Acasă Cărți dragi Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște | Micro recenzie de carte

Sonia ridică mâna de Lavinia Braniște | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
0 comentariu

Sonia ridică mâna a primit destul de multă atenție încă de la publicare. Atunci a fost primul moment în care mi-am dorit să o citesc. Mi-a luat ceva să decid, însă. Ne-am întâlnit într-un Cărturești unde am răsfoit-o. Apoi am adăugat-o și am scos-o din coș în câteva ocazii. Momentul în care am decis că de data asta o adaug în coș a fost episodul din Pe bune cu Lavinia Braniște. La puțin peste o săptămână după ce l-am ascultat am adăugat cartea în coș. Iar după ce am avut-o în bibliotecă am știut că vreau să citesc cât mai degrabă.

Despre ce e Sonia ridică mâna?

Sonia ridică mâna este o carte în care se împletesc mai multe povești. Este povestea Soniei care s-a născut după încheierea comunismului și care n-a aflat niciodată prea mult despre viața de dinainte. Nici nu a interesat-o prea tare până la punct. Asta este povestea în care eu m-am regăsit cumva.

La un moment dat Sonia primește o propunere de colaborare să scrie un scenariu pornind de la o întâmplare dintre Zoe, fiica lui Nicu și a Elenei Ceaușescu, și un presupus iubit/amant. Aici mi-am permis eu să visez și să-mi amintesc de Sașenka lui Montefiore unde căutarea trecutului face o puncte incredibilă cu prezentul. Am crezut că o să dau peste o ficțiune istorică captivantă în care o voi întâlni pe Zoe Ceaușescu și voi afla mai multe despre cum erau vremurile atunci văzute chiar de familia ei. Well, nu s-a întâmplat asta.

În Sonia ridică mâna sunt și alte povești. Este povestea traiului în comun dintre Sonia și iubitul ei, o relație care nu are nimic spectaculos sau romantic. Este povestea unei vieți în București așa cum e ea în zilele normale. Mai este și povestea încercării Soniei de a-și descoperi propriile origini – așa ajunge ea să se mute în orașul natal al tatălui său și să încerce să afle ce fel de om era el și de ce le-a părăsit pe ea și pe mama ei.

Ce mi-a plăcut la carte?

Mi-a plăcut tare felul în care scrie Lavinia Braniște. Este motivul pentru care între timp am cumpărat și Interior zero (încă necitită în momentul în care scrie micro recenzia asta). E o naturalețe aparte în scriitura ei și un realism pe care îl înțelegi dacă te identifici măcar parțial cu personajul Soniei.

Mi-a mai plăcut și premisa poveștii. Deși nu a fost ceva ieșit din comun, am sperat la o poveste bună despre trecut și prezent, România de astăzi versus România în comunism.

Ce nu mi-a plăcut?

Când am spus pe instagram că mi-aș fi dorit ca Sonia ridică mâna să fi avut încă 200 de pagini în care acțiunea să poată fi dezvoltată mai mult și să-mi primesc răspunsurile, cineva mi-a spus într-un comentariu că nu am înțeles scopul cărții. Că nu e treaba literaturii să facă conexiuni. Și că, de fapt, Sonia ridică mâna nici nu a vrut să fie cartea la care speram eu. Am înțeles argumentul, dar nu sunt de acord cu el.

Am înțeles și că scenariul despre Zoe Ceaușescu funcționează ca un catalizator pentru dorința Soniei de a-și afla propriul trecut. Era o aluzie în același comentariu cum că aș fi ratat asta din dorința mea de a da peste o poveste memorabilă. Însă așteptările mele au fost atât de diferite de ce am găsit de fapt în roman încât nu pot spune că mi-a plăcut așa de mult Sonia ridică mâna. Sau, în fine, că o voi recomanda prea des de acum încolo.

Cui recomand Sonia ridică mâna?

Cred că Sonia ridică mâna e o carte interesantă pentru noi, cei care ne-am născut la puțin timp după căderea Comunismului și am crescut cu o anumită mentalitate a părinților noștri. Însă eu aștept ceva mai mult de la romane, de regulă. Cu riscul de a părea superficială vreau cărți cu povești puternice. Dacă vreau să văd cum e viața în România în general pot asculta un interviu cu autorul.

Aș mai recomanda-o oricum celor care vor să citească literatură română contemporană. Aici, de fapt, aș recomanda întreaga colecție Ego Proză de la Polirom.

Sonia ridică mâna era pe lista autorilor români pe care vreau să-i citesc până la final de 2020. Mai am încă patru.


Găsești cartea pe Libris, Elefant sau Cărturești. Dacă plasezi o comandă pornind de la oricare dintre link-urile furnizate în articol, un procent de 6-10% din totalul comenzii îmi va fi trimis mie prin sistemul de marketing afiliat. Tu nu plătești nimic în plus. E ca și cum mi-ai face cinste cu o cafea pentru conținutul pe care îl public pe blog și pe social media.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe