vină și ea, dar nu acum.

După cererea în căsătorie de la Roma, parcă presiunea a fost și mai mare. Așa m-am lăsat înduplecată de părinți și de „gura lumii” să facem o nuntă. Însă erau atât de multe lucruri pe care nu mi le doream, încât toate acele planuri de nuntă nu au făcut decât să ne facă să ne certăm. Pe de-o parte eram eu, gata să îmi apăr punctul de vedere, pe de-o parte era Alex care era lipsit de implicare pentru că voia să rămână pe un teren neutru (a se citi aici că nu voia să mă supere nici pe mine, dar nici părinții nu prea voia să și-i pună în cap).

Vă dați seama că nu a funcționat, nu? Așa că am anulat toate planurile. De fapt, am trecut de la planuri de nuntă la „o să ne ocupăm la un moment dat, dar nu acum”.

Cum am decis până la urmă să ne căsătorim

S-a întâmplat pe la final de iunie. Navigam într-o seară pe Pinterest și mă uitam la fotografii de pe la nunți (guily pleasure, haha!) și atunci mi-a venit ideea: ce-ar fi să facem nunta la o cabană, cu foarte puține persoane și o petrecere restrânsă? Adică fără stresul meniului, invitații formale trimise tuturor cunoscuților la a căror nuntă am fost sau urmează să vină, rude pe care nu le-am văzut de ani buni. Fără wedding planner, vizionări de restaurante, degustări, aranjamente florale, muzică live, tort cu trei etaje și tot ce mai înseamnă o nuntă în zilele noastre.

Regula mea a fost simplă: dacă există persoane pe care nu le cunoaștem amândoi suficient de bine încât să avem ce să vorbim cu ei la un pahar de vin, atunci nu sunt suficient de apropiați ca să vină la nuntă. Plus că mi s-a părut întotdeauna un coșmar ca la propria nuntă să întâlnești persoane noi și să-ți faci griji dacă persoane pe care le cunoști prea puțin se vor simți bine.

Așa s-au născut alegerile pentru nuntă despre care am povestit deja. O să continui seria? Cu siguranță! Până atunci vă aștept să aruncați un ochi și pe instagram. În perioada 11 – 20 septembrie povestesc câte ceva despre nuntă pe stories, în fiecare zi.

 

Arată-le și prietenilor:
2 comments
0

S-ar putea să-ți placă și:

2 comments

loredanamanciu 24 septembrie 2019 - 20:45

Frumoasa povestea voastra!
Felicitari ca v-ati tinut pe pozitie! Am luat parte la o astfel de nunta, care de fapt a fost mai mult o petrecere intre prieteni la o cabana la munte. A fost dragut.
Pana la urma, cred ca fiecare e liber sa faca asa cum considera cel mai bine!

Reply
andreeachiuaru 4 octombrie 2019 - 13:16

Mulțumim! cu siguranță. Și la noi a fost tot ceva intim, nu o nuntă per se. Dar având în vedere că a fost singura petrecere pentru noi, am numit-o oricum nuntă.

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe