Acasă Cărți dragi Puterea de Naomi Alderman – atunci când o poveste bună e tratată superficial

Puterea de Naomi Alderman – atunci când o poveste bună e tratată superficial

de andreeachiuaru
7 comentarii

Puterea – o carte recomandată de New York Times, Barack Obama și Margaret Atwood

Puterea de Naomi Alderman e un roman distopic în jurul căruia s-a făcut foarte multă vâlvă. Aflat atât pe lista cu cele mai bune zece cărți din 2017 întocmită de New York Times, precum și pe lista de recomandări a fostului președinte american Barack Obama, Puterea propune o răsturnare de situație a unei distopii la fel de celebre – Povestea slujitoarei.

Însă eu nu știam de lucrul ăsta atunci când am văzut-o pe listă cu noutățile de la Bookfest 2018. Mai mult, am inclus-o în categoria cărți pentru adolescenți. Și am trecut mai departe. De ce așa? Pentru că nu mă regăsesc deloc în stilul young adult. Am luat la rând mai multe titluri bune și foarte bune și niciunul nu mi-a spus mai nimic. Așa că am decis să nu-mi mai pierd timpul citind cărțile de genul. Nu zic că nu-s bune. Însă lipsește acel ceva care le face foarte bune. Vă povesteam asta și în recenzia cărții Printre tonuri cenușii.

Cert e că pe mine nu m-a frapat neapărat includerea pe lista New York Times. Și nici măcar faptul că a fost recomandată de Barack Obama. Deși te gândești că un fost președinte al SUA n-ar recomanda chiar orice, chiar și din prisma faptului că s-ar face de râs dacă ar ieși în față cu îndemul să citești Fifty Shades of Grey.

O carte care vă va face să vă revizuiți atitudinea în legătură cu tot

Ce m-a convins pe mine să citesc cartea asta a fost susținerea lui Margaret Atwood. Mi-a plăcut Povestea slujitoarei incredibil de mult. Atât de mult încât o consider una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit vreodată. Iar când o scriitoare de talia lui Margaret Atwood spune că Puterea este capabilă să vă facă să vă revizuiți atitudinea cu privire la tot atunci clar arunc o a doua privire.

Așa că am trecut peste eticheta de young adult pe care i-am pus-o. Nici măcar n-am mai citit o a doua recenzie. Iar faptul că a fost cartea care s-a discutat la un club de carte la care voiam să merg de multă vreme a fost chiar un motiv în plus să o citesc.

E sau nu Puterea o carte bună?

Nu zic că Puterea nu e o carte bună. Însă am pornit cu atât de multe așteptări la drum încât aproape că am început să o urăsc pe măsură ce am văzut diferențele dintre ea și Povestea slujitoarei. Sau poate a fost de vină că am citit niște cărți scrise extrem de bine în ultima vreme (O viață măruntă, Răul și Irezistibil).

Intriga, însă, e perfect construită. Într-un viitor distopic, femeile își descoperă o putere care le poate ajuta să domine lumea. De altfel, e genul de intrigă care ridică niște întrebări legate de etică și feminism. Și, de ce nu, de motivele pentru care femeile sunt numite sexul slab. E vorba de feminitate și blândețe sau pur și simplu de neputință?

Povestea este urmărită din perspectiva a patru personaje: o adolescentă adoptată și abuzată de familia adoptivă care descoperă că puterea îi poate aduce respectul și venerația întregii lumi, o puștoaică crescută în familia unei bande de traficanți londonezi care folosește puterea ca să se răzbune și să se impună într-o lume a bărbaților, o senatoare americană care dorește să-și construiască o carieră politică călcând pe cadavrele celor care au umilit-o în trecut și un tânăr african care devine jurnalist de război și care reușește să-și documenteaze viața într-o lume dominată de femei.

Atunci când o poveste extraordinară e prost scrisă

Și acum ajungem la partea legată de scriitură. Nu vreau să vă dezvălui prea mult din acțiune pentru că intenția nu e să vă fac rezumate. Însă personajul central al cărții – Maica Eva – aude o voce care sună cel puțin la fel de dubios ca o discuție pe whatsapp între două puștoaice de 13 ani. Te aștepți ca modul de gândire al unei femei înzestrate cu cea mai mare putere de pe Planetă să fie puțin diferit. Vă las un fragment ales aleatoriu.

Vocea spune: Așa mai vii de-acasă!

Allie se gândește: Ești Dumnezeu?

Vocea răspunde: Cine crezi tu că sunt?

Allie se gândește: Știu că-mi vorbești atunci când sunt la necaz. Știu că mi-ai îndrumat pașii pe calea cea bună. Spune-mi ce să fac acum. Spune-mi.

(…)

Vocea spune: Încearcă, poate ți se potrivește. Nu ești în siguranță, iepuraș, decât dacă ești stăpână pe situație.

Nu mi-am dat neapărat seama dacă e vorba despre o conturare prea imatură a personajelor sau lucrul ăsta a fost voit. Însă, la capitolul scriitură, cartea asta are un mare NU din partea mea. Da, se citește extrem de repede. E faină perspectiva multiplă, cu toate că, de la un moment încolo, acțiunea pare ușor dezlânată.

Ce n-am înțeles însă e de ce a susținut Margaret Atwood publicarea acestei cărți. Într-un caz fericit mi se pare un fan-fiction scris după citirea romanului Povestea slujitoarei.

Un fel de concluzii

Citește Puterea dacă ești fan distopii și nu te deranjează cărțile scrisă într-un limbaj adolescentin.

Nu o citi dacă te aștepți la o carte care să-ți schimbe modul în care gândești. Sau dacă scriitura e totul pentru tine. Sunt multe alte cărți mult mai bune pentru asta.

P.S: Pentru o experiență autentică vă recomand să citiți recenzia scrisă de Simona care a numit-o una dintre cele mai bune lecturi din 2018. Iar dacă vreți să vă formați chiar voi o părere, nu ezitați să o treceți pe listă.

 

Găsiți cartea la prietenii de la Libris. Dacă vă doriți și alte recomandări, răsfoiți arhiva de aici.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

7 comentarii

Bookish 3 august 2018 - 16:52

Eu nu sunt fan distopii. Sunt cărți cu greutate, te pun pe gânduri, dar nu sunt o experiență de lectură plăcută. Pe Margaret Atwood o am pe piedestalul scriitorilor mei favoriți, dar, dintre toate cărțile ei pe care le-am citit, Povestea cameristei (așa se numește ediția tradusă de Alina Bottez pe care am citit-o eu) este cea care mi-a plăcut cel mai puțin.

răspunde
Bookish 3 august 2018 - 16:55

Ahh, traducătoare e de fapt Monica Bottez. Sunt mamă-fiică și le mai încurc. Am avut cursuri cu amândouă la facultate.

răspunde
andreeachiuaru 3 august 2018 - 17:00

Nici eu nu sunt neapărat fan distopii, însă e, cumva, genul cât de cât acceptabil când vine vorba de opere din categoria Sf&Fantasy. Mă orientez strict după subiect, de fiecare dată.

răspunde
Miruna C. 2 august 2018 - 21:24

Mă gândesc că e posibil să fie si unele “hibe” cu traducerea… Comparatia cu Povestea Slujitoarei clar ii da un bobârnac înainte pe listele de lectură si recomandări… Eu inca nu am citit-o, dar … urmează sigur. 🙂

răspunde
andreeachiuaru 2 august 2018 - 21:33

Să știi că s-a pus problema și la clubul de carte, iar una dintre tipe o citise în engleză și tot impresia asta a avut-o, că e dubios scrisă. Cât despre moderatoare, ea citise în română și apoi răsfoise în engleză și a zis că nu e traducerea de vină. Acum, nu știu, tot ce posibil. ai de gând să o citești în română sau în engleză?

răspunde
Miruna C. 2 august 2018 - 21:35

Nu știu sigur… as vrea sa o citesc in engleză, dar Povestea slujitoarei am citit o in romana… O sa văd când îmi voi comanda cartea. 🙂

răspunde
andreeachiuaru 2 august 2018 - 21:36

Înțeleg 🙂 Lectură plăcută și te aștept cu păreri.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe