Acasă Cărți dragi Soțul meu, Michael – o radiografie a degradării unei căsnicii

Soțul meu, Michael – o radiografie a degradării unei căsnicii

de andreeachiuaru
3 comentarii

Soțul meu, Michael – o radiografie  a degradării unei căsnicii

Soțul meu, Michael a apărut la Editura Humanitas Fiction și este disponibil aici.

Vă spuneam în articolul precedent cu lecturile mele din vacanță că Etgar Keret e unul dintre cei mai citiți autori israelieni. Ei bine, Amos Oz este un altul, probabil chiar mai celebru. Autor pe care l-am citit acum ceva vreme, cred, în primul an de facultate. Am ales Să cunoști o femeie. Nu mi-a plăcut deloc. Mi s-a părut genul de carte în care se bate pasul pe loc. Totul era parcă despre emoțiile personajelor, iar acțiunea lipsea cu desăvârșire. Doar atât reușesc să-mi aduc aminte.

Să vă spun un secret despre mine? Iubesc și urăsc în egală măsură cărțile care pun accentul pe trăirile personajelor. Le iubesc pe cele în care mă regăsesc, dar le urăsc pe cele în care mi se cere să mă pun în pielea unui personaj. Fac ușor asta dacă mai există ceva, dincolo de fluxul gândirii și al memoriei. Umor de calitate, o acțiune intrigantă etc. Dar dacă-s doar eu și gândurile unui personaj în care nu mă regăsesc, îmi vine să dau cu romanul de toți pereții.

O cronică a unei căsnicii eșuate

Soțul meu, Michael este o cronică a unei căsnicii eșuate. Hanna, o visătoare, studentă la Litere, se îndrăgostește de Michael, student la geologie, un bărbat extem de inteligent, dar foarte pragmatic și lipsit de imaginație. Opusurile se atrag? Nu întotdeauna și nu dacă luăm concret cazul Hannei și al lui Michael. Ce pare la început să fie găsirea unui echilibru devine treptat o premisă pentru distrugerea unei căsnicii.

Doar că Soțul meu, Michael nu e un roman al acțiunii, ci unul care valorifică din plin fluxul memoriei. Hanna spune povestea lor când deja are treizeci de ani și își amintește de dragostea  de la început. Nu există certuri, neînțelegeri exprimate violent sau episoade de adulter. Acțiunea curge lent, iar Hanna se dezvăluie cititorului pagină cu pagină.

Scriu această carte deoarece oamenii pe care i-am iubit au murit. Scriu fiindcă pe când eram doar o copilă aveam atâta putere de a iubi, iar acum această putere a dragostei se stinge înăuntrul meu.

Personajele, pe de altă parte…

De ce nu mi-a plăcut atunci, dincolo de faptul că nu m-am regăsit? Pentru că am urât ambele personaje. Hanna mi s-a părut tipul de femeie care nu face altceva decât să se plângă. Dă frâu liber imaginației astfel încât, uneori, ajunge să își confunde visele cu realitatea Însă nu face nimic. Renunță la studii și regretă asta, dar nu are o dorință de a le relua, chiar și mai târziu. Se complace în păstrarea primului job, cel de îngrijitoare la o grădiniță din cartier. Urăște cartierul în care ea și Michael locuiesc, dar nu îl susține deloc în dorința de a economisi pentru o casă nouă. Da, e senisibilă, e visătoare și poate că situația ei nu e cea mai roz, dar eu nu am reușit să o înțeleg deloc.

– Sunt urâtă, Michael?

– Îmi ești foarte dragă, Hanna.

– Dacă nu îți par urâtă, atunci de ce nu mă îmbrățișezi niciodată?

– Pentru că începi să plângi și îmi spui că mă prefac. Ai uitat deja, Hanna, ce mi-ai cerut dimineață? M-ai rugat să nu te mai ating, așa că asta fac.

Enigmaticul și distantul Michael

Michael, pe de altă parte, pare atât de preocupat de propria persoană și de studiile sale încât uită că are o familie. Însă, dincolo de asta, nu am aflat aproape nimic despre personaj. Nici prin ochii unei Hanna îndrăgostite de soțul ei, la începutul romanului. Nici prin ochii femeii care se complace într-o căsnicie nereușită. Ironia e că, deși numele său se află chiar în titlul romanului, Michael e întotdeauna absent din poveste. Cu mici excepții, iar când Amos Oz ne lasă să privim din perspectiva lui Michael, aproape că ajung să empatizez mai degrabă cu el.

Odată, în urmă cu câțiva ani, când stăteam amândoi în nu mai știu ce cafenea, ți-am privit cu atenție chipul, apoi m-am privit pe mine și mi-am spus că nu sunt menit să devin făt-frumosul nimănui, și nici vreun cavaler venit pe cal alb, cum se spune. Tu ești frumoasă, Hanna. (…) Uite, Hanna, nici măcar nu știu de ce îți spun toate astea acum. Tu taci mereu. Unul dintre noi tace și ascultă întotdeauna.

Recomand totuși Soțul meu, Michael celor care sunt în căutarea unei povești legate de degradarea unei căsnicii. Deși am oarecare rezerve și, pe aceeași temă, mi-a plăcut mai mult Soț și soție, de Zeruya Shalev. Dar Amos Oz are un stil aparte de a scrie și te face părtaș la poveste. Pe tot parcursul lecturării jurnalului Hannah, am avut momente în care am uitat că ea era doar un personaj, iar Michael nu era soțul meu.

Găsiți cartea la prietenii mei de la Libris, iar dacă vreți să vă completați teancul de lecturi pentru toamnă, aruncați o privire și în categoria de beletristică. Transportul este gratuit pentru comenzi peste 50 de lei, oriunde în țară.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

3 comentarii

Shop my library - despre târgul de carte cu discount de pe 11 noiembrie 2 decembrie 2018 - 17:42

[…] La fel și Soțul meu, Michael […]

răspunde
Oana M . 21 septembrie 2018 - 17:36

Suna bine cartea. Parcă aș vrea sa o citesc, mai ales acum ca sa iau o pauză de la thrillere.

răspunde
andreeachiuaru 24 septembrie 2018 - 21:20

Sper ca ție să ți se potrivească mai bine și să-ți placă.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe