De ce am vrut să citesc Un bărbat pe nume Ove
Se-ntâmplă uneori în viață să pui mâna pe o carte și să vrei să o citești doar pentru că ai văzut-o la toată lumea. Și nu vorbesc despre acele cărți care stau în topul celor mai vândute, ci despre lecturile pe care le vezi pozate în fel și chip. Hop o poză pe instagram, hop altă poză pe facebook și tot așa.
Asta e povestea prin care eu am pus mâna pe Un bărbat pe nume Ove. Iar mie cu atât mai dragi mi-s cărțile care îmi spun o altă poveste pe lângă cea dintre file. Când se naște așa o poveste între noi și pot să-mi aduc aminte zâmbind: cartea asta am citit-o când…
Un bărbat pe nume Ove – cartea perfectă pentru vacanță
Așa că am decis să declar Un bărbat pe nume Ove de Frederik Backman cartea perfectă pentru vacanță. Și, cum în ultima vreme, nu mi-am mai găsit deloc inspirație și timp să scriu pe blog, am cam rărit și recomandările de carte. Dar peste romanul ăsta nu puteam să trec așa, fără să povestesc. De altfel, mi-am propus să-l tot recomand de acum încolo, oricând va veni vorba de o carte bună de luat în bagaj (dar nu neapărat).
Cam atât cu vorbăria, să trecem la povestit… 🙂
Dacă n-ar fi un bătrânel al naibii de morocănos, Ove ar fi chiar simpatic. De altfel, șansele să-ți amintească de moșul morocănos de pe strada ta care are mereu ceva de comentat sunt mari. Și, să fim sinceri, câți dintre noi ne gândim la motivele pentru care un om nu este tocmai cel mai simpatic despre planetă?
Printre altele, cartea asta ne învață că nu e ok să judeci după aparențe. Știai asta, nu? Și, cel mai probabil, n-ai aplicat-o niciodată cu adevărat. Poate mesajul cărții ar fi prea moralizator dacă nu te-ar face să râzi cu lacrimi. Sau dacă, pe fondul acestor râsete și întâmplări care stârnesc râsul, nu s-ar afla o poveste care să emoționeze.
În altă ordine de idei…
N-o să te mint. E o lectură destul de previzibilă, cu toate că nu vei înțelege din primul capitol ce și cum. Povestea va prinde contur treptat, stai fără grijă. Iar surpriza s-ar putea, dacă nu să te uimească, măcar să-ți dea de gândit cu privire la niște probleme nu tocmai accesibile: bătrânețea, moartea, singurătatea și importanța toleranței.
Dacă tot ce v-am povestit eu aici nu v-a convins să citiți cartea asta nu-i nicio supărare. Vă las aici două citate, poate-poate. Prea m-am atașat de bărbatul pe nume Ove ca să-mi fie indiferent dacă citiți sau nu cartea asta.
A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă nouă. La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri din podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău.
Era să uit să vă spun unde găsiți cartea: la librăria online Libris, cu tot cu transport gratuit. Iar dacă ați citit romanul sau chiar nu vă face cu ochiul, puteți încerca orice alt titlu din lista de cărți belestristică. E una generoasă, vă asigur.
P.S: poza e luată de aici
16 comentarii
[…] încă de la apariția ei de acum mai bine de un an. M-a intrigat faptul că era asemuită cu Un bărbat pe nume Ove, un roman care mie mi-a fost foarte drag. Însă m-am ținut de-o parte pentru că nu eram […]
[…] din categoria autori pe care deja îi iubesc e și Fredrik Backman. După Un bărbat pe nume Ove și Bunica mi-a zis să-ți spun că-mi pare rău sunt cucerită iremediabil. Iar unii zic […]
[…] întâmplător v-am povestit despre Un bărbat pe nume Ove (apropo, am scris deja despre ea aici ). După cartea asta, Backman a intrat automat în topul autorilor mei preferați. Apoi am […]
[…] pe care să-mi vină să o recomand tuturor, fără excepții. Anul trecut această carte a fost Un bărbat pe nume Ove. Anul ăsta e o carte publicată la Editura Nemira: Scrisori din insula […]
[…] Ove vă povesteam vara trecută și vă spuneam că este cartea perfectă pentru vacanță. Ceva mai târziu am ajuns la concluzia că e cartea de ficțiune a anului 2017, așa că am […]
[…] mai simpatic personaj masculin de care am dat în 2017. Mai multe despre cartea am scris aici. Iar dacă nu o aveți încă în bibliotecă, zic să nu mai așteptați și să o comandați […]
[…] v-o recomand pentru că mi-a plăcut grozav de tare Un bărbat pe nume Ove și am mari speranțe în ceea ce privește următoarele lui […]
[…] Pentru mine, Un bărbat pe nume Ove rămâne una dintre cele mai drăguțe cărți citite vreodată. Dacă n-aș fi citit-o deja în vacanța de vară, cu siguranță m-aș fi bucurat de ea acum. Asta și faptul că sunt atât de multe noutăți pe care vreau să le cumpăr. În orice caz, dacă nu știți încă nimic despre simpaticul bătrânel Ove, eu zic că e un moment bun să căutați cartea la Gaudeamus. Iar ca să înțelegeți mai bine de ce am inclus-o în categoria cărți de vacanță vă invit să citiți recenzia. […]
[…] m-am îndrăgostit iremediabil de un personaj. A doua oară anul ăsta, după simpaticul bătrânel Ove. Nici nu e de mirare că mi-a plăcut cartea asta, pentru că personajele se aseamănă destul de […]
Tare mult m-am atașat și eu de bătrânelul Ove. E genul de carte care îți merge direct la suflet iar faptul că se citește foarte ușor e un plus. Am avut norocul să o primesc cadou de la soț cu ocazia sărbătoririi nunții de hârtie. Au știut librarii ce să-i recomande 😛
Chiar o carte potrivită! Sigur povestesc despre ea și în topul de final de an. 🙂
Până să văd la tine cartea, eu nu o sesizasem. Acum o văd peste tot :)) Abia aștept să o citesc căci am încredere în recomandările tale!
Mă bucur! Chiar merită cartea asta, e delicioasă!
[…] are şi nişte poze superbe cu volumul “inculpat”, şi cea a Andreei, de pe blogul un blog de idei. […]
Am vazut peste tot cartea asta, se pare ca e un must:)
Chiar e. Musai de citit. 🙂