Acasă Micro recenzii Tentația de a fi fericit de Lorenzo Marone | Micro recenzie de carte

Tentația de a fi fericit de Lorenzo Marone | Micro recenzie de carte

de andreeachiuaru
0 comentariu

Tentația de a fi fericit spune povestea unui bătrân trecut de 80 de ani, Cesare, care își trăiește viața așa cum știe mai bine. E o poveste înduișătoare și pe alocuri comică despre bătrânețe, neputință și dorința de a-ți exprima iubirea (sau cel puțin așa am înțeles-o eu). 

Am remarcat cartea încă de la apariția ei de acum mai bine de un an. M-a intrigat faptul că era asemuită cu Un bărbat pe nume Oveun roman care mie mi-a fost foarte drag. Însă m-am ținut de-o parte pentru că nu eram convinsă că e chiar atât de bună. Un an și ceva mai târziu o așteptam cu nerăbdare să sosească într-un colet de la Libris. Mă lovise tare dorul de Italia și m-am gândit că ar fi un pansament potrivit. Plus că, între timp, a apărut un nou roman al lui Lorenzo Marone – Mâine poate am să rămân. M-am gândit că aș putea prinde și eu gustul felului în care scrie autorul.

Despre ce e Tentația de a fi fericit?

În Tentația de a fi fericit avem, cum vă ziceam la început, un bătrân octogenar care locuiește singur. Nu e din cale afară de morocănos (adică la nivelul Ove). Dar nici cel mai simpatic locatar al blocului nu l-aș numi. În orice caz, personajul e cât se poate de real. Iar în realitatea lui există și un fiu gay despre care se revoltă în lungi dialoguri (parte care m-a obosit), o fiică nefericită în căsnicie care își înșeală soțul și, cireașa de pe tort: o amantă de peste 60 de ani de profesie prostituată. Nu știu dacă e chiar viața unui bătrân din București (sau poate e, n-am cunoscut destui). În orice caz începutul romanului are ceva de film.

Existența acestui personaj decurge mai mult sau mai puțin în limitatele normalului. Apoi în bloc se muta un cuplu. Ea, o femeie maltrată în mod clar, dar care ascunde acest lucru, devine prietenă cu bătrânul Cesare. Și de aici începe, de fapt, acțiunea cărții.

Ce mi-a plăcut la carte?

Recunosc, prima jumătate a cărții a fost meh pentru mine. Nu era o carte proastă, dar nici una cum n-am mai citit. Motivul pentru care am înaintat cu lectura a fost că-mi doream o carte de weekend. Voiam ceva de citit pe terasă, foarte relaxant. Cesare din prima parte a cărții nu mi-a fost nici deosebit de antipatic, dar nici 100% simpatic (între altele m-au obosit teribil insistențele asupra subiectului „fiu gay”).

Însă pe măsură ce am înaintat cu lectura am început să-l înțeleg mai bine pe bătrânelul care nu încearcă să se facă simpatic. Povestea lui nu e atât de cinematică ca a lui Ove (cine a citit cartea știe despre ce vorbesc), însă e reală. Cumva, citind Tentația de a fi fericit m-am gândit că citesc povestea reală a unui bătrân (minus ce v-am spus cu o secțiune mai sus).

Însă momentul care m-a zdruncinat pe mine s-a întâmplat aproape de finalul cărții (să zic că mai aveam 60 de pagini). Totul părea mega previzibil, iar eu citeam doar ca să spun că am terminat cartea. Apoi s-a întâmplat ceva (nu vă spun ce, ar fi spoiler), care m-a făcut să-mi zic că totuși autorul a avut un plan pentru personajele astea. Așa a urcat Tentația de a fi fericit la mine în topul de la 3 stele, la 4 stele pe goodreads.

Ce nu mi-a plăcut la carte?

Am știut de când am început-o că nu va ajunge în topul celor mai bune cărți de final de an. Pe măsură ce citeam eram convinsă că va fi doar una dintre cele câteva zeci de cărți pe care nici nu le voi menționa în articolul din decembrie.

Ce nu mi-a plăcut, de fapt, e că Tentația de a fi fericit nu e o poveste memorabilă. Un bărbat pe nume Ove da, așa mi s-a părut. Însă povestea lui Cesare pentru mine e în categoria „cărți ușurele de vacanță/de weekend”.

Cum vă ziceam mai sus, nu mi-a plăcut modul în care autorul a ales să vorbească despre homosexualitate (mi s-a părut că citesc printre rânduri un dispreț și o reținere pe care el însuși le are).

Cât despre motivul pentru care, în momentul în care a reușit să mă facă să-mi zic „ăsta da, final”, un final bun nu salvează pentru mine o carte average.

Cui recomand Tentația de a fi fericit?

În mod clar nu mi s-a părut un must-read, dar e o carte simpatică. Așa că recomand Tentația de a fi fericit, între altele, în categoria cărți de vacanță. Nu am găsit atât de mult din farmecul Italiei pe cât îmi doream ca să spun că e neapărat o carte de citit când ajungi acolo, totuși. Dar dacă v-a plăcut Un bărbat pe nume Ove și ați mai vrea ceva asemănător, s-ar putea să fie o alegere potrivită. Însă nu vă înarmați cu foarte mari așteptări.

(P) Găsiți cartea pe Libris, aici. Dacă adaugați în coș cărți de 50 de lei sau mai mult aveți și transport gratuit oriunde în țară.

Arată-le și prietenilor:

S-ar putea să-ți placă și:

Spune-mi părerea ta:

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Acest blog folosește cookies pentru a personaliza conținutul pe care ți-l arată și pentru a contoriza numărul de vizitatori care accesează articolele. În regulă Află mai multe