Sticletele de Donna Tart | Micro-recenzie de carte

by andreeachiuaru

Sticletele este una dintre cele mai populare cărți ale literaturii contemporane. Recompensat cu Premiul Pulitzer în 2014, Sticletele va fi ecranizat în acest an. Deși mi-am cumpărat cartea în vara lui 2015 și am plănuit să o citesc încă de atunci, anunțul ecranizării a fost cel care m-a zorit cu lectură, pentru că întotdeauna prefer să citesc mai întâi cartea și apoi să văd filmul.

Despre ce e Sticletele?

Sticletele este povestea lui Theodore Decker, un băiat a cărui mamă este ucisă în timpul unui atac terorist într-un muzeu de artă din New York. Adoptat temporar de o familie bogată din New York, familia prietenului său, Andy, Theo ajunge mai târziu în Las Vegas, unde crește alături de tatăl său și amanta sa. Las Vegas este momentul în care Theo intră într-un anturaj nepotrivit și devine dependent de droguri. Câțiva ani mai târziu, Theo se întoarce în New York unde viața sa se schimbă așa cum nu și-ar fi imaginat vreodată.

E drept, am simplificat foarte multe din povestea din Sticletele. Este un roman amplu, care are mai bine de 1000 de pagini. E un roman realist care tratează numeroasă teme precum trauma, dependența de droguri, comerțul ilegal cu opere de artă.

Titlul romanului vine de la tabloul Sticletele pictat de Fabritius care este scos de Theo din muzeu în ziua exploziei. Deși povestea nu este una adevărată, tabloul există în realitate. În roman, Sticletele este aproape un personaj în sine. Unul episodic, e drept, dar al cărui ecou se resimte în întregul roman.

Ce mi-a plăcut la carte?

Sticletele e un roman care nu are cum să nu te miște, măcar printr-o temă abordată. E o carte documentată, foarte bine scrisă, care urmărește destinul personajului principal de la vârsta de 13 ani. E într-adevăr o carte cum găsești rar și nu e de mirare că a obținut Premiul Pulitzer.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Cu toate acestea, mie Sticletele mi s-a părut un roman rece. Nu m-am putut identifica cu Theo, deși i-am compătimit soarta. Au fost părți pe care le-am citit cu sufletul la gură, însă și părți pe care le-am citit puțin distrasă, întrebându-mă care e relevanța lor în poveste sau când se vor termina. Destinul lui Theo e într-adevăr unul demn de o carte sau de un film, însă nu-mi dau seama ce nu s-a legat între mine și cartea asta. Pe goodreads i-am acordat 4/5 stele pentru că într-adevăr o consider o carte foarte bună, însă mi-ar fi greu să o așez alături de O viață măruntă, de exemplu.

Cui o recomand?

Recomand Sticletele celor care au mari așteptări de la cărțile pe care le citesc. E o carte scrisă pentru cititorii exigenți, care vor personaje bine conturate, acțiune închegată, propoziții bine scrise. Să începi să citești Sticletele e o provocare. Spun asta pentru că e o carte care cere timp, o carte nu prea lesne de cărat pe drumuri și de citit în metrou. Însă, în final, va fi o provocare care merită îndeplinită. Pentru că, fie că Sticletele va deveni sau nu viitoarea ta cartea favorită, cu siguranță nu te vei putea referi la ea ca la o pierdere de timp.

Cumpără cartea:

Elefant | Libris | Cărturești

Arată-le și prietenilor:
0 comment
0

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

despre cărți, viața în București și alte idei

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. Poți stabili ce cookie-uri dorești să fie active pentru tine folosind butoanele alăturate. Acceptă Află mai multe