Acasă Cărți dragi Tatuatorul de la Auschwitz – o poveste reală despre supraviețuirea într-un lagăr

Tatuatorul de la Auschwitz – o poveste reală despre supraviețuirea într-un lagăr

de andreeachiuaru
11 comentarii

Tatuatorul de la Auschwitz a fost anunțat cu puțin înainte de Gaudeamus 2018, iar eu am știut de atunci că îmi doresc să o citesc. Așa se face că nici n-am mai așteptat târgul, că am și luat-o de la Cartepedia. Din păcate, însă, n-am mai apucat să o citesc nici în noiembrie, nici în decembrie. Iar așteptarea mi-a fost cu atât mai cruntă cu cât am văzut multe recenzii pozitive. Ba chiar mulți oameni pe care îi urmăresc au declarat-o una dintre cele mai bune cărți ale lui 2018. Citită de mine a ajuns abia anul ăsta, în ianuarie.

De ce mi-am dorit atât de mult să citesc Tatuatorul de la Auschwitz

Tatuatorul de la Auschwitz promite o poveste despre celebrul lagăr de concentrare spusă dintr-o perspectivă nouă. Dacă ați citit sau sunteți la curent cu ficțiunea și memorialistica scrisă despre ororile îndurate de evrei, știți că nu e nici prima, nici ultima carte pe subiect. De altfel, eu nu sunt extrem de pasionată de istorie, însă subiectul lagăre se află, cumva, în lista mea de interese.

Vă spuneam că în Tatuatorul de la Auschwitz este descrisă o perspectivă nouă. Cea a unuia dintre simbolurile cele mai cunoscute ale lagărului: numerele albastre-verzui tatuate prizonierilor evrei. Tatuatorul este nimeni altul decât un prizonier, iar faptul ăsta mi s-a părut mie extrem de interesant. Era clar, din capul locului, că voi afla povestea unuia dintre oamenii care ar fi făcut orice ca să supraviețuiască. Chiar dacă asta însemna să-și tatueze până la sânge semenii.

Abia așteptam să intru în mintea personajului. Apoi m-am lovit de scriitura extrem de săracă în detalii și am fost dezamăgită.

Ce nu mi-a plăcut la carte

Ce nu mi-a plăcut totuși la Tatuatorul de la Auschwitz a fost stilul în care a fost scrisă. Stil care se justifică parțial de îndată ce citești nota autoarei din finalul cărții sau textul de pe coperta IV. Tatuatorul de la Auschwitz nu a fost gândit să fie un roman, iar asta se vede. De fapt, totul a pornit ca un scenariu, fapt ușor de observat în abundența dialogului, lipsa de emoție cu care sunt tratate anumite descrieri și chiar ușurința cu care se trece de la o scenă la alta.

Un fapt interesant este că scenariul (sau romanul, depinde cum vreți să priviți) a fost „comandat” chiar de Lale, personajul principal al cărții și supraviețuitor al lagărului de concentrare. Aflat la finalul vieții, Lale și-a dorit ca oamenii să afle povestea lui și a Ditei. Așa a ales-o (prin nu am înțeles ce criterii) pe Heather Morris, autoarea cărții. Cei doi s-au întâlnit în 2003 și au lucrat împreună la poveste timp de 3 ani. Poveste care, 10 ani mai târziu, a câștigat (sub forma scenariului) un prestigios premiu. Impulsionată de părerile pozitive, Heather Morris a decis să-l rescrie sub formă de roman. Doar că, dacă mă întrebați pe mine, nu s-a străduit prea tare.

Despre ce e vorba în Tatuatorul de la Auschwitz

Tatuatorul de la Auschwitz e o poveste despre supraviețuire, înainte de toate, așa cum explicam și mai sus. Eu mi-am imaginat-o ca pe o mărturie a lui Lale mai degrabă decât ca pe o poveste spusă de cineva din afară. Chiar cred că, dacă ar fi fost scrisă în felul ăsta, ar fi fost cu totul altceva. În carte, vedem mai degrabă cotidianul de la Auschwitz (cu toate ororile lui, firește) decât sentimentele tatutoarului de la Auschwitz. Vorbim, în fond, de un om care acceptă să comită niște atrocități (să-și tatueze semenii) pentru a-și scăpa lui însuși pielea. În plus, Lale devine un fel de ocrotitor al prizonierilor și obține, schimbând diamante și alte bunuri de valoare cu alimente, cel care scapă de la moarte zeci de prizonieri riscându-și propria viață.

Personajele romanului 

Apoi mai este apariția lui Mengele, care mie mi se pare atât de expeditivă încât am avut impresia că e doar o schiță după care urma să fie construit un personaj. Mengele care aici e mai degrabă un personaj secundar și, al cărui nume, dacă nu l-aș fi întâlnit în alte lecturi (istorice sau ficționale) l-aș fi dat uitării până la finalul cărții, atât de prost conturat fiind personajul.

De altfel, toate personajele mi se par prost conturate dacă privim din perspectiva asta. Cu alte cuvinte, Tatuatorul de la Auschwitz este probabil un scenariu grozav care va prinde viață în curând. În 2020, mai exact, într-o miniserie. Însă ca roman este mult prea sărac în detalii și în descrieri (ale personajelor, sentimentelor sau locurilor) ca să fie o carte bună.

De altfel, mi se pare cam trist că într-un roman care se vrea istoric să nu conțină note de subsol. Să presupunem că Tatutoarul de la Auschwitz este prima carte pe care cineva care cunoaște prea puține detalii despre ororile la care au fost supuși evreii. Cu ce va rămâne la final de lectură? Mi-e greu să înțeleg.

Alte cărți bune pe care le-am citit pe subiect

Profit de prilejul de a povesti despre Tatutoarul de la Auschwitz ca să recomand și Jurnalul Annei Frank. Este jurnalul real al unei fete de 13 ani care este nevoită să împartă cu familia anexa unei clădiri de birouri pentru a supraviețui. Am început cu Jurnalul Annei Frank pentru că mie mi s-a părut cea mai bună carte din categoria memorii și jurnale care mi-a picat în mână. Iar dacă sunteți fani romane grafice, cei de la Humanitas au scos în vară și o adaptare grafică a celebrului jurnal.

Dacă vreți o lectură mai „serioasă” atunci recomand cu încredere Omul în căutarea sensului vieții. Sunt memoriile unui psihiatru supraviețuitor al lagărului de concentrare. E una dintre cele mai vândute cărți din toate timpurile. Și e și proaspăt reeditată la Vellant.

Apoi, la categoria ficțiune, trebuie să menționez: Bibliotecara de la Auschwitz. Este similară cu Tatuatorul de la Auschwitz pentru că se bazează tot pe mărturiile reale ale unui fost prizonier. Însă este infinit mai bine scrisă.

Cât despre două mențiuni care mi-au plăcut se numără Hoțul de cărți și Băiatul cu pijamale în dungi. Nu mai intru în detalii, dar vă invit să citiți descrierile.

Cred că orice om ar trebui să citească măcar o carte pe acest subiect pentru a înțelege mai bine acest episod al istoriei. Dar mai ales ca să înțeleagă de ce lucruri cumplite pot fi în stare chiar semenii noștri, oameni și ei, așa cum au fost milioanele de oameni care au pierit în lagărele de concentrare.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

11 comentarii

10 cărți populare care nu mi-au plăcut | Blog de idei 9 aprilie 2020 - 20:21

[…] Dacă sunteți super curioși să aflați mai multe, am scris și o recenzie pentru Tatuatorul de la Auschwitz. […]

răspunde
Cum să scrii o recenzie de carte mai bună în 10 pași simpli | Blog de idei 23 martie 2020 - 17:08

[…] acesta stă „cheia” în care trebuie citită o recenzie. Spre exemplu, eu am povestit despre Tatuatorul de la Auschwitz ca despre o carte care, în raport cu alte lecturi pe tema asta, este […]

răspunde
Andreea 25 ianuarie 2020 - 14:03

Am intrat pe blogul tău să aflu părerea ta despre carte, dat fiind că te apreciez foarte mult. Citesc “Tatuatorul de la Auschwitz” (sunt la jumătatea cărții) și am găsit scriitura romanului f săraca și superficială. Goodreads este plin de recenzii bune și nu înțeleg de ce…
Mă bucur să aflu că părerile noastre vis-a-vis de carte sunt aceleași. ✌️

răspunde
andreeachiuaru 27 ianuarie 2020 - 12:01

Știu sentimentul. Cred că e o carte pentru un anumit tip de public. Cum ziceam și în articol, mi-ar fi plăcut mai mult dacă nu aș fi citit altele mai bune înainte.

răspunde
Un băiat pe lista lui Schindler de Leon Leyson | Micro recenzie de carte 22 iulie 2019 - 10:06

[…] Revenind la carte, așa cum v-am spus, e un volum de memorii. S-au scris numeroase cărți de memorii despre supraviețuitorii Holocaustului. Deși subiectul e unul dureros, de la un punct încolo, când vorbim strict despre cărți, eu am cam început să le consider similare. Nu sunt deloc insensibilă la atrocitățile acelei perioade, însă mi se pare că s-a scris puțin prea mult despre asta ca toate cărțile să fie cu adevărat bune. Un exemplu în acest sens este Tatuatorul de la Auschwitz.. […]

răspunde
Mada Iatan 3 martie 2019 - 15:24

Astazi am terminat si eu cartea. Am aceeasi parere ca si a ta. Dupa Omul în căutarea sensului vieții si Bibliotecara de la Auschwitz, intradevar este o carte foarte slabuta. Ma gandeam ca poate mi-am format parerea asta pentru ca deja stiu in mare cam tot ce insemna acel lagar si nu am mai fost impresionata de scenele rapid scrise.
O precizare: mai sus, la partea cu “Ce nu mi-a plăcut la carte”, al doilea paragraf scrie numele Dita in loc de Gita. :*

răspunde
andreeachiuaru 12 martie 2019 - 23:09

Mă bucur tare mult că ai revenit cu părerea ta despre asta. Și da, așa cum ți-am spus și înainte să o începi, mă așteptam că nu o să-ți placă.

răspunde
Delia 28 ianuarie 2019 - 3:36

Bună, Andreea!
Îţi urmăresc de doar câteva zile blogul, dar trebuie să te felicit pentru toate articolele minunate pe care le scri.
Ieri, când am vâzut descrierea de pe pagina de facebook, curiozitatea m-a făcut să accesez articolul ăsta. Citindu-l, mi-ai prpvocat o dorinţă şi mai mare de a citi eu cqartea, de a-mi forma o părere. Să ştii că da, sunt în asentimentul tău. Cartea asta nu mi-a produs prea mari emoţii, personajele sunt destul de slab conturate şi da, eu sunt persoana ce are ca informaţii despre această filă neagră a istoriei doar spusele profilor de istorie de la clasă (fiind în ultimul an la liceu). Da, nu cunoşteam aşa în profunzime, iar această carte speram că mă va face să pătrund măcar 1% în sufletul personajului, să vibrez alături de el, să…. În schimb, cartea asta mi-a alimentat dorinţa de a pătrunde mai adânc în fila asta de istorie care probabil va fi prezentă secole de acum. Voi citi titlurile propuse de tine, care sper să fie mai emoţionante şi cu puţin mai multe detalii.

răspunde
andreeachiuaru 8 februarie 2019 - 0:11

Sper din suflet să-ți placă titlurile propuse de mine. „Tatuatorul” nu a fost o carte rea, în fond, dar pe mine m-a dezamăgit tocmai în raport cu ce am mai recomandat eu în articol. Lecturi plăcute!

răspunde
Alina 27 ianuarie 2019 - 14:56

Chiar aveam nevoie de o părere sinceră și realistă despre Tatuatorul de la Auschwitz. Tot din categoria aceasta am citit cărți povestite chiar de personajul în cauză și într-adevăr contează mult să fie chiar el cel care o transpune în pagini. Mulțumesc și pentru celelalte recomandări! ❤️

răspunde
andreeachiuaru 27 ianuarie 2019 - 14:59

Mă bucur că a fost de ajutor. Nu neg importanța unui editor sau chiar a unui scriitor, lucru care, de exemplu, e făcut în „Bibliotecara de la Auschwitz”. Eu despre Tatuator auzisem doar de bine și mi s-a părut chiar prost scrisă, nu aș recomanda-o mai departe dacă ar fi să aleg între ea și alte cărți pe acest subiect.

răspunde

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe