6 romane de dragoste mai puțin cunoscute pe care merită să le citești

by andreeachiuaru

Nu rare sunt momentele când mă trezesc întrebând pe cineva: cum de nu ai citit cartea asta?! Acum citesc aproape doar cărți despre care vorbește toată lumea. Dar de-a lungul vieții mele de cititor am avut perioade în care am descoperit cărți plimbându-mă prin anticariate. Dacă scrii pe google cele mai frumoase romane de dragoste mi se pare că apar doar aceleași titluri. Așa că astăzi mi-am propus să vă recomand câteva romane de dragoste mai puțin cunoscute.

Climate de Andres Maurois

Îmi repetam: n-o iubesc, n-o iubesc, n-o iubesc. Deși știam bine că nu-i adevărat și că o iubeam mai mult ca oricând, fără să pot înțelege de ce.

Climate este cartea de la care mi-a venit ideea acestui articol. O vreme, o găseai doar prin anticariate, într-o ediție nu neapărat eye-catching, de la Editura Curtea Veche. Săptămâna trecută, am descoperit-o reeditată în colecția cu romane de dragoste de la Litera. N-am cuvinte să spun ce tare m-am bucurat. Așa am început să le povestesc colegilor de birou despre cum Climate este o extraordinară radiografie a geloziei (și cât de distructivă poate fi ea).

Un roman clasic scris dintr-o dublă perspectivă

E un roman clasic, scris într-o dublă perspectivă. Avem perspectiva lui, îndrăgostitul de o ea. Dacă vă așteptați să vă spun că avem perspectiva femeii iubite, vă înșelați. De fapt, tocmai asta mi se pare că face din Climate un roman inedit. Cea de-a doua perspectiva este a femeii pe care el o cunoaște ceva mai târziu și de care se îndrăgostește.

De altfel, el e tipicul bărbat neînțeles care nu știe ce își dorește și care analizează totul în cel mai mic detaliu. Atât de obsedat de a-și explica totul încât la un moment dat, în roman, apare chiar și o listă de tipul „ce-mi place la tine vs. ce urăsc la tine”. Totul pentru a ajunge la sublima concluzie că, luate separat, calitățile și trăsăturile femeii iubite n-ar însemna mare lucru dacă ar fi ale alteia. La fel și defectele care, în prezența iubirii, devin suportabile și chiar drăgălașe.

Ea e partea rațională a relației și înțelege că această căutare a lui nu va aduce cu sine nimic bun.

Aștepta de la mine să fiu gata de a părăsi totul pentru a-l urma pe el. Nu-i eram nici soție, nici amantă, dar asta nu părea să-l împiedice.

O excelentă analiză a vieții de cuplu

Romanul e o excelentă analiză a vieții de cuplu, dacă vreți. Iar felul în care e scris te face să simți că tragi cu ochiul în jurnalul secret al unor îndrăgostiți.

Greșesc aceia care spun că dragostea este oarbă; adevărul e că dragostea e indiferentă la defecte sau slăbiciuni – pe care le vede foarte bine – când își închipuie că a găsit într-o ființă acel ceva ce-o interesează mai mult decât orice și care, de cele mai multe ori, nici nu se poate defini.

Ediție nouă, de la Editura Litera, de care vă spuneam, se găsește la Libris, Cartepedia și Elefant. Dar am găsit pentru voi și ediția veche (care nu arată așa bine, dar prețul e incredibil de mic pentru valoarea cărții) la Libris.

Scrisorar de M. Șișkin

Dacă nu ai exista, m-aş îneca în propria persoană, aş hoinări prin pustiul meu, fără să găsesc un punct de sprijin.

În capul meu, în momentul în care spun autor rus contemporan mă aștept la o carte foarte bună. Dar atunci când am citit cartea asta nu gândeam neapărat așa. Scrisorar m-a atras prin prezentare și mi-a plăcut senzația aceea că am mână niște scrisori vechi, de-ale bunicilor, rătăcite. Întotdeauna mi s-au părut mai autentice astfel de schimburi de scrisori sau fragmente din jurnale decât alte tipuri de scrieri. Nu neapărat mai bune din punct de vedere al scriiturii, dar, cu siguranță, mult mai reale. Bine, întâmplarea face ca Scrisorar să poată fi inclus cu brio în categoria romane de dragoste scrise bine.

Îmi reproşez că, atunci când am fost împreună, am avut atâtea ocazii de a-ţi arăta iubirea, dar nu m-am gândit la asta. Dar acum eşti aşa de departe, că nu mai pot să fac nimic pentru tine, nici să te îmbrăţişez, nici să te sărut, nici să-mi trec degetele prin părul tău. Iubirea are nevoie nu de dovezi, ci de forme de manifestare. […] Mi s-a părut mereu că toate astea sunt prostii, sunt fleacuri, dar abia acum înţeleg ce importante sunt şi de ce e nevoie de ele. Abia acum am început să înţeleg cât de necesare sunt lucrurile inutile!

Un altfel de schimb de scrisori

Scrisorar e un astfel de schimb de scrisori al unor îndrăgostiți. El plecat la război, ea rămasă acasă. Cartea are ceva din gustul dulce-amărui al poveștilor de demult. Dincolo de asta, abordează și multe alte teme. Însă tema centrală rămâne frământările celor doi îndrăgostiți aflați departe unul de celălalt. Iar scriitura este poezie curată.

Știu că exist, dar am nevoie tot timpul de dovezi, de atingeri. Fără tine sunt o pijama goală aruncată pe un scaun. Numai din cauza ta au început să-mi fie dragi mâinile mele, picioarele, trupul, pentru câ tu l-ai sărutat, pentru că tu îl iubești.

Din păcate, am remarcat că e stoc epuizat aproape peste tot, însă am mai găsit-o la Cărturești și în cadrul acestui pachet (alături de alte cărți ale autorului).

Despre Scrisorar am scris, după o recitire, aici.

Pânza de păianjen de Cella Serghi

E drept, Cella Serghi nu-i neapărat o autoare necunoscută  când vine vorba de romane de dragoste. Însă, dincolo de acest segment al publicului, aud vorbindu-se prea puțin despre ea. Știu foarte multe persoane care știu că i-ar aprecia cărțile. Nu neapărat pentru că sunt romane de dragoste. Ci pentru că, să recunoaștem, Cella Serghi e un nume în literatura română. Pentru mine, Pânza de păianjen a fost cea mai frumoasă carte a anilor de liceu. De fapt, a fost acea carte care m-a făcut să-mi doresc să public romanul scris de mine.

De la descrierile mării, la viața în Bucureștiul interbelic și până la povestea de dragoste cu tumultosul și capriciosul Alex Dobrescu, Pânza de păianjen este unul dintre cele mai frumoase și mai feminine romane pe care le-am citit. De fapt, de-a lungul timpului n-am avut decât un crush literar (not my type, really), iar acela a fost Alex Dobrescu.

Mi-am spus: ceea ce mă atrăgea la el era impresia pe care mi-o dădea că e singur, nenorocit, că unicul lui stimulent in viaţă sunt eu, că sunt singura lui bucurie, unica lui preocupare. Dacă nu-i aşa, nu mă interesează. Nu mă interesează un bărbat decât în măsura în care cred că-l stăpânesc ca femeie, în care cred că sunt pentru el, într-un moment din viaţă, o fiinţă unică, de neînlocuit.

Dincolo de povestea de dragoste, romanul este și o excelentă mărturie asupra vieții de atunci, dar și un jurnal al singurătății și al puterii unei femei de a renunța atunci când iubirea nu o mai face fericită.

Aceeași poveste cu stocurile reduse și indisponibile, însă am găsit-o pentru voi la Libris.

Anotimpul regăsirii de Sarah Jio

A fost o vreme, prin liceu, când citeam acele romane dr dragoste de la ziar. Erau cărți ieftine, de cele mai multe ori, slabe calitativ, însă îmi satisfăceau pofta de lectură. În perioada aceea am dat peste un roman care mi-a plăcut tare mult: Anotimpul regăsirii: o poveste de dragoste care se desfășoară pe două planuri temporale și care m-a ținut în priză cu succes. E drept, începutul nu e cu nimic ieșit din tiparele acestor cărți (o ea cândva scriitoare celebră, acum părăsită de soț pentru o femeie mai tânără, dorind să se regăsească undeva pe o insulă de o frumusețe mirifică) însă vă promit că e o carte bună, chiar dacă nu prea am mai auzit pe nimeni vorbind despre ea.

O găsiți la preț bun (în aceeași ediție „de la ziar”) pe Elefant.

Sfârșitul poveștii de Lydia Davis

Lydia Davis este o scriitoare de proză scurtă destul de cunoscută și premiată, însă eu rar i-am văzut cărțile recomandate. Dovadă că în 2013 a câștigat Man Booker Prize. Eu am descoperit la recomandarea cuiva care mi-a citit o primă variantă a romanului meu și mi-a spus: dacă vrei să vezi cum se scrie despre o despărțire, citește cartea asta.

Ar fi fost mai simplu să încep cu începutul, dar începutul nu înseamnă mare lucru fără ce a urmat, iar ceea ce a urmat nu înseamnă mare lucru fără sfârșit.

Romanul este povestea unei iubiri spusă după încheierea ei și primul lucru pe care-l pot spune este că e extrem de bine scrisă. Mi s-a părut genul acela de scriitură simplă, dar puternică, dovadă că un roman de dragoste nu trebuie să fie foarte lacrimogen sau plin de fraze pompoase ca să te cucerească. Iar stilul lapidar și efortul aparent de a pune ordine în gânduri care vin de-a valma m-a făcut să citesc cartea aproape pe nerăsuflate.

Sfârșitul poveștii a fost publicată la Editura Univers și o găsiți pe Libris sau pe Elefant.

Splendoarea vieții de Michael Kumpfmuller

Tot de la Editura Univers am citit, la un moment dat, și Splendoarea vieții. Cartea e o biografie romanțată a ultimilor ani din viața lui Kafka și a poveștii lui de dragoste cu Dora Diamant, femeia care i-a stat alături până la moarte. Splendoarea vieții se citește cu un nod în gât pentru că vorbește (și) despre ororile Holocaustului. Însă scriitura are un lirism aparte. Romanul e împărțit în mici fragmente nedatate care îți dau impresia că citești un jurnal.

Dac-ar fi să-și povestească viața, ea ar nota doar amănunte, căci, i se pare ei, fericirea cea mai mare este compusă din lucruri mici, felul cum își înnoadă el șireturile, cum doarme, cum îi mângâie părul. Neîncetat își face de lucru în părul ei. I l-a pieptănat, i l-a spălat, un lucru pe cât de frumos, pe atât de straniu. Părul tău, spune el, miroase a fum și a sulf, a iarbă, uneori a mare. Îi spune că nu se va sătura niciodată de ea. Dacă într-o bună zi m-aș sătura, aș cădea mort la pământ, pe când așa sunt nemuritor.

Romanul este povestea ultimilor și cei mai fericiți ani din viața lui Kafka, iar eu i-am scris, pe larg, o cronică pe blogul Ioanei.

L-am găsit la Libris, Elefant și Cărturești.

*

Sper că lista mea cu romane de dragoste vă va inspira în alegerea următoarelor lecturi. Iar dacă sunteți fani ai genului, că veți găsi mai sus măcar o carte care va ajunge lectură de suflet. În orice caz, dacă v-au plăcut cărțile, nu ezitați să îmi scrieți.

*

Voi ce romane de dragoste (sau nu) mai puțin cunoscute ați recomanda mai departe?

 

Arată-le și prietenilor:
4 comments
2

S-ar putea să-ți placă și:

4 comments

Ioana Soare 25 iunie 2018 - 17:01

Uhhhh ce fain sună toate! Am citit “Pânza de păianjen” când eram prin liceu cred. Știu că mi-a plăcut la momentul respectiv, dar acum nu-mi mai amintesc tot șirul narativ. Sunt secvențe ce-mi revin în minte, cum ar fi sărăcia Dianei și încercările ei de a-și crea haine frumoase din nimic, o chestie care mi s-a întipărit în memorie. Dar să-mi fie cu iertare, pe Alex nu mi-l amintesc =))

Și eu am citit multe cărți de dragoste de la revistă, unele mai bune altele mai puțin remarcabile. Mi-a plăcut mult “Dalia albastră” de Nora Roberts, are 4 volume și să vezi cum urmăream revista să nu cumva să ratez vreo ediție :))

Te pup Andreea, să ai o săptămână productivă și cu lecturi frumoase. O să țin cont de lista ta, promit 🙂

Reply
andreeachiuaru 26 iunie 2018 - 11:44

Haha! Întotdeauna m-a fascinat memoria subiectivă, iar felul în care te raportezi tu la Cella Serghi mi se pare o exemplificare genială. Eu am citit-o în perioada în care marea mea dragoste din liceu tot Alex se numea și cred că de asta mi-a rămas așa în memorie. P.S: începe cu Climate 🙂

Reply
Bookish 25 iunie 2018 - 11:00

Mie Cella Serghi mi se pare printre cele mai cunoscute autoare din România. În cercul meu de prieteni și familie toată lumea a citit măcar Pânza de păianjen. Mama are în bibliotecă 3 romane, poate de la ea am luat și eu microbul.
Scrisorar e printre cărțile mele preferate, este foarte poetică și sensibilă fără a cădea în siropos/penibil.
De Andrea Maurois țin minte că am citit prin liceu Pământul făgăduinței, dar nu mai știu absolut delco despre ce e vorba, trebuie să caut notițele de atunci :))
Interesante și celelalte recomandări, o să le caut când am chef de povești de dragoste.

Reply
andreeachiuaru 26 iunie 2018 - 11:45

Mulțumesc, mulțumesc! Am scotocit și eu recenzii mai vechi și am descoperit că de la tine știam de „Scrisorar” <3

Reply

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe