Acasă Cărți dragi Semn că te am de Ioana Chicet Macoveiciuc | Micro recenzie de carte

Semn că te am de Ioana Chicet Macoveiciuc | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
0 comentariu

Nu mai știu cum am aflat de Semn că te am. Ce știu sigur e că am ocolit-o multă vreme pentru că simțeam că nu e pentru mine. M-am răzgândit când am căutat ce alte cărți să mai citesc în august, când mi-am propus să dedic o lună exclusiv autorilor români contemporani.

Despre ce e Semn că te am?

Semn că te am e un roman care mi-a amintit puțin de Jojo Moyes și alte cărți romantice. Este povestea unei femei a cărei copilărie este marcată de o traumă, a relațiilor pe care le are și a căsniciei sale. Este o poveste despre maternitate, ce înseamnă să fii femeie, cum ne afectează traumele din copilărie fără să știm. Nu aș spune totuși că e povestea unei crime, așa cum scrie pe copertă. Și nici roman de dragoste parcă nu i-aș zice cu toată inima. Mi se pare greu de definit, mai ales că sentimentele mele cu privire la Semn că te am au fost și sunt destul de incerte.

Ce mi-a plăcut la carte?

În ultimii ani m-am străduit să fac cumva diferența între cărți captivante și cărți cu adevărat bune. Nu că una ar exclude-o pe cealaltă. Însă dacă acum cinci ani definiția mea universală pentru o carte bună era o carte care să mă prindă și pe care să o citesc cu interes, acum vreau mult mai mult. Vreau povești care să-mi răstoarne puțin concepțiile despre lume și viață, personaje reale, mai puțin scenariu de film cu happy-end.

Mi-a plăcut Semn că te am, însă introducerea pe care am făcut-o are mare legătură cu ce am simțit după ce am citit cartea. Pe parcusul ei m-am gândit că citesc o carte foarte bună. După ce am terminat-o, mi-am luat puțin timp să mă gândesc. Oscilam între 3 și 4 stele pe goodreads. Am ales să-i acord 3 stele pentru că nu simt că e genul de carte care va rămâne cu mine peste ani.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Marele minus a fost premisa puțin ratată din punctul meu de vedere. Se vrea o poveste puternică despre cum o crimă afectează destinul unei femei. Însă, pe de altă parte, am simțit că partea aceea putea să nu existe pentru că nu a fost suficient dezvoltată. În plus, nu pot să nu compar orice carte de ficțiune cu O viață măruntă care pentru mine a atins standarde absolute în ceea ce privește construcția de personaje.

Altfel, Semn că te am e o carte drăguță și atât. Nu e o carte care te zdruncină din temelii, dar e departe de a fi o pierdere de vreme. Eu mă bucur că am descoperit-o, însă nu cred că m-aș întoarce curând să citesc și altceva de Prințesa Urbană. Îmi place blogul ei, inițiativele în care se implică, dar de la literatură eu am puțin mai multe pretenții.

Cui recomand Semn că te am?

Cred că Semn că te am e un bun prilej să te împrietenești cu literatura română contemporană. Pe alocuri mi-a adus aminte de Jojo Moyes. E un mix de zâmbete și momente triste, cu o scriitura accesibilă. În plus, îți trezește dorința de a da gata cartea cât mai rapid. Iar dacă o alegi pe post de carte de vacanță cred că merge de minune și dacă ai așteptări mai mari de la literatură, în general.

Cartea, la fel ca și celelalte tilturi scrise Ioana Chicet Macoveiciuc, e pe Libris. Iar în luna septembrie, Ioana Chicet Macoveiciuc este autorul lunii, așa că titlurile ei vin cu o reducere generală de 20% și cu autograf.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe